Dâmboviţa, un judeţ plin de istorie şi… istorii

Silvia Mirea

Ce ar căuta un turist în acest judeţ din sudul ţării, dacă s-ar hotărî să facă un tur al Dâmboviţei? În primul rând peisaje unice şi spectaculoase, apoi câteva monumente istorice renumite şi unu-două muzee care să aibă colecţii celebre şi, deloc în ultimul rând, locuri de cazare moderne şi confortabile. Asta am încercat să găsim şi noi, iar în cele ce urmează vă recomandăm ce am descoperit într-un tur virtual al judeţului muntean pe teritoriul căruia se află Sfinxul, Babele şi Vârful Omu!

Turnul Chindiei, un simbol naţional

Oraşul Târgovişte, capitala judeţului, îţi dă încă impresia unui târguşor de câmpie, aşa cum era, probabil, şi la începutul secolului trecut. Iar prezenţa Curţii Domneşti şi a celebrului Turn al Chindiei aici întăreşte imaginea acestui oraş în care timpul are o altă curgere, mai molcomă şi mai blândă.

Curtea Domnească de la Târgovişte a fost ridicată de Mircea cel Bătrân pe la 1394, care şi-a stabilit aici capitala, şi a fost păstrată şi de cei care au urmat la tronul Ţării Româneşti. Aceştia i-au adus îmbunătăţiri şi modernizări, aceasta ajungând să fie admirată de diferiţi călători străini ajunşi la curtea domnitorilor români. Chiar şi Vlad Ţepeş a folosit această Curte ca loc de domnie, el fiind unul dintre cei care au contribuit la construirea Turnului Chindiei. Franco Sivori, secretarul italian al domnitorului Petru Cercel, pomenea în scrierile sale de la 1584 de camere mari şi bogate, fântânile a căror apă era captată de departe şi de „cuştile nespus de mari şi de frumoase pentru a ţine sălbăticiuni şi mândre grădini italieneşti aşezate chiar alături de palatul său”.

Turnul Chindiei se află astăzi pe emblema oraşului Târgovişte, istoria spunând că acesta a fost ridicat de către Ţepeş, peste pridvorul unei biserici. În prezent turnul este înalt de 27 de metri, fiind vizibil din diferite părţi ale oraşului, forma actuală a acestuia datorându-se însă domnitorului Gheorghe Bibescu, care l-a restaurat în anul 1847.

Peisaje superbe, mânăstiri şi staţiuni vechi

Pentru cei care caută senzaţii speciale şi vor să exploreze, Dâmboviţa oferă câteva peşteri şi chei ale câtorva ape curgătoare. Amintim aici Peştera Ialomicioara, Cheile Zănoagei şi cele ale Tătarului. Iubitorii ascensiunilor montane au de ales între traseele de pe Bucegi sau cele de pe Leaota.

Turiştii care caută locuri liniştite, în care tihna, răbdarea şi sfatul bun sunt la mare cinste pot merge la Mânăstirea Dealu, unde se află şi capul domnitorului Mihai Viteazu – a cărui legendă este cutremărătoare – sau Mânăstirea Viforata. Dacă vă mână sănătatea sau curiozitatea către Vulcana Băi, aflaţi că aici se află atât o biserică ortodoxă, o moschee, dar şi o sinagogă. Pucioasa este o altă renumită staţiune românească, aflată tot pe teritoriul judeţului Dâmboviţa.

Mai mult, dacă nu ştiaţi, veţi afla la Mânăstirea Dealu cum s-a tipărit aici prima carte de pe teritoriul României, la doar 50 de ani de la descoperirea tiparului în Europa. În anul 1508, la Dealu, voievodul Petru Cercel înfiinţa prima „curte literară”, după model occidental.

Iubitorii agroturismului sau, mai frumos spus, cei care vor să petreacă o vacanţă în sânul naturii, după obiceiuri vechi locale şi cu mese îmbelşugate şi sănătoase, pot alege să meargă la pensiunile din Moroeni şi de la Pietroşiţa.

În căutarea palatului brâncovenesc de la Potlogi

La comuna Potlogi, unde se poate ajunge relativ uşor, fiind accesibilă de pe autostrada Bucureşti – Piteşti, se află un palat brâncovenesc, construit chiar de Constantin Brâncoveanu pe la 1698, având în faţă un heleşteu, astăzi secat, dar şi o dublă loggie. Spre curtea palatului se află un foişor cu scară, asemănător celui de la Mogoşoaia. Decoraţiunile originale ale frumoasei construcţii cuprindeau motive florale de inspiraţie persană, dintre care multe mai pot fi încă admirate, mai ales cele realizate în stuc.

O scurtă listă a câtorva dintre atracţiile culturale şi istorice ale judeţului Dâmboviţa:

– conacul Văcăreşti

– Biserica Stela

– Biserica Androneşti

– Muzeul de Arheologie

– Muzeul scriitorilor

– Muzeul tiparului şi al cărţii vechi

– Cetăţuia Negru Vodă

– Schitul Cota 1000

Staţiunea Pucioasa

Mică şi cochetă, staţiunea Pucioasa este atrăgătoare mai ales prin frumuseţea naturii ce o înconjoară, dar şi prin bunătatea locuitorilor şi felul în care îşi îngrijesc oraşul. Una dintre cele mai cunoscute clădiri ale Pucioasei este Casa Portugheză, un punct de întâlnire şi de reper, atât pentru localnici, cât şi pentru turişti. Vizavi se află Muzeul de Etnografie al oraşului, care se află într-o altă clădire cu istorie veche, de circa două veacuri, Casa Dobrescu. Străzile liniştite şi patriarhale ziua devin extrem de vioaie la sosirea nopţii, când o mulţime de lampadare şi ghirlande multicolore se aprind de-a lungul esplanadei, loc de promenadă tradiţional, transformând urbea munteană într-un „multicolor Las Vegas” – după cum descrie un turist încântat pe blogul său.

Celebrele Babe, Sfinxul Bucegilor şi Vârful Omu

Dâmboviţenii au ca zonă turistică Munţii Piatra Craiului, cu spectaculoasele chei ale Dâmbovicioarei şi a Brusturetului, cu peşterile Dâmbovicioarei, Stanciului, Liliecilor, dar şi cu deja celebrele cabane de la Plaiul Foii şi Curmătura. Cei care ajung în zonă mai au doar puţin de parcurs până la salba de staţiuni de pe Valea Prahovei: Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga, Predeal, Breaza.

Sfinxul din Bucegi este un alt simbol celebru al României, aflat pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, motiv de legende şi de povesti cu iz fantastic. Se spune că asemănarea megalitului aflat la peste 2.000 de metri altitudine cu chipul unui dac sau cu acela la sfinxului egiptean s-a făcut abia la începutul secolului trecut, când a fost şi fotografiat pentru prima dată. El a fost denumit Sfinx în anul 1935, într-un articol din „Buletinul Alpin”, iar un an mai târziu, profesorul Alexandru Bădăuţă îl descrie şi îl denumeşte Sfinxul românesc. Cu toate acestea legendele aduc vorbă de ritualuri dacice şi chiar mai vechi pe aceste locuri…

În munţii României există cel puţin încă cinci sfincşi? Noi am aflat de Sfinxul de la Topleţ, Sfinxul de la Stănişoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Bratocei şi Sfinxul de la Pietrele lui Solomon.

Aproape de Sfinx se află Babele, monumente la fel de celebre la noi în ţară. Iar cabana Babele este loc de popas pentru majoritatea turiştilor sosiţi de aiurea să vadă minunile de piatră ale Bucegilor. Grupul de „ciuperci” de piatră se află pe platoul Bucegilor, loc de întâlnire a principalelor trasee turistice ale acestui munte. Împreună cu Sfinxul, Babele formează un grup unitar, ele fiind deseori numite şi Altare ciclopice din Caraiman, fiind subiectul multor legende şi teorii mistice pe care, cu siguranţă le puteţi afla şi dezbate la o cană cu ceai sau vin fierbinte, alături de alţi montaniarzi pasionaţi.

Vârful Omu este al unsprezecelea ca înălţime din ţară şi cel mai înalt vârf din Masivul Bucegilor, având circa 2.505 m, şi este vizibil de pe creasta Piatra Craiului şi de le Valea Prahovei. Cabana de pe acest vârf din Bucegi este considerată cel mai înalt loc din România locuit permanent, aici aflându-se şi o staţie meteorologică. Ţinem să vă reamintim şi noi aici că salvamontiştii recomandă de fiecare dată celor care pornesc spre Omu să aleagă zile cu vreme bună, să se îmbrace corespunzător şi să meargă pe drumul marcat, pentru a evita accidente nedorite.