Mâncăruri tradiţionale pentru amatorii de senzaţii tari

Un loc romantic, o călătorie către ţinuturi îndepărtate pe care aţi aşteptat-o poate de o viaţă, oameni noi, obiceiuri noi şi bineânţeles mâncarea tradiţională delicioasă! Fie că farfuriile aburinde vă sunt servite într-un restaurant local, în pieţele stradale sau în casele localnicilor, urarea este aceeaşi: Poftă mare! Totuşi, cât de mare se dovedeşte a fi pofta atunci când conţinutul farfuriei îşi oferă surprize şi…mai mari?! Dacă vă roade curiozitatea de a încerca câteva dintre mâncărurile tradiţionale şi totodată complet neobişnuite ale acestei lumi, iată cu ce vă puteţi delecta stomacul în călătoriile dumneavoastră:

Franţa

Îndrăzniţi să experimentaţi! Considerat din cele mai vechi timpuri o delicatesă pentru adevăraţii gurmanzi, melcii (escargot) sunt gătiţi în Franţă în zeci de feluri, diferiţi ca mărime, formă şi prezentare, dar păstrându-şi acelaşi gust inconfundabil. Serviţi în mod normal ca aperitiv, melci sunt gătiţi cu sos de usturoi şi unt, însă reţetele variază de la o regiune la alta. Şi dacă nu aţi mai încercat niciodată acest fel de mâncare, ei bine, în cazul în care vă sunt serviţi cu tot cu cochilie, vă veţi distra de minune încercând să îi scoateţi din carapacea lor.

Anglia

În ţara în care niciodată nu ai suficient timp pentru a vizita toate locurile pe care ţi le-ai dori să le vezi, timpul alocat meselor este de obicei destul de scurt. Englezii vă vor ajuta cu plăcere în alegerea unui preparat care să vă potolească foamea, recomandându-vă tradiţionala lor budincă neagră. Şi până să întrebaţi ce anume conţine, veţi fi informaţi că în compoziţia acestui produs sunt adăugate cereale, piper negru şi cuburi de grăsime animală. Şi bineânţeles, componenta principală- sângele de porc.Budinca neagră este populară mai ales în nordul Angliei, în Scoţia şi Irlanda. Orice vizită în pieţele din Lancashire: Preston, Bury sau Accrington Stanley este un tur obligatoriu pentru adevăraţii cunoscători ai sângeretelor. Concursul Mondial de Budincă Neagră are loc în fiecare an în Bury precum şi Târgul anual din Mortagne sau Perche în Franţa, acolo unde, la fiecare ediţie, sunt consumaţi circa 5 km de budincă. Consumată în special la micul dejun, budinca neagră este ingredientul esenţial pentru multe preparate tradiţionale englezeşti.

China de Sud

Vreme de secole, în satele pierdute în junglă din regiunile sudice ale Chinei, oaspeţii de seamă, erau serviţi în timpul banchetelor şi a sărbătorilor cu una dintre delicatesele mai greu de înghiţit ale locului: pui de şoarec, nou născuţi. Considerat un fel de mâncare special, binecuvântat de spiritele locale, pui de şoarec prăjiţi pe grătar, constituie o sursa de hrană preferată nu numai de locuitorii Chinei de Sud dar şi de populaţia Tailandei. E drept, este una dintre acele mâncăruri de care te-ai lipsi poate bucuros, însă tradiţiile culinare locale au la bază, în primul rând, o atentă cercetare a raportului nutritiv pe care acest produs îl oferă şi nu drăgălăşenia micilor rozătoare. Serviţi cu un amestec de sos de usturoi, ginger, chili, coriandru, sos de peşte şi oţet de orez, puii de şoarec trebui introduşi în cavitatea bucală dintr-o singură înghiţitură, localnicii fiind de părere că şoarecii sălbatici sunt mai gustoşi atunci când sunt preparaţi în timpul culesul de orez. Oricare ar fi realitatea, în cazul în care nu sunteţi pregătiţi să gustaţi din acest preparat, poate ar fi de preferat să vă declaraţi vegetarian pe durata vizitei în aceste locuri.

Filipine şi Vietnam

Este cineva amator de lilieci prăjiti? Ca şi rudele lor din China, lilieci se mănâncă în Filipine întregi, serviţi cu un sos păstos de usturoi, fiind consideraţi un remediu natural pentru îmbunătăţirea vederii. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul ochilor la peştii care sunt înabuşiţi la abur, prin urmare evitaţi acest fel de mâncare dacă doriţi să scăpaţi de senzaţia că sunteţi privit în timp ce mâncaţi. Şi dacă vă este încă foame, vă puteţi opri pentru a savura gustarea naţională din această ţară: celebrul balut. Cum, nu ştiţi ce este balut? Nimic mai simplu. Luaţi un ou de raţă lăsat la clocit timp de exact 16 zile, îl puneţi la fiert preţ de câteva minute şi voila: balut! Vândut la orice colţ de stradă, balut este extreme de popular printre localnici, însă ca turist s-ar putea să ai parte de un şoc atunci când este timpul să spargeţi oul pentru a îl mânca. Gustul este însă acela de pui fiert, prin urmare, nu trebuie decât să închideţi ochii şi totul va deveni mult mai uşor. Cât despre Vietnam, aici, ar trebui să fiţi atenţi la acele mici cuburi roşii vândute ca snackuri tonifiante pe întreg teritoriul  ţării. Cuburile roşii, ce seamănă izbitor de mult cu dulciurile de jeleu sunt fabricate din sânge de porc, pui, raţă, bizon şi câine. Fiert până la coagulare, răcit şi tăiat în aceste cuburi de un centimetre, este un preparat extrem de apreciat pentru calităţile energizante. Şi cum vă trebuie energie pentru a vizita fiecare punct turistic, bon appetit! Totuşi, nu trebuie să rataţi nici gustarea alcătuită din scorpioni prăjiţi şi necesarul de calorii pentru o zi întreagă vă va fi pe deplin asigurat. Sau cel puţin, asta vă asigură localnicii…

Papua-New Guinea şi Malaysia

Odată ajunşi în aceste ţări, nu veţi putea trece cu vederea platourile cu viermi Sago, una dintre delicatesele cu care populaţia indigenă din Sarawak îşi serveşte turiştii. Este unul dintre acele feluri de mâncare pentru care timpul de preparare este minim. Viermi se culeg, se spală bine sub jet de apă şi se servesc- vii. Totuşi, puteţi să îi serviţi şi prăjiţi, în cazul în care prima variantă este puţin cam prea mult pentru dumneavoastră. Plini de proteine, viermii Sago, sunt mâncaţi întregi cu excepţia capului, având o textură cremoasă şi lipsită de miros. Un sfat însă- dacă veţi alege să îi serviţi au naturel, este bine să îi mestecaţi foarte, foarte bine, căci nu aţi vrea ca una dintre acele vietăţi să vă ajungă vie în stomac, mai ales ca aceşti micuţi toacă nestingheriţi lemnul arborelui de Sago!

Islanda

Şi în cazul în care frigul nu reprezintă un obstacol pentru o vacanţă perfectă, atunci o călătorie pe meleagurile îngheţate ale Islandei vă va oferi posibilitatea de a savura câteva din mâncărurile tradiţionale pe bază de peşte ale regiunii. Hákarl sau kæstur hákarl reprezintă carnea de rechin fermentată, atârnată şi lăsată la uscat timp de 4-5 luni.Hákarl are o aromă bogată în amoniac, semănând la gust cu cea mai aromată brânză pe care aţi gustat-o vreodată. Este un gust cu care tebuie să vă obişnuiţi treptata şi mulţi dintre localnici nu o servesc decât rareori. Totuşi, merită încercat măcar odată în viaţă.