Casa memorială “MIHAIL SADOVEANU”

Casa memorială “MIHAIL SADOVEANU”

La Fălticeni, fiecare turist ajunge în drumul său către inima Sucevei. Pentru mulţi, micul orăşel este un popas binevenit în călătoria către zonele turistice învecinate, uitând pe moment că aici, în acest loc, s-au format şi au creat numeroşi scriitori români, ale căror cărţi ne-au însoţit negreşit întreaga copilărie. Cu peste 100 de case memoriale şi împrejurimi de vis, Fălticeni este, în acelaşi timp, oraşul în care, scriitorul Mihail Sadoveanu şi-a ridicat căminul său. Considerat cel mai mare prozator român din toate timpurile, Mihail Sadoveanu a petrecut la Fălticeni noua ani din viaţa sa, revenind în oraş de fiecare dată când timpul şi sănătatea îi permiteau acest lucru. În 1906 – 1908 construieşte pe strada ce duce spre Rădăşeni singura casă după planuri proprii şi în care locuieşte între anii 1909 şi 1918.

Casa din deal, de la nr. 68, de pe strada Ion Creanga, a fost locul în care Sadoveanu a creat numeroase opere şi locul despre care, în 1913, scriitorul declara: „Ajuns acasă, nu mă gândesc decât să mă reculeg şi să mă odihnesc”. La „Casa din deal” Mihail Sadoveanu a scris multe dintre operele sale, printre care „Povestiri de seara”(1910) „Apa mortilor” (1911), „Bordeienii”(1912), „Neamul soimarestilor” (1915) sau „File insangerate”(1917).

La 16 noiembrie 1930, cu prilejul sărbătoririi vârstei de 50 de ani, Mihail Sadoveanu scrie în Cartea de aur a Liceului “Nicu Gane”din Fălticeni: “Revăd cu emoţie oraşul copilăriei şi al amintirilor (…)La Folticeni am băut apa vie a sufletului românesc, pe care n-am uitat-o nici pînă azi. In ea se va răsfrânge pană la moarte toată taina sufletului meu(…). Împrejurările şi pitorescul locurilor, munţii şi apele, natura încântătoare şi poporul, toate au creat ceea ce dumneavoastră sărbătoriţi azi. Să mulţumim lui Neculce şi lui Creangă, poporului şi părinţilor mei, să slăvim natura, care au contribuit la înzestrarea darului meu”. În august 1961, Mihail Sadoveanu, deşi bolnav, avea să revină la Fălticeni o ultimă oară pentru a-şi lua rămas bun de la acest pământ pe care nu avea să îl mai vadă niciodată.

Cine vrea sa descopere Iaşul, îl va privi ca pe o imensă filă din istoria noastră, un oraş unde “fiecare piatră vorbeşte de trecut”, o aşezare ale cărei mânăstiri, muzee şi case memoriale aduc în prezent spiritul generaţiilor trecute. În Iaşi, Mihail Sadoveanu şi-a aflat o a doua casă, la plecarea din Fălticeni. Întâmplarea a voit ca Sadoveanu să păşească în noua sa casă de la Copou, în 1919, într-un moment în care George Enescu pleca din reşedinţă, după ce, cu mult înaintea sa, clădirea din dealul Copoului aparţinuse istoricului M. Kogalniceanu. Mihail Sadoveanu a rămas în această casă timp de două decenii, până în clipa când, în 1947, domeniul a fost donat Institutului de Agronomie din Iaşi.

Un autentic castel cu turn, casa l-a adăpostit pe Sadoveanu între zidurile sale, oferindu-i adăpost şi fiindu-i păstrător al operelor sale pe întreaga perioadă în care scriitorul şi familia sa au locuit în Iaşi. La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou este transformată în Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu” iar ansamblul sculptural al artistului Dan Covătaru, din grădina muzeului, păstrează cu pioşenie urna funerară cu rămăşiţele pământeşti ale Valeriei Sadoveanu.

Dorinţa scriitorului de a-şi afla odihna veşnică în acest loc nu s-a înfăptuit încă, cu toate că, la 6 februarie 1938, Sadoveanu declara: “Oriunde m-ar purta valurile vieţii, dumneavoastră ştiţi că mă întorc aici aşa cum albina, după ce explorează câmpia şi cerul, se întoarce la roiul său, fără de care nu poate trăi. Nădăjduiesc ca şi popasul meu din urmă, cel definitiv, tot aici va fi”.

Scriitorul şi-a petrecut viaţa iubind natura şi plaiurile româneşti. La Vânători-Neamţ, în clădirea actualului muzeu memorial, Sadoveanu îşi petrecea verile în perioada 1944 – 1961. Clădirea a fost construită de către mitropolitul Visarion Puiu în 1937, cu destinaţia de palat arhieresc şi a fost pusă la dispoziţia scriitorului în 1944, fiind cedată spre folosinţă pe viaţă în 1949.

Astăzi, casa-muzeu păstrează cu sfinţenie obiectele personale ale lui Mihail Sadoveanu: portretele părinţilor, portretul scriitorului, o masa florentina, un sah de fildes, pianul, sabia de samurai şi nelipsitele obiecte de vânătoare şi pescuit. Nu lipsesc din colecţie nici carţile (Biblioteca roz – 75 volume), ediţiile princeps (61) sau volumele de documente istorice de la 1500.

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

De vazut & savurat 0 Comments

Un florar a transformat un colț dintr-un parc din Oradea în locul lui de joacă

Poate ți s-ar părea ciudat să pui pe lista locurilor de văzut, într-un oraș pe care îl vizitezi, și o florărie. Însă Florius Art din Oradea nu e o florărie

De vazut & savurat 0 Comments

Delicii bucovinene pentru orice anotimp

  Vacanţele în aşezările pitoreşti ale Bucovinei nu mai au nevoie de prezentare. Un ţinut înzestrat de Dumnezeu cu de toate, iubit de români şi preţuit de străini. Frumuseţea bisericilor,

De vazut & savurat 0 Comments

Îmbinarea modernului cu tradiționalul: pixeli cusuți pe etamină

Cine a spus că numai femeile pot lucra pe gherghef? Și unde scrie că pe pânză trebuie să faci numai flori, crenguțe și îngeri? Vlad Postolache are 30 de ani

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!