Traditii & Folclor

Folclorul romanesc reprezinta totalitatea creatiilor culturii spirituale romanești, sintagma referindu-se la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei în interiorul granitelor tarii. Avem astfel cantece populare, legende, traditii uimitoare. Dintre acestea legendele ne-au fascinat din totdeauna iar noi le-am impartit in 4 categorii: legende etiologice, legende istorice, legende mitologice si cele religioase. Sa vedem mai jos cateva dintre cele mai cunoscute.

1.1. Legende despre locuri si oameni

Exista in Romania locuri invaluite in mister, codri batrani, pesteri surprinzatoare si munti ce poarta coroana povestilor de demult. Dintre acestea, am pastrat cu drag:

Podul Minciunilor din Sibiu – leagă cele două sectoare ale Pieţei Mici permiţând legătura dintre Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus. Este locul cel mai încărcat de legendă din Sibiu si una din cele mai importante atractii turistice ale orasului. Considerat un loc romantic, unde îşi dădeau întâlnire îndrăgostiţii, pe seama acestuia circulă cel puţin patru legende. Bătrânii locului îi atribuiau chiar şi “calităţi” umane. Se spunea că podul “simte” fiecare neadevăr rostit de cei care îl străbat, începe să geamă, încheieturile scârţâie ameninţător iar balustrada dă impresia că va ceda în orice moment, mincinosul urmând sa se prăbuşească în gol.

Dracula

Sa fie oare cineva care nu a auzit de Dracula ? Vlad Tepes, pe care legendele il pomenesc sub numele de Dracula, a fost domn al Tarii Romanesti (partea sudica a Romaniei de astazi). Povestea sa a fascinata a pornit de la domnia autoritara si masurile drastice luate pentru a pastra ordinea si dreptatea. Tepes impune supusilor sai cinstea si harnicia ca virtuti, cei gasisti vinovati de incalcarea legii fiind pedepsiti cu asprime prin tragerea in teapa. Faptele sale au atras  ura multora dintre contemporanii sai si i-au adus faima pentru eternitate, fiind asociat cu vampirul Dracula, personajul principal din celebrul roman de fictiune Dracula (1897)  al scriitorului irlandez Bram Stoker. Astazi se poate vizita cetatea Poienari ( Transfagarasan) pentru o parte din povestea acestui personaj controversat, amplasarea acesteia provocandu-va sa urcati 1.480 de trepte pana veti ajunge in incinta sa.

Baba Dochia

In judetul Neamt, toti localnicii au auzit cel putin o data legenda Babei Dochia. De urcati pe Masivul Ceahlau veti descoperi in drumetii rocile mari asociate Babei Dochia pe care romanii o celebreaza pe 1 martie. Cunoscuta drept o zeita agrara foarte batrana, care isi gaseste sfarsitul de 1 martie, odata cu venirea primaverii si renaste de Sfintii Mucenici, pe 9 martie, Baba Dochia este unul dintre cele mai cunoscute personaje din folclorul romanesc. Se spune ca a plecat cu oile pe munte, imbracata cu noua cojoace, convinsa ca iarna a cedat in fata primaverii. Vremea calda o determina sa dezbrace treptat toate cojoacele, ramanand total descoperita in lupta cu gerul si a ploii ce se instaureaza. Baba Dochia si turma sa de oi se transforma instant in sloiuri de gheata si, cu timpul, in piatra. O alta varianta a legendei relateaza intentia Babei Dochia de a urca pe munte, dar de data aceasta alaturi de fiul sau, Dragobete. Datorita ploii de 9 zile care le-a zadarnicit planurile, Dochia se hotarareste sa dea jos, pe rand, cojoacele a caror greutatea crescuse considerabil.Astfel, se spune ca zilele schimbatoare de la inceputul lui martie se datoreaza exclusiv Babei Dochia, care isi scutura cojoacele de ploaie.

Podul lui Dumnezeu

In comuna Ponoarele (judetul Mehedinti) gasim fenomene carstice rare ce au dat nastere la istorii si legende cu conotatie biblica – prima dintre acestea este Podul lui Dumnezeu. Acesta reprezinta unul dintre cele mai mari poduri naturale din lume si singurul circulabil. Daca stiinta ne vorbeste despre pod ca rezultat al prabusirii tavanului unei pesteri, legenda locului ne spune cu totul alta versiune – aici locuia Diavolul, in pestera Ponoarele (Pestera de la Pod). Ravasiti de raul care ii inconjura, satenii l-au rugat pe Dumnezeu sa-i scape de el. Astfel, ascultand rugamintea, Dumnezeu loveste cu palma tavanul pesterii, acesta prabusindu-se peste gura ei si formand podul. Sunt variante ce sustin ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfantul Nicodim sa treaca spre Tismana, dupa ce oamenii l-au alungat din comuna. Altele vorbesc despre faptul ca ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmarea balaurul ce-i rapise logodnica. Indiferent de varainte, Podul lui Dumnezeu ramane unic in Romania.

Legenda Mesterului Manole

Balada legendara “Monastirea Argesului” se studiaza in scoala si nu exista roman care sa nu fi auzit cel putin o varianta a acesteia. Este irevocabil legata de Manastire Curtea de Arges, ctitorie a domnitorului Neagoe Basarab (sec. XVI) si a devenit emblematica pentru mitul jertfei pentru creatie, al sacrificiului uman care “insufleteste” un edificiu. Acest mit, alaturi de cel al etnogenezei  – “Traian si Dochia”, de mitul mioritic – baladele “Miorita”, “Dolca”, “Salga”, de mitul erotic – “Zburatorul” si de Mitul Marii Calatorii definesc profilul spiritual al poporului roman. Legenda Mesterului Manole vorbeste despre ridicarea manastirii Curtea de Arges, a carei finalizare a cerut zidirea de vie a sotiei mesterului zidar Manole. Locul in care ar fi fost zidita Ana este inscriptionat pe peretele sudic al manastirii, ca un fel de dovada pentru posteritate, ca evenimentele relatate in legenda chiar au avut loc. Legenda Mesterului Manole cunoaste peste 200 de variante.

Legenda Pietrelor Detunate

Despre Detunate ( Masivul Ceahlau) se spune ca sunt flacarile impietrite, iesite din adancul pamantului sa arda uriasii care traiau in apropiere de localitatea Bucium. Un razboi intre zane si uriasi si o poveste de dragoste al carei sfarsit tragic a format pietrele detunate.  Cert este ca varianta comuna a genezi mentioneaza o singura stâncă, lovita intr-o zi de vara, de trasnetele unui potop înspăimântător si despicata in numeroase înfăţişări. Localnicii vorbesc si de comoara ascunsa aici de un rege plin de toate bogăţiile pământului si de incercarea Diavolului de a sapa sub stânci pentru a o găsi. Înfuriat că toată munca lui s-a dovedit în zadar,  Diavolul a adus mii de trăsnete deasupra stâncii, crapand stanca şi topind comoara. Mulţi curioşi vin azi să vadă stâncile detunate de trăsnet unde uneori se adăpostesc pustnicii care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui.

Legenda raurilor Mures si Olt

Doua dintre cele mai mari si indaratnice rauri din tara – Mures si Olt – au strans in jurul lor povesti despre oameni si fapte. In ceea ce priveste geneza lor romanii au urmatoarea legenda: doi fii de rege sunt trimisi in lume pentru a-si cauta tatal disparut in razboi. Diferiti din fire acestia sunt sfatuiti de mama lor sa stea vesnic impreuna si drumul unuia sa fie drumul celuilalt. Numele acestora – Mures si Olt. Din crestetul muntelui, acestia s-au despartit insa,  Muresul pornind spre miazanoapte iar Oltul spre miazazi. Si era Oltul sfaramicios si iute din fire si a apucat nebuneste la vale, spre ziua senina, iar Muresul era intunecat si linistit ca noaptea pasnica si a apucat incet, incet, spre miazanoapte. Iar tristetea mamei la vederea despartirii a facut ca lacrimile acesteia sa transforme fiii in rauri si asa au ramas.