O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

Ai fost vreodată turist în orașul tău? Ți-ai făcut bagajele, te-ai urcat în mașină sau în metrou și te-ai cazat la un hotel din cartierul vecin?

Uneori viața de zi cu zi ne acaparează atât de tare, încât nu mai vedem frumusețea și autenticitatea din jurul nostru. Trăim pe repede-înainte, suntem prinși în propriile preocupări și obișnuințe, rămânem în zona de confort. Iar când vrem să schimbăm ceva, avem nevoie să ne retragem la țară, în munți, să plecăm peste hotare. Două femei cu o pasiune mai puțin obișnuită ne-au făcut să înțelegem că există o variantă mai ieftină de a da refresh vieților noastre: să te cazezi la un hotel în propriul oraș. Să fii turist, să privești totul cu o curiozitate de om abia poposit într-un loc, să te uiți altfel la tine.

„Fiecare face ce crede el că-l face fericit”

Raisa Beicu este PR Specialist, s-a mutat dintr-un sat din Bacău în București acum opt ani, iar una dintre plăcerile sale este să se cazeze în hoteluri, chiar și în orașul unde are casa. Ne-a mărturisit că visul său cel mare este să trăiască măcar o lună, două într-un hotel și ne-a povestit ce presupune această pasiune mai puțin obișnuită.

O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

Ce este atât de plăcut în a te caza la hotel la tine în oraș? Ce senzații trăiești atunci?

Când mă cazez în orașul meu mă detașez de viața pe care o duc zi de zi acolo și abia așa sunt în stare să văd cu adevărat străzile, oamenii, geografiile. Atunci privesc, observ. În rest, trăiesc în acel oraș, iar a trăi înseamnă a rezolva, a munci, a face curățenie, a iubi, a face liste. În hotel, ajung cu un bagaj minuscul, îmi iau cameră la ultimul etaj, fac un duș, îmi pun halatul alb pe mine, mă încalț cu papucii de casă, ies pe balcon și observ orașul. Serios că acelea sunt puținele momente când radiografiez spațiul în care devin.

Am un principiu în viață: uneori, distanța rezolvă cam orice – în iubire, în locuință, în job, în relația ta cu tine sau cu orașul tău.

De regulă îți planifici cu mult timp înainte să petreci o noapte la hotel în orașul tău sau e ceva spontan?

Cam cu două, trei săptămâni înainte. Mi-aș dori să fiu un om spontan, dar nu mă pot lăuda cu asta. De obicei, sunt strategică, ordonată și calculată. Am ajuns să mă cunosc suficient de bine, încât estimez când ar fi weekend-ul în care aș avea nevoie de o pauză.

 Ce îți iei în bagaj?

Cărți și caietul în care îmi iau notițe. În rest, doar lucruri neimportante, necesare existenței.

 Câte nopți te cazezi de obicei?

Dacă este vorba despre București, mă cazez un weekend – apoi sunt constrânsă să mă întorc la viața reală, care implică lucrurile de-acasă, carieră, telefoane și altele administrative. Nu combin în veci cazarea într-un hotel cu aspectele administrative.

 Cum decurge o zi petrecută în hotel?

Stau, citesc, mă uit pe balcon, îmi notez lucruri, mă gândesc la lucrurile notate, cobor la masă, discut cu turiștii în lounge etc.

 Ți se schimbă cumva perspectiva asupra orașului după ce ai o astfel de experiență?

Cum ziceam, corelez cazarea în hotel într-un oraș cu detașarea față de persoana mea în orașul cu pricina. Dacă zi de zi în București (orașul unde locuiesc de opt ani) sau Bacău (orașul unde am trăit până să mă mut în București), mă văd ca membru al unei comunități ce este “dator” să facă ce știe el mai bine ca acea comunitate să fie tot mai bine, imediat ce mă cazez am timp  să mă uit doar la mine (separat) sau doar la oraș (separat). Este fix ca într-o relație de iubire: relația va fi funcțională doar dacă fiecare dintre cei doi își va lua din când în când timp pentru el.

O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

La ce hoteluri ai stat? Ce amintiri ai de atunci?

Nu voi menționa orașele unde m-am cazat pentru diverse proiecte/ joburi etc., căci acestea sunt foarte multe. Orașele în care simt nevoie să mă detașez de Raisa-din-acel-oraș sunt, însă, București și Bacău.

Ar fi extrem de multe locuri în care am stat în București, cred că m-aș putea transforma într-un adevărat ghid turistic hotelier, dar cred că aș menționa două hoteluri în mod special. Primul ar fi Mercure, un hotel care abia se deschisese pe vremea aia, undeva în centrul Capitalei. Am tot urmărit renovarea locului, zona respectivă fiind una dintre preferatele mele (acolo sunt locuri des frecventate de mine, cum ar fi M60 sau Salon Golescu), așa că am decis să văd cum arată orașul de la ultimul etaj al eclecticului hotel. Corelez Mercure-ul cu fericirea nealterată – poate pentru că era un hotel nou-nouț sau poate pentru că pe vremea aia așa mă simțeam eu: aveam un soi de fericire care între timp s-a dezvoltat, s-a schimbat – odată cu schimbarea și dezvoltarea hotelului.

Al doilea hotel în topul preferințelor ca experiment ar fi renumitul și arhicunoscutul Intercontinental. Aici am stat chiar de curând, iar ceea ce m-a mânat în luptă a fost curiozitatea. De-a lungul anilor, am trecut de mii de ori prin fața Inter-ului, acolo mi-am dat întâlnire cu o groază de prieteni, iar ca om de comunicare am organizat zeci de evenimente. Cunosc fiecare colț al Inter-ului, însă niciodată nu m-am dus acolo să dorm, să stau în halat, să nu am ceva de rezolvat. Țin minte că m-am dus în papuci de casă, pantaloni scurți și tricou la club longe-ul lor de la etajul 21, unde patru turiști japonezi vorbeau lucruri serioase (probabil), la o altă masă o vedetă își serba ziua în cerc restrâns, iar eu m-am așezat pe o canapea și m-am uitat minute în șir la Magheru plin de lumini. Știți cum se vede Magheru de la etajul 21 la ora 21:00? VAI!

În ceea ce privește Bacăul, aici un lucru e clar. Când am nevoie de o pauză, Hotel Helen este destinația. În luna ianuarie, când am avut o perioadă destul de grea, m-am cazat acolo vreo 10 zile. Era frig, străzile blocate, iar eu am ajuns cu greu la hotelul construit fix lângă o pădure. Date fiind condițiile meteo, eram aproape singură în tot hotelul (deși Helen este un hotel foarte solicitat în restul anului). Eram fix ca acasă, coboram la breakfast, stăteam de vorbă cu cei de la hotel, râdeam, mă uitam la pădurea blocată de zăpezi, citeam, scriam. Acolo am avut și cel mai plăcut accident: era 10 dimineața și vijelia devenise atât de mare, încât m-am trezit cu ușa de la balcon izbită de perete și rafale de zăpadă mi-au intrat în cameră. Deși un ger cumplit, am stat câteva minute în halat și m-am uitat la peisajul cinematografic: ultimul etaj, pădurea în față, camera mi se umplea de zăpadă, perdeaua se izbea în ger, respirația îmi îngheța. Ce n-aș fi dat să fi stat Wes Anderson în Helen (n. r. regizor și scenarist american) în ziua aia!

O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

 Pe ce criterii alegi hotelurile în care să stai?

De obicei merg la sigur. Sunt foarte conectată, e suficient să mă uit cinci minute pe rețelele sociale sau pe site-urile mele să știu dacă este ce trebuie sau nu. Am câteva surse sfinte, care nu m-au trădat în veci.

 Cum reacționează oamenii în general când aud că te cazezi în orașul tău?

Se minunează, îmi spun că sunt ciudată sau că irosesc banii, însă mereu o zic: fiecare face ce crede el că-l face fericit.

Ce recomandări ai avea pentru cititorii Turism Club care vor să încerce o astfel de experiență?

Le recomand să încerce să se cazeze la ultimul etaj într-un hotel din orașul lor, să facă un duș, să își ia halatul alb și papucii de casă și să fie siguri că va urma o scenă pe care Wes Anderson, vecinul din camera de vizavi, ar colora-o în galben, roz.

Noapte de Revelion petrecută la hotel, într-un alt sector decât „acasă”

Raisa nu este singura care are o astfel de pasiune. Adriana Ancuța a făcut un experiment alături de soțul său, de a se caza la un hotel din București, orașul în care locuiește, chiar de Revelion. Ne-a povestit cum i-a rămas întipărită acea experiență.

O pasiune mai puțin obișnuită: se cazează la hotel, în propriile orașe

V-ați cazat la un hotel din oraș de Revelion pentru că era o petrecere acolo sau pentru că fix asta v-ați propus, să încercați ceva inedit?

Suntem genul de oameni care decid în ultimul moment unde să petreacă Revelionul. De cele mai multe ori alegem să mergem la prieteni sau la party-uri organizate în oraş.

În urmă cu doi ani, s-a întâmplat ceva diferit. Cu o săptămâna înainte de Anul Nou, când multă lume e cuprinsă de efervescenţa plecării din Bucureşti, noi am ales o schimbare de optică. Adică i-am dat o şansă. Am făcut asta „cu acte în regulă”, adică aşa cum ar face-o un turist. A fost clar că primul lucru pe care îl aveam de făcut era să găsim cazare pentru o noapte, chiar dacă noi stăm în sectorul 6, în Militari. Am avut o primă surpriză: hotelurile din Capitală sunt destul de neocupate în acea perioadă pentru că Bucureştiul nu e tocmai o destinaţie de vis, aşa că am găsit cameră într-un hotel de patru stele din centru, Hotel Moxa. Preţul? Cu mult mai mic decât într-o zi normală din an. Fix invers faţă de cum te-ai aştepta, aşa e?

Ce v-ați luat în bagaj?

Ne-am făcut bagajul ştiind că va fi Revelionul. Adică ne-am luat doar hainele pe care urma să le purtăm la party-ul de la Arenele Române. Ştiam că vor fi închise mai toate magazinele pe 1 Ianuarie, aşa că am luat cu noi o şampanie şi nişte fructe.

Cum a decurs ziua petrecută în hotel?

Oh, am avut parte de o altă surpriză plăcută. Pentru că hotelul avea un grad de ocupare infim, am avut sauna doar pentru noi, iar sala de sport am mai împărţit-o doar cu o altă turistă. Aşadar, ne-am simţit ca nişte VIP-uri care beneficiază de serviciile hotelului în exclusivitate.

Ți se schimbă cumva perspectiva asupra orașului după ce ai o astfel de experiență?

Sigur că da. Noi în acea noapte am fost itineranţi. Am renunţat repede la party-ul de la Arenele Romane pentru că s-a luat curentul. Ne-am oprit la un alt party din Centrul Vechi unde aveam prietenii, dar am plecat în cele din urmă. Am ajuns să petrecem până dimineaţă într-un club LGBT, din curiozitate. În fond, orice turist e dornic de experienţe noi.

Cum reacționează oamenii în general când aud că te cazezi în orașul tău?

„Wow! Cât de tare!”. Nimeni nu ne-a considerat nebuni. Cred că unii prieteni, mai urbani, îşi doresc şi ei să încerce.

Ce recomandări ai avea pentru cititorii Turism Club care vor să încerce o astfel de experiență?

Cazarea în propriul oraş e un respiro excelent în perioadele ocupate în care nu-ţi permiţi luxul unui city break. O cameră de hotel este pentru mine o lume nouă, care vine la pachet cu un mindset nou. Încă nu am experimentat cazarea la hotel şi cu cei trei copii ai noştri, dar sigur se va întâmpla cât de curând.

 

Autor: Oana Racheleanu

Foto: Cătălin Georgescu, arhivele intervievatelor

Material publicat în ediția de septembrie 2017 a ziarului Turism Club.

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

Turist in Romania 0 Comments

ANAT susţine extinderea cotei TVA de 9% la cazarea cu demipensiune sau pensiune completă

Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism susţine extinderea cotei reduse de TVA la cazarea cu demipensiune sau pensiune completă pentru toate structurile de primire turistică clasificate şi pentru agenţiile de

Turist in Romania 0 Comments

ANAT solicită îmbunătățirea urgentă a regimului vizelor pentru străini

ANAT se adresează Guvernului României și solicită Ministerului de Externe să soluționeze problema obținerii vizelor de către țările emițătoare de turiști pentru piața din România, printre care se numără Republica

Vacante active 0 Comments

Sundarbans: tărâmul pădurii frumoase și al zeiței Bonbibi

Timp de două săptămâni, am călătorit în Delta Gangelui sacru, în Sundarbans, aflată în statul indian Bengalul de Vest. Am trecut prin orașe și sate cu nume melodioase ca ale

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!