Meşteşuguri româneşti

Intr-o lume in care tehnologia a acaparat vechile traditii populare, am pornit anul acesta o lista a vechilor mestesugurilor populare, pentru a nu uita mostenirea uimitoare pe care generatiile trecute ne-au transmis-o de-a lungul vremii. Lista ramane deschisa, urmand a adauga saptamanal cate un obicei traditional din satele noastre romanesti.

Împletiturile din alun

Coşurile împletite sunt acum la modă. Decorative sau folosite ca loc de depozitare, deoarece aerul circulă bine printre nuielele împletite, acestea se fac de mii de ani pe teritoriul României. În zona Buzăului împletiturile din alun sau răchită se folosesc, la gardurile din jurul curţilor, în timp ce împletitul coşurilor pentru fructe, îndeletnicire ce necesită multă migală, este lăsată în grija femeilor. Nuielele sunt legate, fierte, despicate și împletite cu răbdare.

Lingurile de lemn

În bucătăria românească obiectele de lemn sunt folosite cu succes iar țăranii români fac de mii de ani linguri, blide, funduri de tocat pe ele, mojare de pisat usturoiul, din tei şi frasin. Azi apelăm la lingurile de lemn în bucătărie sau le colecţionăm însă cu toții avem una. Și cu siguranţă ne amintim de lingura de lemn a bunicii, fină şi albă, păstrată doar pentru dulceţuri. Sau de cea uriaşă, cu coadă lungă, destinată gemului făcut în ceaun!

Ţesăturile populare

Casele ţăranilor au fost mereu „îmbrăcate” în țesături. Peretarele, în special, erau parte integrantă a căminului. Case ţărăneşti sau boiereşti, toate aveau camere cu ţesături lucrate în război, unite una de alta, un „tapet” timpuriu, schimbat în funcţie de anotimp. Bârnele tavanului și ușile aveau ștergare lucrate manual de femeile casei. Astăzi, în multe dintre locuinţele de la sat, se întâlnesc încă ţesături puse pe perete, rămase de la bunici şi preţuite acum de nepoţi.

Salcia de Florii, tradiție & crez

De Florii, ziua intrării lui Iisus Hristos în Ierusalim, românii merg la biserică pentru a sfinţi ramuri de salcie proaspăt înmugurită. Acestea sunt puse la icoană şi se păstrează până la Floriile din anul următor.În ziua de Florii stupii albinelor sunt împodobiţi cu ramuri de salcie sfinţită, pentru a binecuvânta harnicele făpturi. Ramurile de salcie protejează deasemenea locuitorii casei de duhuri necurate, acestea fiind aruncate, în unele sate, în mijlocul curţii pentru a înlătura grindina. Bătrânele obişnuiesc să se încingă cu salcie pentru a le mai ostoi durerile de şale iar unii oameni chiar mănâncă primii muguri ai salciei, pentru a fi feriţi de boli. În România există obiceiul ca părinţii să-şi atingă copii cu nuieluşa de salcie, la întorcerea de la slujba religioasă, pentru a fi sănătoşi şi isteţi.

Papusile populare

Păpuşile îmbrăcate în costume populare ne atrag oriunde le-am vedea. Apoi, dorinţa de a avea acasă, pe un raft, o păpuşă îmbrăcată în costum popular asemănător unei regiuni care ne-a impresionat, este greu de stăpânit colindând prin artizanate sau târguri. Dar a descoperi un astfel de obiect de decor realizat din materiale naturale, cu modele originale, este dificil în lumea globalizată în care trăim. Din fericire, muzeele dedicate tradiţiilor populare româneşti pun la cale programe care implică artişti populari şi copii, aşa cum este Muzeul Satului din Bucureşti.

Fluierul ciobanilor

În liniştea văilor şi a piscurilor montane răsuna cândva ecoul unic al fluierului,  însoţind ciobănaşii ce urcau cu turmele. Unul dintre cele mai vechi instrumente populare româneşti, fluierul, se meştereşte din lemn – soc, prun, cireş, vişin, salcâm, nuc sau stejar. Moţii din Apuseni au modele de fluiere simple, cu puţine incizii decorative. Păstorii din Rodna şi Călimani le pun ornamente din plumb, mai ales la capete, iar cei din Vaideeni şi Ursari decorează fluierul bogat, cu spirale de alamă pe toată lungimea.

Împletituri din sfoară

În lungile nopţi de iarnă sau în după-amiezele leneşe de vară, când stau cu vitele pe islaz, ţăranii români îşi folosesc imaginaţia şi îndemânarea pentru a crea tot felul de obiecte. Unul dintre meşteşugurile cele mai uimitoare prin tehnica abordată este cel al împletiturilor din sfoară. Practic, dintr-un ghem de fir de cânepă sau lână, prin tehnica nodurilor, meşterii plini de imaginaţie creează trăistuţe, cingători şi panouri decorative cu figuri zoomorfe (bufniţe, peşti), cu rolul de a proteja casa de spirite rele sau, pur şi simplu, pentru a înfrumuseţa un perete.

Arta lemnului

Lemnul, a constituit secole de-a rândul principala materie primă a românilor. A fost folosit pentru construcțiile gospodărești dar și la confecționarea uneltelor, obiectelor și ustensilelor casnice sau a pieselor de mobilier. Prelucrare a lemnului, îndemânarea meșterilor populari și frumusețea artistică a obiectelor au determinat specialiștii să vorbească atât despre „civilizația românească a lemnului” cât și să protejeze „arta românească a lemnului”

Modelarea argilei

Situat la cumpăna dintre meșteșug și artă, olăritul – ocupație prin care, din cele mai vechi timpuri, pământul, apa și focul au prins suflet în mâna meșterului român – se bucură și astăzi de prețuire. Practicat timp de secole cu precadere în centre sătești *65 își continuă și azi existența* meșteșugul olăritului este reprezentat și la Muzeului Țăranului Român prin aproximativ 18.000 de piese.

Ceaunul din grădină

Cine ar fi crezut că astăzi, în secolul tehnologiei și al vaselor sofisticate de gătit, ne vom întoarce în timp să folosim iară vasele în care au gătit bunicii noștri. Să gătim din nou sănătos în vase sănătoase. De la alambicuri, ceaune, ceainice până la ibrice de cafea, toate lucrate manual, meserie învăţată din tată-n fiu, acestea ajung din nou în casele noastre.

Potcovăritul

Potcovitul cailor a fost pentru multă vreme una dintre cele mai importante părţi ale meseriei de fierar. Un meseriaş adevărat trebuia să ştie să modeleze cu ajutorul focului sau la rece o potcoavă şi apoi să o prindă pe copita calului sau a boului – animal de povară care trăgea în jug care încărcate cu lemne, grâne, fân sau fructe. Forjarea potcoavei este iarăşi o îndeletnicire cu rol esenţial în activitatea fierarilor, care aveau cunoştinţă de cât şi cum trebuie făcută această operaţiune pentru ca potcoava să fie trainică.

Ceramica de Horezu

Ceramica de Horezu s-a impus la sfârşitul secolului al XVIII-lea, oraşul dintre dealuri devenind cel mai important centru de olărit din România. Acum 200 de ani, aici se creau mai ales strachini şi talere, având ca semn distinctiv desenul cocoşului. Ulterior, meşterii populari şi-au diversificat oferta, începând să facă din lut frumoase ulcioare, ghivece pentru flori şi borcane pentru păstrarea unturii. La începutul verii, la Horezu are loc Târgul Ceramicii Româneşti, iar anul acesta au fost demarate şi procedurile pentru intrarea ceramicii specifice acestei zone sub protecţia UNESCO.

Cojocăritul

Îndeletnicire a ţăranilor de la munte, care îşi petrec viaţa în strânsă legătură cu cea a turmelor de oi, cojocăritul este un meşteşug greu, care necesită cunoaştere argăsitului, cârnuitului, ghipsuitului, croitului şi înfloritului. Fiecare dintre aceste operaţiuni este esenţială pentru obţinerea unui cojocel mândru şi călduros. Modelele sunt multe şi diferă de la o zonă la alta a ţării. Astfel, avem de admirat în drumurile noastre pe poteci de munte, la vreme răcoroasă, cheptare, bundiţe, cojoace ciobăneşti, cheptăruţe sau cheptare crăpate.

Obiceiuri de Paşte

Pentru toţi românii, ouăle încondeiate au un rol deosebit de important în perioada sărbătorilor pascale. Ouăle roşii se aşează sub icoane, se ciocnesc festiv la masă şi se dau de pomană. În dimineaţa de Paşte, ţăranii îşi spală faţa cu apă neîncepută, în care pun un ou roşu, pentru a fi tot anul frumoşi şi sănătoşi. În Bucovina, cojile ouălor de Paşte se aruncă în râu, pentru ca apa să le ducă la Blajini, fiinţe imaginare ce sălăşluiesc la capătul lumii.