Judeţul Ialomiţa, câmpie cât vezi cu ochii

Silvia Mirea

Judeţul Ialomiţa se întinde în Câmpia Bărăganului, căreia Panait Istrati i-a dat o celebritate relativ tristă, scriind despre ciulinii şi sărăcia oamenilor care locuiau aici la începutul secolului trecut. Cu toate acestea, Ialomiţa avea încă din acele vremuri câmpii mănoase, păduri pline de stejari centenari şi un fond cinegetic căutat de vânători, dar mai ales ape bogate în soiuri de peşte şi de stuf folositor. Iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult în ultimul secol în judeţul dintre ape…

Locuri liniştite

Ialomiţa nu este un judeţ cu mari atracţii pentru turişti, de aceea cu greu am putea spune mergeţi în acest loc pentru a face turism! Dar, cu toate acestea, pentru cei care nu caută la fiecare drum lucruri spectaculoase, ci doar vor să admire peisaje naturale frumoase, cei care iubesc pescuitul şi liniştea, da, acest tip de turişti este binevenit pe malul numeroaselor ape şi la umbra bătrânilor codri, aşa cum este Pădurea de Stejari Seculari – Canton Hăţiş, aflată în Stelnica, unde pe o suprafaţă de mai bine de şase hectare se întinde pădurea de stejar brumăriu cu vârste de peste 300 de ani. Dintre animalele care hălăduiesc prin păduri şi pe câmpii putem aminti viezurele, enotul, dihorul de stepă, căpriorul, mistreţul, vulpea, nevăstuica. O mulţime de păsări pot fi studiate şi admirate pe aceste meleaguri, fiind des vizitate de pasionaţi ornitologi români şi de aiurea. Prigoria, fluierarul, dumbrăveanca, ciocârlia, graurul, turturica, fazanul, prepeliţa, potârnichea, sitarul lişiţa, raţa sălbatică, şoimul dunărean. Şi acestea sunt doar 12 din peste 30 de specii de păsări ce se întâlnesc în acest area. Din păcate, dropia, eleganta pasăre ce era predominantă în această zonă a dispărut total de peste 50 de ani. De ce nu se încearcă repopularea cu asemenea păsări aduse din alte locuri din Europa unde au putut fi salvate este o întrebare pe care o aruncăm şi noi în neant.

Staţiunea Amara, atracţia principală a judeţului

Cel mai important obiectiv turistic al judeţului este staţiunea balneoclimaterică Amara, situată la 7 km de Slobozia şi 126 km de Bucureşti, vestită prin nămolul şi apele minerale folosite în tratamentul bolilor reumatismale cronice, ale sistemului nervos periferic, în afecţiuni posttraumatice ale aparatului locomotor şi în boli ginecologice. Turiştii care vor să meargă la Amara pot alege să călătorească cu maşina, dar şi cu trenul până la Feteşti, şi apoi aproximativ 29 de km cu autocarul până în staţiunea aflată pe malul lacului Amara, format într-o veche albie a râului Ialomiţa. În această localitate se află şi o tabără şcolară de 300 de locuri.

Mânăstirea de la Balaciu

La Balaciu se află o mânăstire de călugări ctitorită pe la 1700 de familia boierilor Piteşteanu. Ea a fost părăsită mulţi ani, apoi a fost transformată în şcoală de cântăreţi bisericeşti, iar după anii 1990 funcţionează din nou ca mânăstire de călugări.

O stemă elegantă

Până acum, în cei doi ani şi jumătate de când am început să prezentăm în paginile ziarului nostru judeţele ţării, nu-mi aduc aminte să fi scris despre stema vreunuia dintre ele. Acum am găsit întâmplător o descriere a stemei judeţului Ialomiţa şi am aflat astfel o mulţime de lucruri interesante. Aceasta este împărţită în trei părţi denumite cartiere. Prima din stânga sus cuprinde pe fond roşu o cahlă din aur cu însemnul crucii, pe a doua, pe fond albastru, se află un snop de grâu, tot din aur, plutind pe apă, iar a treia reprezintă un pod negru, cu balustrada de argint, pe o apă vălurită. Fiecare element din această stemă arată mândria celor care au creat-o faţă de spaţiul în care locuiesc, dar şi o succintă prezentare a judeţului. Dintr-o privire îţi dai seama despre elementele definitorii ale acestuia. Cahla cu cruce este semnul creştinismului care a fost prezent pe aceste meleaguri din timpuri vechi, snopul de grâu simbolizează faptul că acest judeţ se mândreşte cu titulatura de „grânarul ţării”, podul arată legătura strânsă pe care a avut-o din totdeauna acest judeţ cu Transilvania şi Dobrogea, iar apa vorbeşte despre bogăţia naturală a Ialomiţei.

Ce am mai putea vedea în Ialomiţa:

+ În localitatea Sfântu Gheorghe se găseşte Casa cu cârciumă şi salon, construită de Gheorghe Dragomirescu, în stil neo-românesc. Denumirea acestei frumoase clădiri a fost dată de creatorul ei, iar anul ridicării acesteia este 1935. Ea este compusă din cârciumă, salon pentru baluri şi nunţi şi locuinţa proprietarilor.

+ În comuna Ograda se poate vizita casa compozitorului şi dirijorului Ionel Perlea (1900-1970), clădire monument istoric, unde sunt expuse documente referitoare la istoria muzicii româneşti şi obiecte ce i-au aparţinut lui Ionel Perlea: mobilier, instrumente muzicale, scrisori, discuri, publicaţii, partituri şi fotografii.

+ La Feteşti se află o secţie interesantă a Muzeului Naţional al Agriculturii, al cărui sediu este în Slobozia, care cuprinde o colecţie inedită de maşini şi unelte agricole tradiţionale.

+ În Slobozia, municipiul reşedinţă de judeţ, pot fi vizitate două muzee importante pentru cei care doresc să afle mai mult despre trecutul acestor locuri şi despre obiceiurile oamenilor din vechime, cel judeţean, în cadrul căruia se pune accent pe descoperirile arheologice şi pe tradiţiile populare ale localnicilor, precum şi Muzeul Naţional al Agriculturii, care deţine peste 7.500 de piese, majoritatea maşini agricole şi industriale, unelte agricole şi vehicule de transport care mai de care mai ingenioase. La muzeul judeţean se pot admira vestigii arheologice din colecţiile Boian şi Gumelniţa, precum şi din cultura Dridu, specifică acestui judeţ.

+ Pe lângă capitala Slobozia se pot vizita şi celelalte oraşe ale judeţului care sunt Căzăneşti, Feteşti, Fierbinţi-Târg, Ţăndărei şi Urziceni.

Ape bogate şi pescari iscusiţi

Lacurile Dridu, Fundata, Amara, Strachina precum şi cursurile râurilor Ialomiţa şi Prahova, ca să nu mai vorbim de braţul Borcea ce se află în estul judeţului au fost zone locuite de vechii geţi, iar astăzi aici pescuiesc încă str-stră-strănepoţii acestora. Bunătăţile pregătite din peşte au un gust special în bucătăriile femeilor satelor şi comunelor întinse de-a lungul malurilor bogate în stufăriş. Fie că e vorba de biban, plătică, crap, caracudă, babuşcă, ştiucă, somn, nisetru sau morun, o gospodină adevărată va găsi imediat reţeta potrivită pentru o masă copioasă. Denumirile satelor ialomiţene amintesc de vremurile revoltelor ţăranilor şi de epocile de împroprietărire: Gheorge Doja, Gheorghe Lazăr, Ion Roată sau Ciocârlia. Se mai găsesc şi satele Scânteia şi Tovarăşii, care amintesc şi de alte vremuri, mai apropiate în timp.

Conace boiereşti şi poduri regale

Conacul Bolomey (1898), la Cosîmbeşti, Conacul şi cavoul familiei Zappa (1857), în comuna Ion Roată, şi conacele boierilor Margiloman, Cantacuzino şi Hagianoff sunt doar câteva dintre construcţiile rămase de pe vremea când boierii făceau legea cu biciul prin aceste locuri, dar mai ridicau şi şcoli, şi câte un dispensar. Azi se pot observa pe ici, pe colo, elemente arhitecturale aparte care arătau străduinţa celor vechi de a imita stilul occidental. Nimic nou…, decât patina timpului ce se lasă pe toate.

Podurile dintre Feteşti şi Cernavodă (1890-1895) ridicate de celebrul inginer Anghel Saligny au reprezentat la momentul construirii lor acte de pionierat în domeniul construcţiei de poduri. Ele au fost sursă de inspiraţie pentru mulţi ingineri care au venit după, atât în România, cât şi în restul lumii. Astăzi ele sunt lăsate în paragină, fiind, de cele mai multe ori, fotografiate doar de puţinii turişti străini care au citit despre ele în ghiduri turistice mai vechi.