Doi băieți adună de pe poteci obiecte vechi și le «îmbracă» în haine noi

Mai toată lumea are în ultima vreme o pasiune pentru stilul vintage, mai ales când vine vorba despre decorațiuni, dar una este când cumperi un produs din China, făcut astfel încât să pară vechi, și alta e când pui în valoare fereastra bunicului pe care o transformi într-o masă.

Atelierul „Potek” s-a născut din respectul a doi tineri pentru lucrul bine făcut, pentru poveștile pe care le spun obiectele vechi și dintr-o pasiune pentru ideile năstrușnice. Cezar și Patrik s-au revoltat pe prețurile nejustificate practicate de magazinele de decorațiuni și, pe principiul „Ce, noi nu putem să facem?”, s-au apucat de treabă.

„Ne-am pus la sfat într-o seară și ne-am gândit cam ce am putea să facem. Ia, hai mă, să încercăm! Am luat duba lui Patrik și am adunat de la bunici și de la vecini tot felul de lucruri vechi cu care oricum nu mai aveau ce face. Am umplut duba aia cu lucruri și pe noi de praf”, povestește Cezar.

El este din localitatea Greci, județul Tulcea, unde și-au și stabilit atelierul, iar Patrik este din Constanța. Au adunat, așadar, fel și fel de vechituri, iar primul proiect l-au avut după nici măcar două săptămâni de la înființare. Au recondiționat o lampă pe gaz pe care au scos-o la licitație, alături de o carpetă veche („Țoală!”, mă lămurește Cezar), pentru o comunitate defavorizată.

„Obiectele s-au vândut la cel mai mare preț din cadrul licitației, cred că 300 sau 400 de lei amândouă. Asta ne-a dat un impuls, pentru că am fost plăcut surprinși”, povestește Patrik.

Am făcut interviul cu ei în mișcare, într-o cameră ce mirosea a nou, printre rame imense proaspăt vopsite, șifonierul bunicii abia recondiționat și un copac înfipt în ciment. A doua zi era inaugurarea unui showroom de haine pentru care ei făceau decorul, așa că n-aveau vreme de pierdut.

Mai printre un repertoriu de bormașină, „Hai să mutăm ăsta acolo” și „Oana, șurubelnița în formă de stea e acolo?”, aflu că numele prin care băieții dau viață lucrurilor vechi s-a născut după un brainstorming între 7 persoane: Potek, de pe poteci adunate și din vechi transformate. „Nu vrem să folosim chinezării. Un dulăpior vine din fabrică perfect, dar nu are același farmec. Noi vrem să facem de la zero. Și vrem să ajungem să facem orice îi trece clientului prin cap. Nu oricine este dispus să se încumete să facă o astfel de muncă, dar până la urmă găsim o soluție. Ne punem capul la contribuție și nu zicem niciodată nu”, afirmă Cezar, iar Patrik îl aprobă.

Numai uitându-te la ce au făcut pentru showroom-ul la care lucrează o să înțelegi că băieții chiar sunt în stare să-ți transforme casa așa cum visezi tu într-o noapte. Au îmbinat resturile de la patru copaci diferiți, adunate de la cineva care și-a curățat grădina, și au obținut un copac nou-nouț, ceva între gutui și cireș. L-au vopsit cu alb, l-au plantat într-o valiză în care au turnat ciment și l-au împodobit cu pălării. Caloriferului i-au dat aspect de televizor, trei ferestre găsite în stradă au devenit rame pentru fotografii, iar șifonierul bunicii este piesa de rezistență. „Tot ce vezi tu aici am făcut cu trei scule: o bormașină, un șoricel și un șlefuitor”, îmi spun ei.

E drept că Patrik a făcut Liceul de Arhitectură și Facultatea de design de interior, dar e la fel de adevărat că Cezar este farmacist, așa că totul s-a născut din pasiunea lor comună pentru lucrurile vechi și pentru ingeniozitate. „Amândoi suntem partea critică, amândurora ne vin ideile și rezolvările în teren le găsim tot împreună.  Eu am avut norocul ca bunicul să fie tâmplar și am avut de la cine învăța. În plus, când desfacem un lucru suntem mereu atenți cum e prins, încercăm să înregistrăm toate informațiile care ne-ar putea ajuta”, spune Patrik.

„Uite, eu am observat asta mergând pe stradă. Mi s-a părut interesantă tăietura asta”, îmi arată Cezar o poză de pe telefon. „Dacă un om a putut să facă, altul de ce nu ar putea? Și când ne ducem la tâmplărie, încercăm să înțelegem care e procesul, cum se lucrează. Furăm puțină meserie, că nimeni nu s-a născut învățat”, continuă el.

Rareori apelează la internet pentru inspirație. Sursa lor este strada, indiferent că sunt în București, la Constanța sau la Greci. „Niciodată nu reproduci aceeași idee. Nu suntem de acord cu asta pentru că nu are atingerea noastră și e ca și cum ar fi făcut de altcineva”, mă lămurește Patrik.

În jumătate de an, de când au pus pe picioare acest proiect, băieții de la Potek au realizat decorul pentru două cununii civile, o nuntă și acest showroom. Până acum au lucrat mai mult în atelierul de la Greci, într-un vechi garaj, dar de curând s-au mutat cu o parte din catrafuse în Bolintin, lângă București.

Chiar dacă au venit în Capitală, lucrurile mai grele le fac tot cu ajutorul meșterilor din Greci și, pentru evenimentele pe care le-au avut în zonă, au încercat să insereze elemente din tradiția locului. Cezar a făcut cununia sa civilă acasă, așa că a ținut cont de faptul că Greciul a fost sat de pietrari. I-a cerut fierarului să-i toarne o daltă pe care străbunii lui o foloseau la spartul pietrelor și a făcut-o parte componentă din scrisul cu litere din fier „BAR”. Fierarii și tâmplarii greceni reprezintă o sursă nelimitată de inspirație pentru cei doi.

Cezar și Patrik au început prin recondiționarea unei lămpi cu gaz. A urmat apoi o fereastră pe care au găsit-o scufundată în noroiul din pârâul din sat și care a devenit ramă de decor, apoi o măsuță de cafea. A venit apoi rândul proiectelor serioase: cununiile civile, nunta și showroom-ul. În unele cazuri au făcut totul de la zero, cu tot cu uși și butoaie transformate în bar și rame pentru fotografii de 3 metri înălțime și 1,80 lățime.

Ce urmează? „În momentul de față avem în desfășurare un proiect în care trebuie să amenajăm o cabină fotografică. Trebuie să inventăm ceva prin care să ascundem camera foto, să nu se vadă. Pe viitor vrem să ne amenajăm atelierul de la Bolintin ca să avem acolo tot ce avem nevoie, inclusiv utilaje. Apoi vrem să facem o expoziție cu produse care au apărut strict din imaginația noastră. Am îmbinat lemn, cu fier, ba chiar cu un far de tractor”, dezvăluie Cezar.

Scopul lor este să în-su-flețească obiectele vechi, să caute idei năstrușnice în care să îmbine elemente ce țin de viața la țară și să-și pună amprenta, cât de pu-țin, pe orice lucru care le iese din mâini. «

Autor: Oana Racheleanu