Legenda iepuraşului, veche de 500 de ani

De mai bine de 20 de ani, Iepuraşul de Paşte este şi în România un simbol al acestei sărbători profund religioase, dar care, la fel ca Moş Crăciun, are în spate, în afară de publicitatea ultimului secol, o legendă veche de sute de ani. În cărţi vechi germane, el era pomenit încă de pe la 1500, iar la noi s-a ivit prima dată în Transilvania, saşii amintindu-şi de urecheat când pregăteau coşurile cu ouă.

Ce spune legenda? Că o pasăre avea cuib într-un copac bătrân. Ea avea aşa un glas frumos, încât până şi vântul se oprea să o asculte. Toate animalele pădurii o iubeau mult, până când, într-o iarnă geroasă, trilurile păsării s-au oprit. Ea fusese rănită şi căzuse la poalele copacului bătrân, în zăpada rece. Vietăţile pădurii au cerut ajutor zeiţei fertilităţii, Easter. Aceasta a transformat biata păsăruică într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face şi ouă. La venirea primăverii, printre darurile primite de Easter de la animalele pădurii, crenguţe verzi şi buchete de flori, se afla şi un coş plin cu ouă colorate.

Sărbătoarea păgână s-a îngemănat cu tradiţia creştină, şi astfel iepuraşul este atât simbolul renaşterii naturii, al fertilităţii, dar şi al Paştelui. Iar copiii de azi de-abia aşteaptă să primească un cadou surpriză de la pufosul cu urechi lungi, dar şi să meargă la vânătoare de ouă, prin iarba şi florile din grădină.

Cei care vor să-i scrie urecheatului, o pot face. Acesta locuieşte în Ostereistedt, în Germania. Acolo el are o căsuţă ai cărei pereţi sunt acoperiţi de desene şi poezii trimise de copii, cărora le şi răspunde în scris.