Două zile de cutreierat prin Dobrogea

Am o prietenă care e hotărâtă să vadă, pas cu pas, fiecare colţ din ţărişoara asta a noastră, să afle cum e România alcătuită. Să-i vadă munţii şi văile, câmpiile şi dealurile, râurile şi lacurile, cetăţile şi casele ţărăneşti vechi, uitate la marginea satelor. Aproape în fiecare weekend şi musai în fiecare concediu porneşte la drum.

Înainte de asta studiază hărţile, caută pe internet şi alege traseele. După care se întoarce cu sute de fotografii, cu poveşti aflate de la oamenii întâlniţi pe drum şi cu o admiraţie din ce în ce mai mare faţă de felul în care Dumnezeu a făcut aceste locuri.

Una dintre cele mai recente călătorii ale prietenei mele s-a petrecut la sfârşitul lunii aprilie, într-un weekend, când a avut de gând să meargă la mare, dar în final a pornit prin Dobrogea. Şi-a stabilit ca prim obiectiv găsirea unor păduri de liliac despre care se scrie că ar fi rezervaţii protejate şi o cetate – Enisala. Bineînţeles că nu a reuşit să ajungă la obiective, iar motivele sunt aceleaşi, ca întotdeauna la noi: drumurile proaste şi inexistenţa indicatoarelor turistice. Dar, cu toate acestea a călătorit două zile prin Dacia Pontica şi a admirat peisajul care a meritat efortul de a parcurge traseul ales.

Traseul celor două zile de cutreierat prin Dobrogea

Iată care a fost drumul ales de prietena mea, care a mers cu ajutorul GPS-ului şi, pe ici pe colo, a apelat la amabilitatea localnicilor, care au dat dovadă de foarte multă bunăvoinţă, cel puţin. Un moment cu adevărat memorabil s-a petrecut la Fântâna Mare unde, întrebată dacă ştie unde se află rezervaţia de liliac „despre care am citit noi pe internet că ar fi pe aici”, o femeie din sat a spus: „Dacă aşa aţi văzut pe internet, atunci aşa o fi!”.

Ziua 1

Bucureşti – Feteşti – Cernavodă – Medgidia – D224-D225 (drum jalnic) – Cuza Vodă – Nicolae Bălcescu – Târguşor – Cheia (Cheile Dobrogei) – Grădina – Cogealac – Tariverde (E87) – Mihai Viteazu –  Baia – Ceamurlia de Jos – Lunca (complexul pescăresc merită toată atenţia, la un drum viitor) – Jurilovca (Cetatea Argamum si Capul lui Dolojman, lacul Razim) – Cetatea Enisala (drum foarte prost, nu am avut curaj să continuăm şi ne-am întors) – Babadag – Rândunica – Mihail Kogălniceanu – Tulcea (se trece prin Pădurea Babadag).

Ziua 2

Tulcea – Babadag (A223) – Slava Rusă – Slava Cercheză – Fântâna Mare (rezervaţie de liliac, din păcate nu am reusit să ajungem, dar după sfaturile unui sătean, pe un drum de pământ, prin pădure „peste ţarinile alea”, neexistând niciun marcaj, am văzut însă aici, în pădurea de la intrarea în localitate, bujori) – Atmagea (unde este o rezervaţie de bujori – Dealul bujorului – aproape de această localitate, de asemenea ratată, neexistând marcaje) – Horia – Mircea Voda – Cerna (drum foarte prost până la Traian) – Traian (după această localitate drumul e bun) – Peceneaga – Ostrov – Piatra – Dăieni – Gârliciu – Hârşova – Vadul Oii – Ţăndărei – Slobozia – autostrada A2.

Ce ar trebui să vedem în Dacia Pontica

În ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră sunt multe vesticii dacice, romane, greceşti şi turceşti, din diferite perioade de timp. Mai avem parte de mânăstiri, sate tradiţionale cu obiceiuri ce merită păstrate şi arătate turiştilor, precum şi rezervaţii naturale bine ascunse de ochii celor care le caută. Printre numele aşezărilor romane sau bizantine ce merită a fi redescoperite vă recomandăm Adamclisi, Capidava, Novidunum, Enisala, Albeşti, Ulmetum, Ibida şi Troesmis. Pentru că majoritatea nu sunt semnalate prin indicatoare, mare parte dintre localnici nu au cunoştinţă de ele şi, astfel, unele au fost chiar distruse de „iniţiative locale” de dezvoltare!

Munţii Măcinului, cei mai vechi de pe la noi

Vă mai aduceţi aminte de lecţiile de geografie, când mulţi dintre noi uitau să îi menţioneze la lecţie, atunci când se vorbea despre munţii României? Ei bine, Munţii Măcinului stau fain-frumos încă în Dobrogea, chiar dacă nu mai au înălţimi ameţitoare (unii spun că erau mai înalţi decât Himalaya, în tinereţile lor), iar granitul ce s-a extras din ei se află la baza multor construcţii moderne. Peisajul arid şi stâncos pe care îl întâlniţi în aceşti munţi seamănă cu acela din filmele hollywoodiene cu pieile roşii. În Parcul Naţional Munţii Măcin se află o mulţime de animale şi de plante care se află doar aici şi nicăieri altundeva în lume.

Ce nu ştiam despre peşterile din Dobrogea…

…La Limanu se află singura peşteră labirintică din România, iar în galeriile ei au fost descoperite picturi religioase şi altare păgâne.

…În Peştera Movile au fost descoperite animale ce trăiesc într-un mediu cu o mare concentraţie de hidrogen, acesta fiind considerat ostil vieţii până în acel moment.

…În Peştera Liliecilor au fost găsite urme ale locuirii din perioada precreştină.

…Peştera Casian a fost amenajată ca schit de către creştinii primelor secole.

Rezervaţii cu nume de poveste

Denumirile rezervaţiilor de plante rare sau de animale pe cale de dispariţie aduc cu numele unor locuri din basme populare. Canaraua Fetii, Pădurea Hagieni, Pădurea Fântâniţa-Murfatlar, Masivul Geologic Cheia, Grindul Chituc sau Grindul Lupilor sunt doar câteva dintre rezervaţiile ce merită a fi descoperite în Doborgea.

Oameni şi locuri

Oamenii locului au multe de oferit, de la poveşti vechi la obiceiuri locale unice. Ruşii lipoveni reprezintă o comunitate care şi-a păstrat foarte bine tradiţiile, iar zona Slava Rusă – Slava Cercheză este ideală pentru a merge şi a-i cunoaşte. Mănăstirile din Dobrogea sunt, probabil, singurele locuri în care turismul se realizează ca la carte, pentru că există o serie de excursii organizate de Patriarhia Ortodoxă şi de biserici din restul ţării, iar credincioşii vin în număr destul de mare să se închine la Peştera Sfântului Andrei sau la Dervent.