Muntele făcut din poruncă împărătească şi Uriaşii care se jucau cu pietrele

Muntele făcut din poruncă împărătească şi Uriaşii care se jucau cu pietrele

Istorii povestite prin viu grai şi devenite legendare. Probabil că nu există loc însemnat pe pământul ţării care să nu aibă parte de cel puţin o legendă. Inventiv, românul a scornit câte ceva despre fiecare munte, aşezare, cascadă, stâncă, peşteră. Şi nu sunt deloc plictisitoare sau lipsite de înţelesuri.

Legenda unui munte: CEAHLĂU

Despre falnicul Ceahlău nu ştiu dacă a stat cineva să numere câte legende s-au inventat. Distinsul naturalist Ion Simionescu nota despre Ceahlău: “Pe tot întinsul ţării nu este alt munte mai cunoscut, mai căutat, mai des pomenit. A dat naştere la poveşti şi legende în popor, la descrieri minunate din partea multor scriitori. Faima lui nu constă numai în amănunţita arhitectură a formelor de piatră, care au răscolit imaginaţia poporului, nu i-au stabilit-o numai impunătoarea-i înfăţişare, înălţându-se deasupra celorlalţi munţi învecinaţi, cât faptul că prin aceasta e în adevăr un far zărit de la mari depărtări…”

Ca şi Olimpul…

A fost loc de adăpost pentru mulţi, în vremuri de restrişte, fiind considerat şi un loc sfânt. Dimitrie Cantemir povestea: “Cel mai înalt multe al Moldovei este Ceahlăul şi dacă acest munte ar fi fost cunoscut poeţilor vechi, el ar fi fost tot atât de celebru ca şi Olimpul, Pindul sau Pelia”. Gheorghe Asachi scria prin 1859: “Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte de la Capul Mangaliei şi până la Cetatea Alba. Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede soarele apunând după masa acestui munte, iar pastorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului, întocmai precum o corabie se orientează după lumina farului ca să intre în port.”

Poruncă de la împărat

Legenda spune că muntele Ceahlău a fost făcut din poruncă împărătească, dată de Traian, care, în dorinţa de a-i proteja pe locuitori de barbarii năvălitori, a cerut să să înalţe un munte pentru a fi obstacol în faţa cotropitorilor. Pentru a se împlini porunca împăratului roman, au fost aduşi robii luaţi de la Decebal care au muncit zile, luni şi ani în şir, punând piatră peste piatră ca să înalţe uriaşa stâncă. Se spune că mulţi au pierit atunci epuizaţi fizic. Împăratul a fost însă mulţumit de ceea ce s-a făcut şi a cerut să fie aşezată o toacă în vârful muntele, apoi a lăsat acolo un soldat ca să vegheze şi să bată din toacă ori de câte ori vede duşmanul cum se apropie. Într-o zi, soldatul a fost străpuns de o săgeată şi nu a mai avut cine să-i anunţe pe oameni că se apropie duşmanii.

Legenda Dochiei

Cine urcă pe cărările Ceahlăului, pe traseul marcat cu triunghi albastru, va întâlni o stâncă uriaşă, numită Stânca Dochiei, de care se leagă o mulţime de legende. Una din acestea vorbeşte despre o bătrână ciobăniţă care, înfofolită în 12 cojoace, a urcat pe munte cu oile. Urcând, s-a încălzit şi a început să arunce rând pe rând din cojoace, dar, când a ajuns sus, s-a pornit un ger cumplit care a transformat păstoriţa şi turma ei într-o stâncă.

 Detunatele

Se spune că Detunatele au fost, la început, o singură stâncă. Într-o zi de vară, a venit un potop şi stânca a fost lovită de mii de fulgere şi tunete, care au despicat-o în zeci de bucăţi şi i-au dat fiecăreia o înfăţişare. De atunci, aşa au rămas, iar drumeţi îndrăzneţi se aventurează până aici, pentru a vedea stâncile lovite de trăsnet. Şi tot oamenii povestesc mai în şoaptă că aici se adăpostesc cei care vor să-l aibă pe Dumnezeu mai aproape.

 Regele şi comoara de la Detunatele

O altă legendă, parcă şi mai frumoasă legată de Detunatele, vorbeşte despre un rege putred de bogat şi incredibil de avar, care nu a vrut să-şi lase averea moştenitorilor şi s-a dus să o îngroape sub aceste stânci. După sute de ani, Satana a mers să descopere comoara regelului şi a început să sape sub pietre. Zile şi luni în şir a tot săpat Satana în speranţa că va descoperi comoara regească, dar în van. Atunci, înfuriată la culme, a început să arunce asupra pietrelor mii de tunete şi trăsnete, care, prin căldura lor, au împrăştiat stânca în mii de bucăţi, dar… au topit şi comoara zgârcitului rege.

 Uriaşii din Orlat

Se povesteşte că, în munţii Cindrel, trăia demult o familie de uriaşi care aveau doi copii: o fată şi un băiat. Aceştia se jucau toată ziua cu pietricele, construind zăgazuri… de fapt, acele pietricele erau stânci imense şi construiau stăvilare pentru râuri şi dealuri. Oamenii erau speriaţi de aceştia şi făceau tot posibilul să-i ocolească şi să nu-i deranjeze. Dar cum şi copiii de uriaşi erau la fel de năzdrăvani precum cei ai oamenilor, într-o zi, uriaşii au zărit nişte fiinţe mici ce se jucau. S-au apropiat tiptil, a smuls fiecare o bucată de pământ pe care se aflau acele creaturi stranii şi au mers la mama lor să o întrebe ce sunt vietăţile acelea bizare. De fapt, bucata de pâmânt din braţele băiatului era o costă de munte cu pădure, păşune, colibă şi un ciobănaş ce-şi păzea fără griji turma. Sora lui căra în braţe jumătate din satul Orlat, cu un plugar aflat pe câmp. Când au ajuns la mama lor şi i-au arătat ce au găsit, femeia s-a uitat cu atenţie şi le-a spus copiilor ei să meargă şi să pună înapoi cele două bucăţi de pământ şi i-a sfătuit să nu mai deranjeze în vreun fel aceste fiinţe harnice. Au făcut precum le-a spus mama lor şi şi-au văzut apoi de joaca lor cu munţii, adică pietricelele. Au construit o movilă de pâmânt şi au înălţat pe culmea acestuia un castel de nisip. Această movilă a fost numită de oameni “Dealul Uriaşilor”, iar de vreo două veacuri i se spune “Zidul”. Şi azi, lângă Orlat, se poate vedea dealul înălţat de copiii uriaşilor.

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

Turist in Romania 0 Comments

Wens Travel s-a relansat, cu o nouă identitate vizuală și un nou website

Agenția de turism Wens Travel, unul din cei mai importanți jucători pe piața de turism din Transilvania, s-a relansat pe 4 decembrie, cu o nouăidentitate vizualăși un nou website –

Turist in Romania 0 Comments

Despre schi şi nu numai

Pentru luna decembrie mergem la Straja, o staţiune  în care iarna aduce bucuria zăpezii şi distracţie până către seară pe pârtiile de schi. Un ţinut frumos de munte, în care

Turist in Romania 0 Comments

Timisoara

De ce am ales orasul? Timisoara este resedinta si cel mai mare oras al judetului Timis, precum si al doilea oras ca numar de populatie din Romania. Aceasta s-a afirmat

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!