O familie de români le prepară englezilor cei mai buni mici, în Painswick

O familie de români le prepară englezilor cei mai buni mici, în Painswick


Deja pot spune că sunt de o viață în Anglia și, cu toate că îi chinuie destul de des dorul de casă, încă nu au de gând să se retragă “la moșia” pe care și-au amenajat-o la doi pași de Capitală. Nu pot renunța la restaurantul-hotel în care și-au pus tot sufletul și toată puterea, în ultimii 12 ani, ci continuă să își bucure clienții, români sau englezi, cu mici românești, berbecuț, rulade irezistibile și clătite cu înghețată.

“Suntem în Anglia de 15 ani, dar ni se pare că suntem aici dintotdeauna”, ne-au spus Marian (51 de ani) şi Cătălina Petre (51 de ani), când le-am vizitat restaurantul din Painswick, un orăşel din sud-vestul Angliei. Cei doi români au plecat în Anglia în 2004, după ce Marian a obţinut un permis de muncă, pe un post de bucătar, într-un local.

Un an mai târziu, a fost avansat ca bucătar-şef şi a avut ocazia să-și practice meseria cu adevărat.

”Am gătit tot felul de delicatese până în 2007, când m-am asociat cu un prieten englez şi ne-am deschis un bistro şi un mic hotel în orăşelul Painswick”, ne-a povestit bucureşteanul.

Construcţia impresionantă care adăposteşte afacerea românului se numește Car-dy—nham House, are 530 de ani şi nu a suferit modificări esenţiale de când a fost ridicată. Românul e singurul bucătar al localului. Restaurantul de la parterul clădirii dispune de 45 de locuri, iar casa de oaspeţi oferă nouă camere. ”Chiar dacă e foarte vechi, imobilul nu poate fi modificat deloc. Nu ne dau voie autorităţile. N-am putut să montez nici măcar o antenă ca să pot vedea posturi româneşti, pentru că ar fi trebuit să găurim pereţii şi e interzis”, susţine Marian.

Cât despre gătit, bucătarul continuă să-şi practice meseria învăţată în România, el fiind cel care le pregăteşte mâncarea turiştilor ce trec pragul bistro-ului. Organizează periodic seri româneşti, ca să-și mai potolească dorul de casă şi este singurul producător de carne de mici din zonă.

”Va mai trece ceva vreme până când vom veni acasă, chiar dacă ne e tare dor de ţară, dar deocamdată lucrurile merg prea bine ca să ne oprim acum. Și încă suntem tineri, așa că ar fi păcat să ieșim la pensie”, a subliniat Marian, cu tonu-i glumeț, mereu ”pus pe caterincă”.

Casa Cardynham, nouă camere, în nouă stiluri

Iar Casa Cardynham, clasificată cu patru stele “Guest Accommodation” se încadrează perfect în peisaj. Mai mult decât atât, o dată ce îi treci pragul, îți oferă sentimentul unei întoarceri în timpurile străvechi, în care boierii făceau risipă de broderii în decorațiuni și în care mesele erau pline de bunătăți aburinde. 

Camerele sunt desprinse parcă din secolele XV-XVI, când casa aparținea unui celebru negustor de lână, având baldachine impresionante, canapele de budoir și draperii grele, numai bune de ținut lumina departe, în diminețile de tihnă prelungită.

Fiecare dormitor oferă nu numai un stil unic, pe care ți-l poți imagina doar auzindu-i numele – “Grădina medievală”, “Palm Beach”, “Toscana veche”, “Highlands”, “Dovecote”, “New England”, “Cottage Rose”, “Arabian Nights” și “Pool Room”, ci și toate condițiile de odihnă și relaxare.

Orașul Painswick este înconjurat de zone rurale încântătoare

Amplasat într-un loc liniștit, în zona faimoaselor dealuri Cotswold, orașul istoric Painswick este înconjurat de unele din cele mai încântătoare zone rurale din Gloucestershire.

Localitatea cu străzi neobișnuit de înguste abundă în construcții din piatră moale Cotswold, provenită din cariera locală de pe Painswick Beacon, care îi conferă un aer englezesc, cât se poate de boem.

Peisajul este completat la periferie cu nesfârșite păduri care adăpostesc numeroase specii de păsări și animale sălbatice, precum și de terenuri de pășunat.

Biserica Sf. Maria reprezintă un alt punct de reper al orașului.  Construit în 1377, lăcașul a fost extins 100 de ani mai târziu, devenind, în timp, un simbol al vechii urbe. De asemenea, pe la 1632, biserica s-a extins și cu o turlă impresionantă, care se poate vedea de la mare distanță de oraș, indiferent din ce direcție se vine, atât datorită înălțimii – se află la 639 de metri deasupra nivelului mării -, cât și strălucirii sale.

An de an, de numele bisericii se leagă și o ceremonie religioasă veche, ce are în prim plan copiii din parohie, care participă la o adevărată procesiune în care poartă porumbei și cântă imnuri înălțătoare. 

Biserica este, de asemenea, renumită pentru cei 99 de copaci din secolul al XVIII- lea, care se află în cimitir. În jurul lor circulă o legendă care spune că dacă vreodată va apărea al 100-lea copac, Diavolul îl va dezrădăcina.

Autor: Corina Rob

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

La pas prin lume 6 Comments

Jiti, românul din Caracal care a plimbat tricolorul în peste 80 de țări

Mihai Jitianu și-a dat seama cât de mult își iubește țara abia când a ajuns în SUA. De atunci, din 2008, a plimbat drapelul României în peste 80 de țări,

La pas prin lume 0 Comments

Reţetele străvechi ale călugărilor de pe Muntele Athos la Bucureşti

Bucătăria Muntelui Ahos este unică în lume, cu preparate mereu proaspete, în care predomină preferinţa pentru vegetale, peşte şi fructe de mare. Călugării gătesc încă folosind foc de lemne, în

La pas prin lume 0 Comments

Iulie e luna Americii, așa că haideți să sărbătorim ”tărâmul făgăduinței”!

De aproape 140 de ani, din 1776 încoace, americanii își celebrează independența în fiecare zi de 4 iulie. Și pentru că tocmai i-am sărbătorit, vă facem o propunere tocmai bună

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!