Pe urmele domnitorilor români, poposind la Rădăuţi

Odată ajunşi în ţinuturile Bucovinei, este aproape imposibil să nu faceţi un popas în Rădăuţi.Oraşul de astăzi, cât şi imprejurimile sale, au fost locuite încă din timpurile preistorice, căci pădurile virgine de aici ofereau oamenilor vânat, iar apele sale erau pline de peşte. De-a lungul timpului, domnitorii români au îndrăgit la rândul lor Rădăuţiul iar mărturiile treceri lor prin acest loc, se pot vizita astăzi, la o simplă plimbare pe străzile acestui oraş.

Primul loc către care vă vor îndruma localnicii este frumoasa mânăstire Sfântul Nicolae – Bogdana, considerată de istorici cea mai veche construcţie de piatră din Moldova. Pe pământ moldav, prin intermediul acestei mânăstiri, veţi descoperi în prezent, magia evocatoare a bisericilor, ce relatează istoria unei întregi civilizaţii.

Începuturile mănăstirii şi ale bisericii Sfântul Nicolae se pierd în negura vremurilor, dar este un fapt cunoscut că acest monument arhitectural a îndeplinit un rol istoric, religios şi cultural deosebit de-a lungul vremii. Biserica a rezistat peste veacuri cotropirilor tătare şi turceşti, jafurilor, războaielor şi dominaţiei hasburgice, păstrând viu spiritul naţional românesc.

Ctitorită de Bogdan I, biserica Sfântul Nicolae a fost zidită între anii 1359-1365, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânda în luptele pentru libertate a ţinutului bucovinean.Lăcaşul este de secole loc de îngopăciune, atât domnitorului cât şi urmaşilor săi, aici fiind înmormântaţi domnitorii Moldovei pâna în timpul lui Alexandru cel Bun, dar şi rudele familiilor domnitoare. În naosul bisericii se află 7 morminte, primul dintre acestea, în colţul sud-estic fiind cel al lui Bogdan I, urmat de cel al lui Laţcu Voievod. Lângă peretele nordic veţi descoperi mormintele lui Ştefan I, Roman I şi Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun iar în pronaosul bisericii sunt păstrate şi astăzi, moaştele Sfântului Ierarh Leontie.

Dincolo de statutul de necropolă domnească, biserica Sfântul Nicolae este considerată un adevărat document de naştere a arhitecturii Moldovei, un amestec magic între arhitectura romanică, gotică şi bizantină. Primul strat de pictură datează din primele decenii ale sec. XIV-lea, din vremea lui Alexandru cel Bun, urmat de frescele din vreamea lui Alexandru Lăpuşneanu, în anul 1558 şi ajungând până la picturile realizate în tempera, de pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi în anul 1880.

La câţiva paşi de mânăstirea Bogdana, catedrala din Rădăuţi se înaltă mândră dominând cerul. Construcţia, ce păstrează stilul moldovenesc în formă de treflă, este unul dintre monumentele de referinţă pentru municipiul Rădăuţi şi chiar pentru toată zona Bucovinei. Construită între anii 1927 şi 1950, catedrala a fost pictată de Iosif Keber, Gh. Teodorescu – Romîneşti, I.Taflan şi S. Hermineanu, după un plan al prof. univ. Victor Brătulescu. Ajunşi aici, opriţi-vă o clipă, pentru a admira catapeteasma catedralei ce provine de la biserica din Răpciuni, sat de la poalele Ceahlăului, aflat în prezent sub apele lacului de acumulare Bicaz .

Şi dacă timpul vă permite, odihniţi-vă câteva momente în umbra statuii lui Bogdan I (1359 – 1365), Domnitor şi întemeietor al Moldovei de sine stătătoare, ce veghează şi astăzi orizonturile Rădăuţiului.

Nici templul evreiesc nu trebuie uitat, căci alături de bisericile Bucovinei, face parte integrantă din sufletul acestui mic oraş mare.