„Fata cu Ie” a purtat în 2018 câte o ie în fiecare zi

„Fata cu Ie” a purtat în 2018 câte o ie în fiecare zi

Christine Cioboată este jumătate săsoaică, dar una dintre marile sale pasiuni sunt iile românești. Și pentru că oricum purta multe ii, și-a dat provocarea ca în fiecare zi a lui 2018 să poarte una. Deocamdată are în colecție 150, mama sa i-a mai împrumutat 50, iar femei care îi urmăresc jurnalul online îi trimit ocazional cămăși pe care să le poarte în provocarea sa.

În interviul de mai jos, Christine povestește, printre altele, despre  cum își alege câte o ie pentru fiecare ocazie, dar și despre schimbările pe care le-a adus în ea portul românesc.

Anul acesta tu ești Fata cu Ia. E o provocare sau o ambiție? Cum i-ai spune? De unde a pornit?

Proiectul a pornit dintr-o joacă. Colecționez cămăși vechi de câțiva ani și obișnuiam să le port destul de des. La un moment dat, pe la începutul anului trecut, soțul meu m-a întrebat când o să consider că am suficiente ii și cămăși. Răspunsul meu spontan a fost «Atunci când ajung la 365, câte una pentru fiecare zi». Plecând de la gluma copilărească, s-a născut ideea proiectului.

Pentru mine, la nivel personal, e un omagiu adus României, românilor și jumătății mele românești (sunt jumătate săsoaică). Acum, după mai bine de jumătate de an de când port în fiecare zi cămașa populară românească, realizez că alegerea mea a fost și un Dar pe care mi l-a oferit Universul. Mi-a permis să călătoresc spre rădăcinile mele, spre înțelepciunea și măiestria poporului din care fac parte și mi-a dezvăluit poveștile ascunse de ac în țesătura hainelor de fiecare zi de mâinile dibace ale româncelor.

Fata cu Ie, femeia care a purtat în 2018 câte o ie în fiecare zi

Când a începutul anul pentru Fata cu Ia?

Oficial Fata cu Ie s-a născut pe 1 ianuarie 2018. Atunci a început proiectul meu și de atunci am început să documentez zilnic călătoria mea în ie.

Despre ce scrii pe blogul Fata cu Ie? Crezi că o să rămâi cu același alint și după ce trece anul?

Cel mai sincer răspuns este despre Prezent. Despre prezentul meu și felul în care trăiesc, experimentez și învăț în fiecare zi a Fetei cu Ie. E mai degrabă o declarație personală, un fel de a vedea lumea prin ochii și prin emoțiile mele de purtătoare de ie. Mi-am propus să caut să scot la lumină în călătoria mea lucrurile bune și lecțiile de viață pe care le primesc.

Deja mi-e greu să mă gândesc la mine altfel decât la Fata cu Ie. De Sânziene am intrat în curtea Muzeului Țăranului Român și cineva m-a strigat. Și nu pe nume.

De unde pasiunea ta pentru ii?

Pasiunea mea este pentru artă, povești (și aici includ și literatura) și semiotică. O pasiune care în mod firesc m-a condus până la ii. Cămășile au în ele povești, simboluri și îmbinări de formă și culoare. Pun la un loc micile mele zone de visare și construiesc universuri noi.

Câte ii ai în colecție? Cumpărate, primite? Din ce zone provin?

Am în colecție în jur de 150 de cămăși (mai noi sau mai vechi, de femei și de bărbați, purtabile sau în diverse stadii de degradare). Unul dintre lucrurile care mă bucură cel mai tare este să readuc la viață cămășile cusute, să împletesc povestea lor cu povestea mea. Îmi plac cămășile de colecție, cămășile cu fir, cu fluturi sau cu tel, cu pânza care te face să te simți prințesă. Iubesc însă și iile de toată ziua, fără dichis și pretenții.

Cămășile din colecție vin din toate regiunile istorice. Nu acopăr însă toate zonele etnografice. Au fost cumpărate, primite și urmează să fie și făcute. Am în plan să-mi cos și eu măcar o cămașă. Colecția mea este completată în acest an și de cămășile mamei mele (are și ea vreo 50). Pe perioada proiectului îmi dă ocazia să port și cămășile din familie, nu doar pe cele din colecția personală.

Tot în acest an am purtat 4 cămăși de împrumut. O doamnă care citea postările mele (fără să ne cunoaștem) m-a abordat si mi-a spus că și-ar dori să-mi împrumute niște cămăși din colecția ei pentru anul meu.

Cămășile mele de suflet sunt cele de Bistrița, pentru că m-am născut acolo. Am început apoi să iubesc în mod deosebit cămășile de Muscel, de Mehedinți și de Bucovina. Dintre toate, încă n-am în dulap o cămașă veche de Bucovina.

Spune-ne cea mai interesantă poveste a unei ii din garderoba ta.

Aș vrea să vă povestesc despre iile mele „surori” de Mateiaș. Pentru mine iile surori sunt cămășile pe care atunci când le așezi una lângă alta și le privești, par identice. Apoi, cu puțină atenție, începi să descoperi o multitudine de diferențe. Partea complicată vine atunci când îți place una foarte mult. Va fi absolut imposibil să n-o iubești și pe cealaltă.

Pentru iile mele de Mateiaș am o iubire specială. Ele au venit cu o poveste și cu o lecție minunată de viață. Îmi doream o ie din zonă și nu reușeam să găsesc una pe măsura mea. Am tot întrebat, am primit cămăși pe care le-am returnat. Într-o zi am primit un mesaj de la o doamnă pe care nu o cunoșteam și care nu mă văzuse în viața ei. Mi-a spus că are două cămăși și mi-a cerut adresa poștală ca să-mi transmită coletul. Fără poze, fără garanții, nici de-o parte nici de cealaltă. Mi-a spus că dacă îmi vin, să păstrez ce îmi doresc.  Am primit pachetul, am probat cămășile bucurându-mă ca un copil. A venit următoarea surpriză, în momentul în care i-am comunicat doamnei că aș dori să păstrez cămășile. Mi-a spus că se bucură și că pot să le plătesc atunci când voi avea bani. De atunci le port cu iubire și cu bucurie pentru că povestea lor îmi aduce aminte de două lucruri foarte importante in viața mea: „încrederea în oameni” și  că „atunci când îți dorești ceva, acel ceva vine spre tine ”.

Unde ai ajuns până acum îmbrăcată în ie? Ce reacții au oamenii?

Peste tot. În vârf de munte, prin țară, în hoteluri, la evenimente oficiale, în muzee, la teatru, la Ateneu, la vernisaje, la mese, la întâlniri cu prietenii, la ședințe simandicoase și oficiale, acasă, la bal, la evenimente de fashion, în training, într-o moschee, la Istanbul, pe Bosfor, în fiecare colț de lume în care am fost (nu plecam niciodată fără o ie în bagaj).

Unul dintre momentele foarte faine a fost după vreo două luni de purtat ie când colegii mei de muncă (cetățeni străini cu care mă întâlneam periodic o dată pe lună) și-au dat seama că e ceva interesant la felul în care mă îmbrac. În acea zi, a trebuit să le arăt pe harta României pe care o aveam proiectată pe perete de unde e cămașa mea (era o cămașă de Muscel cusută cu roșu și mărgele albastre  – o purtam de 1 Martie) și să le povestesc cât e de veche, cum a fost făcută. Începând cu acea zi, la fiecare întâlnire mă întrebau de unde e «bluza» pe care o purtam în acea zi.

Te-ai dezis vreo zi de provocare? Poate la vreo nuntă?

Nu. Am învățat să construiesc ținute de toată ziua, ținute de business sau ținute de seară (nunți, spectacole, teatru, evenimente deosebite) care să conțină ie. Făceam asta și înainte, dar provocarea de acum a fost să fiu suficient de creativă încât, cu ceea ce am în garderobă, să reușesc să fac asta în fiecare zi.

Fata cu Ie, femeia care a purtat în 2018 câte o ie în fiecare zi

Coși acasă?

Cos nu doar acasă. Nu atât de mult pe cât mi-aș dori, însă. Obișnuiesc să cos în mașină, în timpul „excursiilor” noastre zilnice către și de la serviciu. Atunci când dăm o fugă până acasă la părinți (se coase perfect pe porțiunile de autostradă) sau pe verandă, cu motanul tolănit pe picioarele mele. Am însă etape. Momente în care cos în fiecare zi sau pauze de două-trei săptămâni.

Porți doar ii sau și poale, cămăși?

Port ii, poale de cămăși, costume întregi, brâie, tulpane, marame, baticuri și uneori opinci. Ceva mai puțin anul acesta. Având ie sau cămașă pe mine, mi se pare cam mult să îmbrac si alte bucăți din portul popular (exceptând momentele în care mă îmbrac în costum întreg – anul acesta au fost vreo 4-5 ocazii). De obicei însă le asortez ținutelor de zi și îmbin cu drag câte un strop de haină veche în lumea mea modernă.

 

Autor: Oana Racheleanu 

Material publicat în ediția de august 2018 a ziarului printat Turism Club.

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

Traditii & Folclor 0 Comments

Tradiții de poveste, din jurul lumii, respectate de Crăciun și de Anul Nou

Când vine vorba de tradiții, nu există o țară mai specială decât alta, ci doar moduri unice de a celebra Sărbătorile și trecerea în noul an. Toate îi fac fericiți

Traditii & Folclor 0 Comments

Tradiţii populare de 9 martie

La noi în ţară, pe 9 martie se serbează Mucenicii sau Măcinicii. Pe lângă tradiţia creştină, a pomenirii celor 40 de mucenici ucişi în cetatea Sevastiei pentru că credeau în

Traditii & Folclor 0 Comments

Legenda celor 40 de mucenici

Legenda creştină spune că, în perioada când creştinii erau persecutaţi pentru credinţa lor, Cetatea Sevastia era condusă de un tiran, numit Agricolae, duşman declarat al celor ce credeau în Iisus

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!