Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

De când lumea și pământul, oamenii au recurs la tot felul de ritualuri prin care să îmbuneze sau să le ceară favoruri zeităților. Caloianul, sau “Scaloianul”, “Ene-Iene”, “Muma ploii” şi “Tatăl soarelui”, dar și Paparudele au rolul să aducă ploaia în a treia joi după Paște, dar și vara, ori de câte ori pământul fierbe, iar grânele se usucă.

Bunicii și străbunicii noștri din Oltenia, Muntenia și Dobrogea, unde secetele erau frecvente, păstrau acest obicei cu sfințenie, iar de curând copiii din nordul Dobrogei au reînviat ritualul, alături de profesori și bibliotecari.

Ce este Caloianul?

Caloianul era solul trimis de oameni la Zeul Ploii, pentru a-l îndupleca să dezlege ploile. Astfel, în a treia săptămână după Paște, dar și pe vreme de secetă, copiii construiau o păpușă din lut, pe care o împodobeau cu coji colorate de ouă păstrate de la Paște, cu flori și cu busuioc. Îl îngropau apoi pe câmp, la răscruce de drumuri ori pe mal de râu, iar a doua zi sau după trei zile, în funcție de obiceiul din zona respectivă, dezgropau Caloianul și îl duceau cu alai la o apă curgătoare.

Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

Copiii, fete și băieți, erau costumați în părinții Caloianului, dar și în preot, dascăl, gropar, țigan și țigancă, iar roluri importante aveau și Paparudele ori bocitoarele.

Ele cântau: „Iene-Iene, Caloiene,/ Ia cerului torţile/ Şi deschide porţile/ Şi porneşte ploile,/ Curgă ca şuvoile,/ Umple-se pâraiele/ printre toate văile,/ Umple-se fântânile,/ Să răsară grânele,/ Florile, verdeţele,/ Să crească fânaţele/ Să-s-adape vitele,/ Fie multe pitele”.

Caloianul era apoi trimis pe o apă curgătoare, pe o scândură de lemn, să tulbure apele și norii, așa cum se întâmplă înainte să plouă. Alaiul pornea apoi spre casa gazdei, acolo unde a fost confecționat Caloianul, sau acasă la un alt copil din grup, unde avea loc pomana Caloianului, iar copiii erau așteptați de către adulți cu plăcinte.

Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

Semnificații

Cea mai veche atestare a datinii legate de Caloianul pare a fi o relatare a lui Diodor Sicul: „În Phrygia, întâmplându-se odată să cadă o epidemie asupra oamenilor, iar de altă parte suferind şi pământul de secetă, oamenii consultară oracolul asupra mijloacelor prin care să depărteze de la ei aceste calamităţi, iar oracolul le răspunse că să înmormânteze trupul lui Attys şi să o venereze pe Kybele ca divinitate. Însă, din pricina vechimii, din trupul lui Attys nu mai rămăsese nimic, phrygienii au făcut imaginea tânărului, pe care apoi, plângând-o, o înmormântară, îndeplinind şi onorurile funebre potrivite cu soarta lui, şi acest obicei ei îl ţin constant până în zilele noastre”.

Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

Din informaţiile etnografice şi textele „cântate“ (bocite) de cortegiul funerar în timpul înmormântării rezultă că „mortul“ este un copil dispărut în condiţii necunoscute, găsit de mama sa, după îndelungate căutări, prin vâlcele, colnice, păduri, grădină, curtea casei sau la „Fântâna Mare“, probabil înecat. Acest suflet neprihănit este iniţiat şi trimis la divinitate în secvenţa centrală a ceremonialului (Înmormântarea Caloianului), prin rituri funerare preistorice: înhumarea urmată de înviere (dezgroparea ei după trei zile), abandonarea în apă sau „dată“ pe o apă curgătoare.

În alai erau și trei paparude, care aveau au un rol foarte important în acest ritual de invocare a ploii. Acestea purtau pe cap coronițe din frunze și flori, cărora le dădeau drumul pe apă, alături de Caloian, și dădeau tonul la stropit și la cântat.

„Paparudă ­ rudă,/ Vino de ne udă/ Cu găleata – leata/ Peste toată gloata,/ Cu ciubărul – bărul/ Peste tot poporul./ Dă-ne, Doamne, cheile/ Să descuiem Cerurile,/ Să pornească ploile,/ Să curgă şiroaiele,/ Să umple pâraiele./ Hai, ploiţă, hai!/ Udă tu pământurile,/ Ca să crească grânele/ Mari ca şi porumbele. Hai, ploiţă, hai!”.

Tradiții duse mai departe

Dobrogenii prețuiesc tradițiile, iar unul dintre ritualurile pe care nu vor să-l lase să moară este Caloianul. Copiii din unele sate din județul Tulcea, cum ar fi Greci, Jijila, Luncavița și Smârdan, urmează obiceiul după regulile vechi și îl reconstituie împreună cu profesorii și bibliotecarii.

Cântecul Caloianului

Caloiene, Caloiene,

Ți-a pus mama numele Stoiene

Te-a prăpădit mama prin pădurea deasă

Cu inima friptă, arsă.Caloianul și Paparudele, ritualuri pentru aducerea ploii

Caloiene, Caloiene

Roagă-te la Dumnezeu

Ca să-mi dea cheițele

Să descui portițele

Să curgă ploițele

Ca să-ți fac pomenile.

Iene, Scaloiene!

Tinerel te-am îngropat,

De pomană că ţi-am dat,

Apă multă şi vin mult

Să dea Domnul ca un sfânt,

Apă multă să ne ude,

Să ne facă poame multe!

 

Text: Oana Racheleanu; Foto: Școala Maior Murgescu Smârdan, Tulcea, Romania Slow Cities, Lee Miller (1938)

Articol publicat în ediția de aprilie 2015 a ziarului Turism Club.

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

Romania nestiuta 0 Comments

Ce alegi să crezi din povestirile locului

Fie că eşti credincios sau ateu, simplu curios sau pasionat de fenomene paranormale, în munţii României ai un mare teren de joacă. La Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul dăm peste

Romania nestiuta 0 Comments

Ponoare, minunea Domnului, desăvârșită de oamenii locului

Când ajungi în comuna Ponoarele, în județul Mehedinți, te simți ca acasă, chiar dacă ești la sute de kilometri depărtare de locul în care te-ai născut. Natura îți rezervă câte

Romania nestiuta 0 Comments

File din povestea locurilor bucureștene

Intrarea hotelului Novotel ( Calea Victorie) este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, în ziua de 26 august 1944, aviația germană a greșit traiectoria bombei destinată Palatului Telefoanelor,

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!