Muzeul Tradiţiei Aulice de la Palatul Mogoşoaia

Construit de domnitorul Constantin Brâncoveanu, transformat de otomani în han, răscumpărat, devastat de multe ori, ajuns la familia Bibescu, naţionalizat de comunişti, pentru ca azi să fie o atracţie pentru turistul ajuns în această parte de ţară care poate vizita aici un complex cultural interesant.Un trecut tulburat, aşa cum au fost întotdeauna aceste meleaguri. Mereu râvnite de alţii, nici locurile, nici oamenii nu prea se bucurau de linişte. Iar un palat ce ascunde bogăţii şi comori de artă cu atât mai mult nu putea fi lăsat în pace. Numele palatului vine de la soţia boierului Mogoş, proprietara pământului pe care s-a construit palatul. Complexul de la Mogoşoaia este alcătuit din palat, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeţi, turnul porţii, gheţăria, vila d’Elchingen, capela familiei Bibescu,  biserica Sf. Gheorghe, serele N. Bibescu, parcul englezesc. Palatul adăposteşte azi Muzeul Tradiţiei Aulice. Cuhnia este spaţiu expoziţional, iar fosta vilă d’Elchingen a devenit Centrul de conferinţe şi rezidenţe (cu săli de conferinţe, un restaurant şi spaţii de cazare).În prezent, turistul poate vedea colecţii de artă şi face plimbări prin parcul complexului; oricum, merită a se bucura de liniştea locului pe care, fără îndoială, şi stăpânii lui, de-a lungul vremurilor, şi-au dorit-o probabil mai mult decât orice.

De la domnitori, prinţi şi principese la… bocancul comunist

Construit în 1702, palatul este o îmbinare fericită a unui stil arhitectural renascentist cu modelul, deja impus, brâncovenesc. Din păcate, domnitorul şi familia lui nu au putut să se bucure prea mult de tihna şi frumuseţea acestui loc. Executaţi la Constantinopol, întreaga avere a familiei a fost confiscată de otomani care, arătând exact ceea ce sunt, au transformat palatul în cârciumă. După o vreme, a fost însă răscumpărat şi i-a revenit nepotului domnitorului, marele ban Constantin Brânconveanu, fiind păstrat în proprietatea neamului Brâncoveanu până în 1832. În toată această perioadă, a mai fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc, ca răzbunare pe marele ban care a ţinut cu ruşii. La revoluţia din 1821, pandurii au ocupat palatul, având şi ei o contribuţie la distrugerea clădirii. După 1832, prin căsătorie, palatul a ajuns în posesia familiei Bibescu; aceştia l-au renovat mulţi ani şi au construit, în parcul palatului, o capelă şi o vilă. În 1911, palatul a fost vândut prinţului George Valentin Bibescu, iar acesta i l-a oferit ca dar de nuntă soţiei lui, Martha. Cu banii câştigaţi de pe urma cărţilor scrise, principesa Martha Bibescu s-a ocupat mult timp de renovarea şi întreţinerea palatului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aici era loc de întâlnire al diplomaţilor aliaţi. Finalul îl ştim: în 1945, moşia de la Mogoşoaia a fost luată de comunişti. Martha Bibescu a plecat atunci definitiv din ţară şi i-a lăsat palatul fiicei sale Valentina. În 1949, palatul a fost naţionalizat. Timp de aproape zece ani, palatul a fost lăsat la mâna poporului. A fost devastat, colecţii de artă au fost furate şi multe distruse, din ignoranţă, răutate, incultură. În palat, se ajunge direct din curte, folosind o scară exterioară. La primul etaj al palatului se aflau apartamentele familiei princiare. La parter, erau camerele servitorilor, iar la subsol exista o imensă pivniţă domnească. În capela construită de familia Bibescu se află mormintele membrilor acesteia. Lângă turnul porţii este Biserica Sfântul Gheorghe, ctitorie a lui Constantin Brânconveanu. În această biserică, se află mormântul prinţului George Valentin Bibescu, soţul Marthei Bibescu.

Muzeul poate fi vizitat în fiecare zi, cu excepţia zile de luni, între orele 10:00 – 18:00 (1 mai – 31 octombrie) şi 9:00 – 17:00 (1 noiembrie – 30 aprilie). Taxa de vizitare este de 5 lei, iar parcarea costă 4 lei. În fiecare lună, se organizează numeroase expoziţii, concerte, recitaluri.