Popas de-o zi la Cisnădie

Către Sibiu fiecare am pornit măcar odată, căci frumuseţea lui şi-a luat locul de onoare între oraşele României. Un scurt popas însă, în Cisnădie sau în Cisnădioara şi un sentiment de uimire se iveşte. Pretutindeni, casele săseşti, mari şi curate, dau locului un aer de prospeţime veselă.

În Cisnădioara, veche aşezare a coloniştilor saşi, oamenii şi-au aşezat casele de-a lungul drumului principal iar liniştea este aici obişnuinţă. Localnicii îşi continuă munca agale vegheaţi de pe culme de vechea biserică fortificată. În depărtare, privirea îţi alunecă spre zări neângrădite până la munţii Cibin. Satul este situat în apropierea oraşului Cisnădie, la o distanţă de doar 2 km şi la 10 km depărtare de Sibiu. De câteva ori pe zi, transportul către şi dinspre sat este asigurat de sosirea greoaie a autobuzelor ce poartă oamenii spre oraşe. Privim împrejurimi ce-au adăpostit aşezări încă din anii 1200. În fapt, prima atestare documntară a Cisnădioarei constă într-un act de donaţie din anul 1223, an în care a fost finalizată şi bazilica fortificată din deal. Numită „cetate” de către localnici, biserica fortificată a Sfântului Mihail, înconjurată de fortificaţii, este unul dintre cele mai vechi edificii reprezentative pentru stilului romanic în Transilvania. În interior, se găsesc plăcile comemorative cu numele ofiţerilor şi soldaţilor germani şi austro-ungari, căzuţi în luptele din jurul Sibiului în 1916. Acustica este de-a dreptul impresionantă în acest lăcaş, locul fiind folosit pentru desfăşurarea de concerte, piese de teatru sau expoziţii. În sat, pe strada care străbate aşezarea se întâlneşte biserica evanghelică, şcoala şi căminul cultural.Biserica evanghelică (1764) găzduieşte  monumentul închinat soldaţilor căzuţi în Primul Război Mondial adăpostind totodată şi cea mai veche orgă cu tuburi funcţională din Transilvania.Vis-à-vis, Expoziţia Muzeală de Etnografie Cisnădioara conţine numeroase obiecte ceramice, piese de mobilier traditional şi costume populare săseşti, tradiţii de sute de ani din frumoasa regiune a Transilvaniei. Iar dacă se întâmplă să treci prin Cisnădioara în noiembrie, atunci poţi asista la campionatul naţional de canari cântăreţi. Este unicul concurs de acest gen din ţară şi este o experinţă pe cât de amuzantă pe atât de surprinzătoare.

Între coline şi munţi

Până la Cisnădie se fac câteva minute, fie cu maşina, fie pe jos printre pajişti şi livezi. În centru, cetatea se ridică peste case, amintind de timpuri străvechi şi păstrând între ziduri fragmente din viaţa generaţiilor trecute. Înăuntru este răcoare. Mobilierul săsesc este frumos prin simplitate iar altarul ne poartă către liniile sigure ale şcolii renascentiste a lui Veit Stoss. Un mic efort şi urcatul în turnul lăcaşului îţi deschide priveliştea către împrejurimile verzi şi casele săseşti ce urmează cuminţi linia străzii.Oraşul(în dialectul săsesc Hielt, Hilt, Helt, în germană Heltau, Heldau) situat pe valea pârâului Argintului, la poalele Măgurii Cisnădiei, a fost fondat de cãtre coloniştii de etnie germanã, chemaţi de cãtre regele Géza al II-lea al Ungariei (1141-1161) pentru a apăra graniţele regatului. În 1300 a fost construită biserica de piatră în stil romanic (Kreuzkirche) dedicată sfintei Walpurga iar o sută de ani mai târziu, în 1425, se va construi în Cisnădie primul turn cu ceas din Transilvania.

Asemenea multor aşezări vechi, Cisnădie a trecut pe rând prin războaie, prin epidemii cumplite( epidemia de ciumă din 1660 a lăsat în urmă 411 de morţi) iar biserica şi turnul au fost lovite de trăsnet în repetate rânduri. Din această cauză, în 1797 oamenii au montat pe turnul bisericii primul paratrăsnet din Transilvania. Deşi până în 1700 populaţia era exclusiv de origine germană, în Cisnădie se găsesc două biserici ortodoxe, o biserică evanghelică lutherană, două biserici greco-catolice şi mai multe case de rugăciune. În 1888, la Cisnădie ia fiinţă prima şcoală textilă din Transilvania, economia şi viaţa târgului fiind strâns legate de acest sector. Ramura textilă(stofe de lână, covoare pluşate, ţesături de mătase) a rămas reprezentativă până în prezent iar muzeul textil din  oraş conţine piese legate de istoria ţesutului şi o colecţie de cărţi vechi de valoare (secolele XVI-XVII).