Paștele românilor din străinătate: drob sau pizza?
E clar că tot românul sărbătorește Paștele cu pască, ouă, cozonac, drob și friptură de miel, dar conaționalii noștri care petrec această sărbătoare departe de casă, în toate colțurile lumii, în culturi diferite, ce vor pune pe masă? Păstrează meniul românesc sau le fac loc și bunătăților specifice din zona în care se află? Am încercat să ne facem o imagine despre cum petrec aceștia Paștele și am vorbit cu mai mulți români plecați în străinătate.
Tradițiile de Paște în Finlanda
După o vară cu tot felul de joburi sezoniere în Grecia, Nicolae Olaru și-a dorit o vacanță într-o zonă unde „temperatura asfaltului nu ajungea la 80 de grade”. A ales să se ducă la fratele său, în Finlanda, și n-a mai plecat. Au trecut 8 ani de atunci, timp în care și-a întemeiat o familie și a studiat cartografia. Nicolae a povestit pentru Turism Club câte ceva din cultura finlandeză și din tradițiile care se respectă de Paște acolo. Și a făcut-o atât de frumos, cu dor și drag de limba română, încât nu m-am putut abține și am lăsat în cele ce urmează, exact vorbele lui:
”Tradiţiile de Paşti diferă de la o zonă la alta. Eu, de când sunt în Finlanda, petrec Paştele împreună cu familia Sannei (soţia mea), în Lapua, într-o zonă vest-centrală a ţării numită Pohjanmaa (ţară de jos).
În casa Järvi, părinţii fiind foarte religioşi, tatăl preot (luteran) pensionat şi mama profesoară de limba maternă şi religie, sărbătorile creştine au avut întotdeauna o importanţă deosebită. De obicei ei sunt cei care organizează întâlnirile de familie.
Finlandezii, înainte cu două săptămâni de venirea sărbătorii, plantează într-un vas seminţe de gazon. Apoi, când acesta înverzeşte, este decorat cu ouă de ciocolată şi cu pui de plus şi este aşezat la geam ca să invoce renaşterea, venirea primăverii sau perpetuarea.
Copiii îşi creează un fel de sorcove din crengi înmugurite în care leagă tot felul de pene colorate şi hârtie sau beteală, iar în Sâmbăta Paştelui se deghizează în trulli şi umblă din casă în casă, cam cum umblăm noi de Crăciun, strângând dulciuri sau, chiar dacă nu prea se obişnuieşte, câteodată bani.
Tradiţia spune că trulli în vechime erau un fel de vrăjitoare care umblau pe la ferme şi dacă luau din pielea sau părul bovinelor, acestora li se întâmpla ceva rău, mureau sau puteau fi pierdute. Venirea lor putea fi anunţată cu clopote sau prevenită prin decorarea cu arme cu tăiş, cărţi de rugăciuni sau prin plasarea de mercur în colţurile casei sau în jurul ei sub forma crucii. Astăzi trullii se îndepărtează doar prin servirea lor cu bomboane sau alte bunătăţi.
Tot în Sâmbăta Paştelui, în localitate se ard focuri de tabără despre care, în trecut, se spunea că ardeau duhurile vrăjitoarelor. Cu cât din foc ieşeau mai mult fum şi mai multe scântei, era cu atât mai bine. Se spunea că au fost arse duhuri mai multe sau mai rele.
O tradiţie care din fericire s-a pierdut este aşa numitul “piiskaus” prin care se aplicau loviri la copii cu palma sau diferite obiecte, chiar şi un fel de bici special confecţionat, în amintirea suferinţei lui Iisus.
De Paşti, în genereal se mănâncă miel, capră şi mai nou peşte, gătite aproape mereu altfel, cu diferite garnituri şi salate. Se vopsesc ouă de găină şi/sau prepeliţă, iar ouăle de ciocolată sunt ascunse de iepuraş peste tot prin casă şi grădină. Trebuie totuşi să recunosc că tradiţia noastră culinară este mult mai diversificată, iar oamenii devin foarte activi creându-se acea febră a sărbătorilor care aici nu se simte aproape deloc. Acea stare de nerăbdare şi dorinţa de organizare din perioada sărbătorilor este, cred, lucrul care-mi lipseşte cel mai mult.
Există şi desertul nelipsit din meniul de Paşte. Acesta este mämmi, un fel de marmeladă făcută din făină de mei şi de secară, care se serveşte cu o frişcă mai moale şi zahăr. Străinii nu sunt prea încântaţi de gustul amărui al desertului”, a povestit Nicolae. «
Și ei încearcă să păstreze tradițiile românești
- Marilena Crina – Mottalciata, Italia
Încercăm să combinăm mâncarea românească cu cea italienească pentru că băieţii mei, în general, mănâncă româneşte, dar încerc să îi fac să mănânce şi mâncăruri de aici. O să fac un drob de miel ca la noi, probabil voi face şi o pască mică. Tradiţiile, în general, le păstrăm pe ale noastre, dar bineînţeles că le respectăm şi pe ale lor dacă vrem să îi înţelegem şi să ne integrăm.
Pentru că Paştele lor este la sfârşitul lunii martie, al nostru o să fie petrecut în aglomeraţia rutinei de zi cu zi. Vom vopsi ouă şi vom lua lumină, iar friptura de miel este un „must”. Din câţi români ştiu aici, fiecare face cu familia, de obicei, şi toţi încearcă să păstreze tradiţia cu cozonaci şi friptură de miel.
De Paşte petrecem în familie, cu naşii noştri şi cu alţi prieteni români. Bucatele vor fi tradiţionale. Am făcut întotdeauna ca acasă: cozonaci, ouă vopsite, pască, miel, drob. Bineînţeles că am mai făcut şi o paella, ca să ne mai dregem, sau un grătar de calcots (e o ceapă verde, tipică aici, care se pune pe grătar şi se mănâncă cu un sos).
În fiecare an am avut produse tradiţionale pe masă. Anul acesta vor veni părinţii mei în vizită şi vom merge să luăm lumină. Se mai pierd din tradiţii, când suntem departe de casă, dar încercăm să le păstrăm măcar pe cele mai importante. Acum serbăm Paștele la diferență de o lună față de majoritatea celor de aici, așa că ne pregătim mai mult românește
- Laura Petre – Hamburg, Germania
De vreo doi ani, Paştele ortodox a picat în aceeaşi zi cu cel catolic şi am putut vedea diferenţele dintre cele două sărbători, dar şi modul în care petrec nemţii. Ce am învăţat şi am apreciat foarte mult a fost respectul pentru Vinerea Mare (vinerea neagră), în care nu sunt deschise magazinele şi, acolo unde sunt, nu se aude muzică. La fel şi cluburile şi discotecile sunt închise în ziua aceasta. Din păcate, aici Paştele a fost transformat în “bussines”. Ouăle deja vopsite te întâmpină de pe rafturile supermarketurilor de la mijlocul lunii februarie şi nu există cozonaci, ci doar vestitul pannnetone italian. Aşa că noi păstrăm tradiţia şi pregătim cozonaci în Joia Mare, vopsim ouă acasă, pregătim pască, drob şi friptură de miel. Ne ducem şi la biserica şi cel ce ia lumina merge şi o duce şi celorlalţi: prieteni, familie. În prima zi de Paşte, dacă ţine vremea cu noi, poate facem un grill. Dacă nu, ne adunăm cu toţii la masă şi fiecare aduce câte ceva. Dacă aş lua ceva din tradiţia germană ar fi ascunderea ouălor de ciocolată prin casă, în prima zi de Paşte, şi să-i lăsăm pe copii să le găsească, iar tradiţia românească pe care nu o uităm niciodată este cea de a ne spăla cu ouă roşii pe faţă.
Autor: Oana Racheleanu
Despre Autor
S-ar putea sa iti placa
Baba Dochia, mama «simbolului iubirii»
Între 1 şi 9 martie, românii îşi aleg câte o zi şi spun că “aceasta e Baba mea”. Cum va fi acea zi, aşa va fi şi norocul în an.
„Năframa Amatori”, școala de dansuri populare unde fiecare antrenament e ca o petrecere
Pentru ce te-ai mai putea duce la sală în afară de zumba, pilates sau tae bo, de exemplu? Pentru dansuri populare. Dacă nu crezi că acestea pot fi un exercițiu
Sărbători populare de iunie
Sărbătoarea şoarecilor Multe sărbători se ţin la noi în sate şi fiecare are o socoteală clară şi un înţeles ce a rămas în amintirea oamenilor de secole. Aşa este şi
0 Comments
Niciun comentariu inca!
Poti fi primul care comenteaza articolul!