Ce poți face timp de 60 de ore, în incredibila Budapesta

Am trecut pe lângă Budapesta de zeci de ori și am intrat în oraș preț de cinci minute, o dată, când am greșit drumul. Nu mă întreba de ce, pentru că n-am un răspuns. Luna trecută însă, n-am mai lăsat să treacă pe lângă mine prilejul de a o vedea, iar prin ce mi-a arătat, în două zile de tocit pingele și o seară pe Dunăre, mă face să-mi fie deja dor de ea. 

Documentare pe net, listă de obiective de bifat, păreri de tot felul, trucuri pentru a face economie la buget, din toate mi-a dat Google-ul înainte de plecare. Mi se păreau multe, nu pricepeam pe ce parte e una și pe ce parte cealaltă… De pe harta pe care o descărcasem de pe net nici măcar nu-mi dădeam seama dacă pensiunea la care urma să stăm era aproape de ele.

Am ajuns după amiaza, așa că am avut timp să ne lămurim. Iar recepționerul a fost primul care ne-a indicat pe hartă ce și cum. ”Aici suntem noi”, a spus în timp ce a și desenat un ”X” în dreptul locului de cazare. ”La câteva sute de metri mai sus sunt toate autobuzele și tramvaiele care merg spre centru. Bilete se pot cumpăra direct de la șoferi. Noi suntem în Buda, iar dincolo de Dunăre e Pesta”, și-a  continuat el explicațiile în timp ce făcea cu pixul traseele de transport public.

Am lăsat bagajele și mașina, am pus pantofii de umblat și am pornit spre autobuz, pe o stradă în pantă, plină de copaci și de case care de care mai spectaculoase, unele cu vedere panoramică. Am ajuns repede la stație, iar autobuzul a venit exact după programul afișat. Am luat bilete – 450 de forinți călătoria, adică echivalentul a 1,5 euro – și am obținut destul de greu lămuriri, pentru că șoferul nu prea vorbea engleză. Ne-a arătat însă unde să coborâm, pentru a lua autobuzul spre centru și cum nu era nici un centru de bilete, am cumpărat din nou din mașină, hotărâți ca în centru să căutăm cardurile alea pe toate liniile despre care vorbea lumea pe internet.

Când am ajuns în Pesta începea să se însereze, dar era lume cum e vara la noi, în Centrul Vechi. Restaurante cu terase, magazine de tot felul, deschise și foarte colorate, kurtos kalacs, case de schimb valutar, într-un tot plăcut ochiului. Am luat abonamentele valabile 72 de ore pe tot transportul public, de la un automat, din stația de metrou și am plătit cam 20 de euro/ persoană, apoi ne-am plimbat cu vaporașul pe Dunăre, până seara, târziu, plătind 15 euro pentru un bilet valabil 24 de ore, în care beneficiezi de două băuturi la alegere și faci oricâte plimbări, ziua sau pe întuneric, în funcție de programul vaporașelor.

Pesta cosmopolită 

Dimineața am revenit în Pesta, pentru e ne bucura de atracțiile capitalei dunărene. Era duminică, dar orașul vibra ca și sâmbătă seara. Din zona de magazine și terase am pornit pe jos pe promenada Dunării, spre cel mai impozant obiectiv din Pesta: Palatul Parlamentului. Pe cât de impresionant este la exterior pe atât de interesant este în interior, așa că merită vizitat, chiar dacă s-ar putea să stai puțin la coadă la intrare și chiar dacă te deranjează să treci prin filtre ca la aeroport. Turul durează între 45 şi 90 de minute și face toți cei 2.000 de forinți (3,5 euro).

După ce vizitezi Palatul întoarce-te pe malul Dunării, pentru a vedea, exact pe porțiunea din fața palatului ansamblul ”Shoes on the Danube”, creat în memoria victimelor Holocaustului! Emoția creată de pantofii parcă abandonați pe mal de cei plecați pentru totdeauna, de la copii la bătrâni, e mult amplificată de florile proaspete pe care le vei vedea din loc în loc și de rămășițele lumânărilor aprinse în memoria lor.

De la Parlament ai de mers câteva minute pe mal, spre stânga, până la Podul cu Lanţuri a cărui construcție atrage an de an milioane de călători din toată lumea. Parcurge-l pe jos, pentru a te bucura și de priveliștea oferită de dunăre, apoi întoarce-te către Biserica Sf. Ştefan – sau cum apare pe hărțile Budapestei, Szent Istvan Bazilika – , cea mai mare biserică din capitală. O poți vizita gratis însă, dacă vrei să urci în turlă pentru a admira priveliștea de sus, va trebui să plătești circa 3 euro. Indiferent dacă vei alege liftul sau scările panorama este minunată.

Pe una din străzile din apropiere am găsit încă un memorial impresionant dedicat victimelor din perioada ocupației germane. O adevărată expoziție de obiecte personale ale celor care au pierit, fotografii și mesaje ale familiilor lor, dar și o ”barieră de apă minunată care se oprește pentru ca tu să poți ajunge în spațiul din mijlocul ei, îți vor face sufletul să vibreze. Continuă călătoria spre Vaci Utca (strada comercială a Budapestei), apoi până în Piaţa Vörösmarty unde anual se organizează un târg de Crăciun de poveste, pentru o pauză de ceva dulce, evident, tradițional.

După plimbarea prin centru, o călătorie cu metroul, pe linia veche, e perfectă ca să-ți odihnești picioarele până în Piaţa Eroilor, unul din locurile în care trebuie neapărat să ajungi și unde nu trebuie să scoţi niciun ban din buzunar. Complexul este alcatuit dintr-un stalp central, cu statuia Arhanghelului Gabriel în vârf, flancat în ambele părți de două serii de colonade. Cele 14 statui ale Colonadelor reprezintă persoanele importante în istoria Ungariei. Foarte interesante sunt și statuile de deasupra coloanelor, reprezentând Prosperitatea, Munca, Războiul, Pacea, Știința și Gloria. Piața se află în mijlocul unei intersecții foarte mari, iar în stanga și în dreapta monumentului se află Muzeul de Artă și Palatul Artei (Mucsarnok).

Dincolo de coloane, traversezi strada spre City Park, insula verde în care tronează cea mai reușită copie a Castelului Huniazilor de la Hunedoara unde, dacă ai norocul să ajungi în Budapesta când e o sărbătoare, te vei putea bucura de atmosfera bâlciurilor tradiționale de altădată, din care nu lipsesc deliciile locale, produsele tradiționale, suvenirurile, muzicanții și tiribombele. După câteva ore petrecute aici, fii sigur, te vei îndrepta, sleit de puteri, către metrou și nu îți vei mai dori decât să ajungi la hotel, ca să te odihnești pentru o nouă zi de maraton, pe celălalt mal al fluviului.

Buda tradiționalistă

Era ultima zi în Budapesta, așa că am schimbat direcția, pentru a vedea și frumusețile de pe ”malul verde” al orașului. Iar când am ajuns în Buda cea etalată pe stânci, ai impresia că ești în alt oraș. Oamenii nu erau la fel de grăbiți, aglomerația nu era la fel de mare, iar clădirile păreau și mai frumoase decât cele din Pesta.

Autobuzul ne-a dus până în interiorul Castelului Buda, una din puținele cetăți încă locuite, din Europa. Cu străduțe înguste, case îngrijite și mașini cu permis special, fosta Capitală a Imperiului Austro-Ungar – construită în 1241, după invazia mongolilor -, este, după cum spun cunoscătorii, o Viena în miniatură, dar și un mic Sibiu, din care nu lipsesc celebrele case cu ”ochi” în acoperiș.

Atmosfera caldă a muzeului în aer liber, chiar dacă nu este atât de colorat, are ceva din parfumul Sighișoarei, datorită obloanelor din lemn, străduțelor pietruite, magazinelor de antichități și florilor de la ferestre. Toate drumurile de aici duc însă către Piaţa Sfintei Treimi, unde tronează Biserica Matthias – unde iubitul rege maghiar Matei Corvin s-a căsătorit de două ori -, pe care o poți admira în interior pentru circa 1.500 de forinți (5 euro) și la Bastionul Pescarilor, construit la începutul anilor 1900. Acesta poate fi văzut gratuit, pe unele porțiuni, așa că nu e neapărat nevoie să plătești bilet pentru a ajunge la balconul de unde poți vedea Budapesta în toată splendoarea ei. Poate doar dacă vrei să vizitezi micul Muzeu al Marţipanului pe care îl adăpostește. Noi l-am ratat pe acesta din urmă și din Piața Sfintei Treimi am pornit direct spre Castelul Regal, unde am surprins și momentul schimbării gărzilor, o ceremonie spectaculoasă în care soldații se întrec în mânuirea armelor. Spectacolul adevărat are loc însă în grădina Palatului și e dat de priveliștea pe care o oferă orașul, așa că aici trebuie să te bucuri din plin de fotografii și de plimbare, înainte de a porni către baza dealului. Daca ești pasionat de artă sau dacă te interesează istoria Ungariei și a Budapestei poți intra în Palatul Regal care gazduieste Galeria Națională a Ungariei și Muzeul de Istorie al Budapestei. Neapărat însă, mergi până la capătul clădirii palatului, pe aleea de promenadă, pentru a te bucura de măreția Monumentului Libertății, statuia libertății Budapestei.

Drumul e plăcut la coborâre, așa că îl poți parcurge la pas, însă dacă îți dorești să mai bifezi ceva special, ia funicularul până jos, la baza Podului cu Lanțuri. Drumul este foarte scurt și pentru a te bucura la maximum de el urcă-te în primul vagon, ca să poți vedea în față, pentru că din celelalte două vagoane ai doar vizibilitate laterală, deloc spectaculoasă și dacă tot dai câțiva euro, să te alegi cu ceva.

De aici am continuat maratonul către Citadella de pe Muntele Gellert, care, de la poale și după o jumătate de zi de alergătură, pare de-a dreptul amețitor. Nu ne-am încumetat să pornim pe scări, așa că nu știm dacă ar fi fost greu sau ușor, ci am luat autobuzul public, de jos, de la șosea, până aproape de vârf, unde ajung și liniile Sightseeing, adică autobuzele exclusiv turistice de care poți beneficia dacă deții Budapest city card. Am parcurs restul drumului pe jos și am făcut o plimbare în jurul cetății în căutarea unui restaurant despre care auzisem că are în listă o supă gulyas excelentă. L-am găsit ceva mai jos, lângă stația de autobuz, dar nu ne-am încumetat să intrăm cu blugi rupți și bascheți, mai ales că interiorul arăta ca o reuniune de business, cu clienți la patru ace. Am găsit însă, peste fluviu, în Pesta un gulyas la fel de bun și ceva mai ieftin, care ne-a bucurat simțurile înainte de a porni pe drumul către casă.

Budapest card, pentru vizite în detaliu

Dacă ai mai multe zile la dispoziție sau pur și simplu vrei să vizitezi orașul în detaliu, ai nevoie de Budapest Card. Disponibil în mai multe variante, de la 24 de ore (circa 20 de euro/ persoană) până la 72 de ore (aproximativ 30 de euro/ persoană), cardul îți aduce, pe lângă plimbări cu autobuzele turistice, plimbări mai ieftine cu vaporașele Sightseeing,  reduceri la plata intrării în mai toate atracțiile din Budapesta, intrarea libera la 12 muzee, tururi gratuite cu bicicleta, dar și transport public gratuit. Noi l-am ales pe cel destinat exclusive transportului public și nu a fost cea mai bună soluție, costurile fiind mai mari dacă adăugăm călătoria cu vaporașul și prețul întreg plătit la diverse intrări.

Ce ar mai fi fost de văzut?

În două zile pline nu poți vedea chiar tot, așa că am mai păstrat câteva locuri și pentru următoarea noastră incursiune. Spre exemplu, mai aveam de vizitat, în zona Podului Elisabeta, Belvárosi Plébániatemplom, prima biserică din Pesta, construită pe vechile ziduri romane. De asemenea, trebuiau bifate: Marea Sinagogă – cea mai mare din Europa şi a doua din lume, după Temple Emanuel din New-York;  Opera Națională; măcar una dintre băile termale spectaculoase ale Budapestei; Muzeul Memorial Franz List; Casa Terorii – clădirea unde erau aduși pentru interogare și tortură oponenții politici ai regimului; iar lista ar putea continua cu nenumărate muzee, săli de spectacole și multe alte atracții.

Autor: Corina Rob
Fotografii: Corina Rob