Călătorie pe cont propriu în Krung Thep Maha Nakhon

Am vrut mereu să ajung în Thailanda. De-a lungul anilor am citit ceea ce s-a scris despre această ţară, am văzut reportaje, fotografii, impresii ale celor care au ajuns acolo înaintea mea. Şi anul acesta, în sfârşit, mi-am făcut bagajele şi am pornit să descopăr pe cont propriu această ţară. Pentru majoritatea dintre noi, Thailanda este o destinaţie îndepărtată, apar dubiile legate de condiţiile de cazare, de siguranţa transportului, de mancare etc. Însă de data aceasta mi-am zis că a sosit timpul să las reţinerile deoparte şi să transpun planurile în realitate. Şi iată-mă în avion via Bangkok sau, aşa cum este ştiut – Krung Thep Maha Nakhon.

Şi dacă acest nume vi se pare greu de pronunţat aşteptaţi puţin până ce veţi auzi numele său ceremonial dat de regele Buddha Yodfa Chulaloke: Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Yuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Phiman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit 🙂 . Este deasemenea înscris în Cartea Recordurilor drept cel mai lung nume dat unui oraş.

Liliana Stoica

O primă zi cu peripeţii

Să ajungi în Bangkok din România nu este uşor. Zbor direct nu există astfel încât am ales următoarea varianta la îndemână – escală pe Helsinki via Bangkok. Total ore cumulate până la destinaţie: 20. Prin urmare, fie vă odihniţi bine înainte fie riscaţi să ajungeţi acolo obosiţi, iritaţi şi, dacă mai aveţi cumva şi teamă de a zbura, complet debusolaţi. Dar să nu ne încurcăm în detalii căci toată oboseala dispare atunci când ajungi în oraş.

Cum aş descrie Bangkokul? Spectaculos, plin de taxiuri roz – mov, cu bănci la fel pe care să te odihneşti, un mixt ameţitor de arhitectură (de la blocuri de 60 de etaje amestecate cu cea ceea ce ar părea bloculeţe pentru familisti, temple şi puncte de rugăciune etc), mult, mult bazar şi la fel de multe tonete cu mâncare la stradă. Este un oraş ameţitor, o forfotă constantă şi pestriţă ce pare a nu se opri niciodată.

Stan Păţitul? Şi noi la fel…

Prima zi şi primul obiectiv pe listă – Grand Palace, reşedinţa oficială a regilor. Am pornit cu entuziasm, cu aparatele de fotografiat pregătite, aşteptând să batem la pas sălile templelor şi străzile aglomerate ale oraşului. Ştiţi acele ponturi pe care este bine să le ascultaţi atunci când mergeţi într-un loc nou? Ei bine, neavizaţi fiind de data asta, am aflat la faţa locului, ce să NU faci când mergi în vizită la acest obiectiv. Curioşi?

Atunci vă spun atât: la intrarea principală un domn binevoitor ne-a explicat că accesul este interzis şi trebuie să folosim altă poartă. Bun, explicaţiile sale în engleză nu ne-au dumirit prea tare însă ne-am conformat şi am pornit spre direcţia indicată. La cea de-a doua poartă, un alt domn, la fel de binevoitor ( părea a fi portar) ne informează cu regret că palatul este închis. Spre marele nostru noroc, se va redeschide însă după-amiza ( ora 15:00 pm) iar până atunci ne recomandă o plimbare cu tuc-tucul, astfel încât să vedem şi alte obiective turistice.

Apreciind bunăvoinţa şi amabilitatea localnicilor am acceptat oferta şi am pornit să vizităm. Prima oprire – unul din templele mai mici, urmat de o vizită la un magazin de bijuterii – cu cele mai bune preţuri, garantate de şoferul de tuc-tuc. Ne-am zis că oferta este bună, timp suficient şi am pornit. Următoarea oprire – un magazin de costume, evident recomandat tot se şofer însă suficient pentru a ne facem o idee despre shoppingul de aici. Eram la jumătatea plimbării atunci când suntem anunţaţi că, în fapt, toate templele sunt închise şi, dacă suntem binevoitori, mai putem vizita încă vreo 4 magazine.

Da, cam atunci am realizat şi noi că eram plimbaţi cu scopul précis de a fi duşi la cumpărături, că şoferii au benzina plătită de proprietarii de magazine în funcţie de câţi turişti aduc şi că, este cazul să luăm urgent un taxi via Grand Palace. La porţile palatului, obţinând de data aceasta orarul de vizite, am constatat că mai avem circa 1 oră până la închiderea oficială, programată pentru ora 16.00 pm.

Am aflat mai apoi că aceasta este o tactică practicată destul de des şi, în general, turiştii amatori de chilipiruri şi shopping nu par deranjaţi de situaţie. Pentru cei care merg însă cu scopul precis de a vedea palatul – aşa cum era şi cazul nostru – păţania în sine este una de evitat pe viitor.

Nu ratati:  Grand Palace (Thai: Phra Borom Maha Ratcha Wang) este un complex de clădiri ce servesc drept reşedinţă oficială pentru regii Tailandei încă din secolul XVIII. Construcţia palatului a început în anul 1782, în timpul domniei regelui Rama I, atunci când a fost mutată capitala de la Thonburi la Bangkok. Actualul rege al Tailandei – Bhumibol Adulyadej îşi are însă reşedinţa la Chitralada Palace. Asadar vizitaţi neapărat: Grand Palace, Wat Pho şi Wat Arun

Ce să încercaţi:

– barul de la etajul 64 Lebua, unde recomand călduros Spicy GT, o bautura care reperezintă chintesenţa chilly

– intraţi în vorbă cu localnicii.Sunt prietenoşi şi puteţi afla unde se ţin petrecerile cele mai bune sau unde se mănâncă cel mai bine

– zona verde dintre Yannawa şi Samut Prakan (50 km2), parcul Lumphini, parcul Chatuchak şi Rama IX, parcul Queen Sirikit şi Dusit Park.