Adriana și Cristi, călători cu un buget foarte calculat 

Adriana și Cristi au ieșit prima dată din România acum 10 ani. De atunci au vizitat părți din 18 țări, au făcut voluntariat pentru a călători, și-au ridicat o casă de paie, s-au plimbat 500 de kilometri cu bicicletele fiind începători. Am aflat câte puțin din toate acestea și vi le împărtășim și vouă.  

Adriana este născută pe 12 septembrie 1979 și, pe vremea liceului, a făcut un concurs cu o altă fată, născută în aceeași zi: câștiga cine găsea cele mai multe persoane care au venit pe lume în aceeași zi cu ele. De Paște l-au cunoscut pe Cristi, iar din data de 12 septembrie 2000, când s-au întâlnit pentru aniversare toate cele cinci persoane născute în aceeași zi, găsite de fete, Adriana și Cristi formează un cuplu.  

„Ne-am căsătorit tot pe 12 septembrie. Ne-am dus să depunem dosarul pe 3 septembrie şi voiau să ne programeze pe 13 sau 14. Am  insistat şi când m-au întrebat de ce, au făcut o excepție. «La ce oră? La 12 e bine?» A fost singura căsătorie din miercurea aia. Am fost în blugi, doar noi doi şi doi martori. Când am ieşit, nelipsitul acordeonist a cântat câteva acorduri după care s-a oprit. A crezut că încă nu se terminase şi că mirii urmează să iasă”, mi-a scris Adriana pe chat și a presărat ici și colo emoticoane cu hohote de râs.  

La 37 (Adriana) și 38 de ani (Cristi), cei doi spun sincer că se simt ca de 23. Ea gătește, coase, tricotează, grădinărește și se ocupă de rețele sociale pentru blogul care le poartă numele, iar el e freelance web developer. În momentul în care i-am contactat, erau de șapte luni pe o insulă din Malaezia, unde vor petrece în total un an și jumătate.  

Spun că nu sunt chiar într-o vacanță, căci lucrează online, ci își încarcă bateriile după ce în doi ani și-au ridicat singuri o casă din paie. Au ridicat-o singuri la propriu, cu doar puțin ajutor, și au povestit pe blog fiecare etapă, de la macheta din carton la ridicarea pereților din baloți și montarea ușilor și ferestrelor. În plus, la fiecare pas au dat costuri amănunțite, până la ultimul leu, astfel încât dacă există doritori care caută în marea internetului „cum să faci o casă din paie” să găsească tot ce le trebuie și, pe cât posibil, să nu facă greșeli. 

Au ieșit prima dată din țară când Adriana avea 27 de ani. Au tras o fugă până la Ruse, apoi la Balcik. Când i-am întrebat prin ce țări au fost, mi-au dat lista completă de pe Couchsurfing: Belgia, Bulgaria, Croația, Grecia, India, Indonezia, Italia, Olanda, Slovacia, Spania, Statul Cetății Vaticanului, Coreea, Cambodgia, China, Hong Kong, Macao, Suedia, Ungaria.  

„Nu credem că în altă parte umblă câinii cu covrigi în coadă. Ne simţim bine acasă, în România. Nu plecăm pentru că ne-am săturat sau pentru că ne căutăm un alt loc, ci pentru că vrem să vedem locuri şi să cunoaştem oameni, să experimentăm stiluri de viaţă diferite”, a spus Adriana pentru Turism Club.  

Ținând cont de faptul că au călătorit atât de mult, au mers 500 de kilometri cu bicicletele prin Suedia fiind începători (Adriana a învățat să meargă pe bicicletă la 35 de ani), au ridicat un foișor și o casă din paie, au făcut voluntariat ca să poată călători, aș fi avut foarte multe întrebări dacă ne-am fi văzut față în față. Le-am scris doar câteva. Mi-a răspuns online Adriana și și-a dat aprobarea Cristi, după cum urmează:  

Reporter: Am văzut costurile detaliate pentru foișor și pentru casă. Ați făcut asta special pentru articolele de pe blog sau e o tactică de zi cu zi? Aplicați această tehnică și în călătorii? 

Da, notăm întotdeauna cheltuielile din vacanţe/călătorii şi le punem pe blog pentru că este genul de informaţie pe care o găsim cel mai greu atunci când ne documentăm. Notăm tot: mâncare, bilete, gumă de mestecat, tampoane.

Când suntem acasă, ţinem tabele detaliate cu consumul de apă, gaze, plata întreţinerii, etc. Facem asta de când ne-am mutat împreună, adică de vreo 10 ani. Aşa ne-am dat seama că în timp ce toată lumea se plângea că se scumpesc gazele, preţul apei menajere era de fapt cel care se dublase. Nu suntem chiar complet maniaci şi nu notăm cheltuielile zilnice când suntem acasă, deşi ne-am gândit de câteva ori 🙂 

În ce țări ați făcut voluntariat până acum? Ce munci ați făcut și ce ați învățat ca voluntari? Cum v-au schimbat aceste experiențe?

Am fost voluntari în Malaezia, 3 luni într-un proiect mixt: raw-vegan lunch cafe, grădina organică şi însoţitori de bord (Cristi) şi bucătar (Adriana) pentru croaziere de lux în Langkawi. Am făcut house sitting pentru un butique hotel în sudul Turciei, 2 luni. În total 5 luni de voluntariat. […] Întreaga încercare în sine este un cumul de întâmplări, întâlniri, discuţii, care îţi pun încet, încet lucrurile într-o altă perspectivă. Înveţi să găteşti, să dai cu târnăcopul, să asculţi şi să fii tolerant, toate la un loc, în egală măsură. Nu există un loc sau un moment pentru miracole sau pentru experienţe care schimbă vieţi. 

Ce fel de mâncăruri faci, Adriana, când sunteți plecați și vă apucă dorul de casă și de țară?

Mă orientez repede şi ne satisfacem uşor poftele: varză şi castraveţi muraţi, pâine, sarmale cu tofu, colivă cu arahide, salată de vinete, fasole iahnie. Există o singură poftă pe care nu ne-o putem satisface aici: poftă de telemea. 

O vreme ați călătorit separat. Cât timp s-a întâmplat asta și cum ați decis ca fiecare să-și vadă de aventura lui?

Cu excepţia călătoriilor de serviciu, am fost plecaţi întotdeauna împreună. De asta am şi simţit nevoia să încercăm să călătorim singuri. Trebuia să vedem cum este pe cont propriu. 

Anul ăsta, pentru prima dată în 17 ani am decis să mergem în vacanţă fiecare separat. Adriana a fost în Coreea şi Cristi în Cambogia, fiecare pentru două săptămâni. Încă nu ştim cum ne simţim legat de plecatul separat.  

Adriana: e plăcut să mergi încet şi să caşti gura în toate părţile, la fiecare floricică şi viermişor, dar e neplăcut să nu ai cu cine povesti.  

Cristi: nu e o plăcere să te ocupi de planifiacre şi rezervări, dar te bucuri pe deplin de o escapadă offroad cu motorul.  

Concluzia unanim agreată: e mult mai bine în doi. Poate o să repetăm experienţa, dar continuăm să călătorim împreună pentru că aşa ne este cel mai bine. Pur şi simplu facem echipă bună. 

Într-o postare despre voluntariat și călătorii, scriați că ați întâlnit și „ciudățenii” în materie de obiceiuri ale localnicilor. Despre ce este vorba?

În toaletele din Asia, inclusiv Turcia, am găsit întotdeauna un duş pentru a-ţi spală părţile intime după ce foloseşti toaleta. La prima vedere poate părea ciudat, nu? Dar de ce nu ar fi ciudat să foloseşti doar harie igienică, care poluează şi nici nu te lasă într-adevăr curat? 

Am fost în Sicilia de Paşte şi ne-a surprins lejeritatea cu care se fac pregătirile şi felul în care se serveşte masa în familie. Nu se stresează nicio mamă alergând cu oalele în braţe. Fiecare serveşte ce vrea, când vrea, nimeni nu se supără şi nici nu îndeamnă agresiv să încerci din toate felurile, trântindu-ţi-le în farfurie. Bunică-mea nu ar permite aşa ceva la ea acasă în ruptul capului. 

 Ce mâncăruri le recomandați cititorilor Turism Club să testeze atunci când ajung în țările pe care le-ați vizitat voi? 

Nouă ne place să încercăm orice fel de mâncare. Evident nu poate să ne placă orice, dar cu cât e mai diferită mâncarea, cu atât ar trebui să ne intrige mai tare. Care mai este farmecul unei călătorii în Asia dacă mâncăm zilnic şniţel cu cartofi prăjiţi? Trebuie să avem răbdare şi să fim deschişi. Gusturile se educă. Cred că nu trebuie să plecăm la drum cu idei preconcepute. Mâncarea chinezească de la mama ei nu o să aibă gustul celei de la Wu Xing. E mai bună. 

Ce sfaturi aveți pentru cititorii Turism Club în legătură cu călătoriile?

Nu există moment mai bun pentru a călători decât acum. Şi nu mă refer la situaţia geo-politică şi la paşapoartele noastre de europeni care ne permit să călătorim relativ uşor, ci la faptul că nu vom fi niciodată pe deplin pregătiţi nici sufleteşte, nici financiar. 

Din punctul nostru de vedere e important să îţi planifici vacanţa temeinic. Chiar dacă pleci printr-o agenţie sau dacă ai cazare all inclusive, tot poţi să ieşi din zona de resort şi să încerci să vezi cum îşi trăiesc localnicii viaţa, poate să şi mănânci acolo unde mănâncă ei. Regula de bază pentru mâncat în restaurante locale: cele mai aglomerate locuri sunt cele mai sigure, mâncarea e mai proaspătă pentru că se consumă rapid şi, fiind frecventate de localnici, nu-şi permit să-şi îmbolnăvească clienţii. Poţi căpăta uşor o diaree după ce serveşti masa la restaurantul de la tine din oraş, fie de la o bacterie, fie de la un ingredient pe care organismul tău nu-l tolerează. Nu putem să trăim într-o bulă. 

Fii aventuros! Încearcă mereu lucruri noi: cumpără un nou fel de brânză de fiecare dată când mergi la supermarket şi alege o altă destinaţie pentru fiecare vacanţă. 

Reguli de la Cristi și Adriana pentru a menține cheltuielile scăzute în călătorii

• Sunt multe site-uri care facilitează întâlniri şi colaborări între localnici şi călători. Avem un profil convingător pe Couchsurfing şi îl folosim pentru călătorii în Europa. Am găzduit şi am  fost găzduiţi mult şi în egală măsură. Am folosit WorkAway pentru voluntariat în Asia şi am primit voluntari care ne-au ajutat să construim casade paie.
• Întotdeauna ne pregătim temeinic pentru noua destinaţie. Citim mult înainte de a pleca despre costuri, mâncare, vreme şi evident locuri pe care să le vizităm. Din experienţanoastră, locurile mai puţin turistice sunt cele mai interesante, dar aici lucrurile sunt discutabile. Dacă găsim informaţii prea abundente despre locuri pe internet, deja nu le mai putem încadra la categoria „mai puţin turistic”.
• În general, nu ne cazăm în oraşe mari, chiar şi pe Couchsurfing aplicăm aceeaşi strategie: căutăm gazde în afara oraşelor; sunt mai puţin „curtaţi”, mai dornici să interacţioneze şi câteodată mult mai interesanţi.
• Mâncăm foarte rar la restaurant în Europa. De cele mai multe ori avem parte de mâncare autentică acasă la gazdele noastre. Gătim şi noi ceva românesc sau ieşim împreună la un restaurant local şi plătim noi.
• Mâncăm mult şi din supermarket: ne facem sandwich-uri pentru drum şi luăm cu noi mici crănțănele. Câteodată găsim mâncarea gătită în hypermarket.
• Pregătirile de acasă ne permit să stabilim un buget şi să ţinem cu dinţii de el. Plătim cu cash, aproape niciodată cu cardul. Ţinem o evidenţă foarte strictă a cheltuielilor, notându-le la sfârşitul fiecărei zile. Nu cumpărăm suveniruri pentru familie şi prieteni, pentru că oricum ajung la coş mai devreme sau mai târziu şi nu suntem impulsivi când vine vorba de cumpărături. Pentru gadget-uri ne facem research temeinic online, iar pentru genţi, cosmetice şi bluziţe drăguţe, mă gândesc dacă am nevoie (în general nu am), dacă am cu ce le purta sau dacă trebuie să îmi cumpăr şi o pereche de pantofi care să se asorteze – caz în care renunţ complet. Prefer câteva zile de vacanță în tenișii mei vechi decât degetele storcoşite în pantofi cu toc.

„E greu să alegem o ţară care ne place cel mai mult. Ne plac locuri. Când ne place foarte mult un loc îl trecem pe lista locurilor unde ne-ar plăcea să ne mutăm: la ţară în Sicilia, într-un sat alb din Andaluzia, chiar şi în Hong Kong. Ne place Malaezia şi mai ales Langkawi. Ne-a plăcut Catania, dar ne-am simţit extraordiar în Pachino, un oraş mic, cunoscut ca oraşul tomatelor printre localnici. Aici o pizza din care saturi doi oameni costă 5 EUR faţă de 7 EUR doar o feliuţă în Veneţia”.

Autor: Oana Racheleanu 

Material publicat în ediția de octombrie 2017 a ziarului Turism Club.