Descoperind ecoturismul în România

În ultimii ani, în România, sunt redescoperite zone naturale ce, parcă printr-o minune, s-au păstrat nealterate de trecerea timpului şi de intervenţia omului. Da, există din ce în ce mai mulţi turişti care vor altceva decât turismul tradiţional. Ei nu vor un hotel elegant, să mănânce la restaurant şi să se plimbe pe aleile unui parc trasat cu linia. Vor să meargă în natură, cu bicicleta sau cu orice alt mijloc de transport local disponibil, şi, dacă nu, chiar pe jos. La destinaţie sunt dispuşi să doarmă într-un cort sau într-o casă ţărănească, pentru a vedea apoi cum cuibăresc stârcii cenuşii sau cum se joacă puii de mistreţ, dintr-un observator special creat. Odată ajunşi într-un sat tradiţional, preferă să îşi ajute gazdele la tăiatul lemnului pentru cină, merg la cules fân şi participă cu interes la evenimentele locale, fie că e vorba de o horă veselă, de un cântec străvechi la fluier sau de o slujbă la bisericuţa veche, rămasă ca un vis pe un vârf de deal, la poalele unei păduri bătrâne. Unii turişti pornesc maratoane pe dealuri, testându-şi anduranţa alături de ghizi pasionaţi de mişcare în aer liber şi în mijlocul naturii. Alţii aleg să încalece pe cal sau bicicletă, făcând trasee de-a lungul şi de-a latul ţării. Iubitorii sporturilor de apă aleg să meargă cu pluta pe Olt, cu canotca pe Dunăre sau cu barca pneumatică pe râuri repezi de munte. România mai are, din fericire, locuri neexplorate, locuri în care natura a rămas stăpână, şi pe care cei care iubesc ecoturismul le parcurg discret, fără a tulbura bunul mers al lucrurilor împământenit de mii de ani.

Un alt fel de turism

Ecoturismul înseamnă proiecte, organizate pe plan local, înscrise într-un circuit naţional, european şi apoi mondial. Există instituţii mondiale care încurajează conservarea zonelor naturale şi care au elemente unice, precum şi introducerea lor într-un circuit turistic specific.

În România există doar câţiva cutezători, ale căror pasiuni şi visuri s-au transformat în misiuni morale, pentru care turiştii devin prieteni pe viaţă, şi care luptă cu birocraţia locală pentru fiecare palmă de loc şi pentru fiecare proiect. Există opt principii ale ecoturismului, pe care le-a definit Asociaţia de Ecoturism din România (AER), primele patru iata-le mai jos:

1. Ecoturismul se desfăşoară în cadrul naturii şi se bazează pe experienţa directă şi personală a turiştilor în natură.

2. Ecoturismul contribuie la o mai bună înţelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura locală tradiţională, atât pentru vizitatori, cât şi pentru comunitatea locală.

3. Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se desfăşoară şi este condus astfel încât să protejeze şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară.

4. Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la protejarea ariilor naturale. Ecoturismul oferă modalităţi practice pentru bunul management şi protecţia ariilor naturale (spre exemplu oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţii îndreptate către organizaţiile de conservare).

Unic în România

În România se află cea mai mare populaţie de urşi şi de lupi din întreaga Europa. Observatoarele din care pot fi urmărite aceste animale, vânate până la ultima în multe părţi ale continentului, devin din ce în ce mai numeroase în munţii Carpaţi. Turişti din diferite ţări vin cu interes în România, chiar şi iarna, pentru a face fotografii şi a observa aceste frumoase animale, ce ţin populaţia ierbivorelor sub control, mă refer la lupi aici, şi, în general, menţin echilibrul natural al zonelor în care se află. Observarea vieţii sălbatice fără a interveni în ritmul ei este una dintre laturile ecoturismului. Turiştii străbat poteci de deal şi munte împădurite şi aşteaptă ore în şir, cu răbdare şi interes, evenimentele pădurii. Activitatea de wildlife watching se încheie în Carpaţi de cele mai multe ori la câte o stână tradiţională, unde ciobanii îşi povestesc aventurile în lupta lor ancestrală cu lupii şi urşii ce vin să-şi ia obolul de oi de la stână, îşi laudă cei mai viteji câini şi le oferă turiştilor o masă tradiţională, cu brânzeturi, pastramă de oaie, palincă şi doine cântate din fluier, la focul de tabără cu parfum de ace de brad.