PhotograpHER, sesiunea foto în care te simți ca o vedetă

Știm cu toții cel puțin o femeie care spune că nu e fotogenică sau care, dacă acceptă totuși să rămână la poza de grup, se ascunde undeva în spatele tuturor. Fotografa Cristina Adam a înțeles de unde vine această frică de cameră și a făcut un proiect, PhotograpHER, în care femeile obișnuite se simt și arată ca niște vedete. Fără cine știe ce magii, ci doar cu un singur truc: Cristina reușește să vadă părțile frumoase din ele. Apoi le arată și lor.

Cristina Adam fotografia oameni din pasiune, din adolescență, dar abia în 2012, când a născut-o pe fetița ei, a simțit că vrea să le aducă bucurie celor cu care interacționează și a făcut primul pas spre o carieră de fotograf. A urmat o școala de profil de unde, pe lângă tehnică, a plecat și cu obiceiul de a se întreba despre ce este, de fapt, fotografia pe care o realizează.

„Am descoperit că fotografia este relevantă și pentru mine și cel din fața camerei în momentul în care reușesc să creez o relație”, a mărturisit ea pentru Turism Club.

De atunci fotografiază oameni și se bucură de asta. De curând, a lansat proiectul PhotograpHER prin care vrea să le schimbe femeilor percepția asupra propriului corp.

„Este un proiect despre iubire, descoperire și redescoperire, acceptare și transformarea felului în care ne privim noi pe noi”, a mai spus ea.

Povestește chiar ea mai multe, în interviul de mai jos:

Ce este proiectul PhotograpHER?

Aproape de fiecare dată când fotografiam femei îmi spuneau de îndată ce vedeau camera: „Eu nu ies bine în poze, nu sunt fotogenică”, „Aa, nu pe mine, fotografiază doar copiii”, „Să nu îmi scoți și brațele/bărbia/ nasul”, „Mie nu-mi place cum ies în poze”. Întorcându-mă la propriile fotografii, am constat că lipsesc din fotografiile de familie, că și eu mă ascund, că pe Facebook, la fotografia de profil, era o fotografie veche și am vrut să înțeleg ce este în spatele acestei frici când suntem față în față cu camera foto.

De ce suntem ok să ieșim din casă cu nasul/ brațele/ bărbia/ coapsele/ ridurile pe care le urâm pur și simplu când le vedem în fotografie? De ce doar fotografiile cu noi sunt îngrozitoare și pline de defecte?

Cred că sunt două cauze. Fie un fotograf care nu știe să te pună într-o lumină bună. Fie pentru că o cameră foto ne face muți, iar atenția noastră se mută către limbajul non-verbal și către corp, către exterior, și apare teama de a fi observat, criticat, judecat și respins pe baza unor caracteristice fizice. Vocea critică din mintea noastră care ne spune că nu suntem în regulă așa cum suntem se materializează în fața noastră sub forma unei camere foto și a fotografului care o mânuiește.

În cadrul sesiunilor PhotograpHER lucrez cu mintea și corpul celor din fața camerei pentru a redescoperi bucuria de a se privi sau pentru a celebra o nouă etapă a vieții, bucuria de a găsi vocea interioară care spune cât de minunată ești și care te încurajează să strălucești.

Cum faci femeile, care uneori sunt reticente la fotografii, să se simtă confortabil în fața camerei tale?

Nu este niciodată la fel, nu este o rețetă și cred că în mare parte ține de intuiție. Din 2008 am pornit într-o călătorie în care am încercat să înțeleg care sunt obstacolele pe care mi le pun singură în cale și mi-am propus să le depășesc cu iubire și blândețe. Încerc să mă ascult cu blândețe și să înțeleg de unde vin vocile critice. La fel fac și cu femeile pe care le întâlnesc și care își doresc să fie fotografiate, dar au reticențe în ceea ce privește propria imagine.

Mă întâlnesc cu ele cu inima deschisă și ascult cuvintele pe care mi le spun și vreau să simt ce se ascunde în spatele lor. Uneori dansăm împreună, alteori discutăm despre business și carieră, despre dorința de libertate, despre transformările corpului, alteori nu se aude decât sunetul metalic al camerei care declanșează, iar eu devin ca o oglindă.

Toți ne dorim să ne conectăm cu alți oameni dincolo de măști, machiaje, roluri sociale și ce scrie pe cartea de vizită. Uneori vrem să punem pauză vacarmului și să avem un respiro în care să ne întâlnim și să ne conectăm om cu om sau măcar cu noi înșine.

Ce fel de femei au venit, până acum, la ședințele tale din acest proiect? Ce vârste, ce ocupații, cu ce dorințe?

Am fotografiat femei cu vârste între 18 și 65 de ani. Sunt femei aflate în diferite etape ale vieții: femei care muncesc mult și se simt deconectate de propriul corp, femei care își dedică o mare parte din timpul lor copiilor și care își doresc să se revadă cu alți ochi decât cei care o pun în rolul de mamă, femei care s-au separat de partener, femei care au intrat într-o relație care le aduce bucurie, femei care își fac cadou o astfel de experiență pentru că simt că sunt într-un moment al vieții pe care doresc să îl marcheze, femei care pur și simplu îți doresc un portret atemporal și femei care celebrează prietenia cu alte femei.

Clientele vin cu hainele lor? Tu le oferi consultanță? Dacă da, cum le sfătuiești să-și aleagă hainele, machiajul?

Vorbesc cu clientele anterior sesiunilor foto pentru a înțelege cum își doresc să fie fotografiate. Scopul acestor ședințe foto este de a le oferi cel mai frumos portret al lor. Hainele vin doar să completeze și să le ajute să intre în stare. Clientele primesc o revistă online despre cum să te pregătești pentru ședința foto, un mic ghid care cuprinde informații despre cum să îți alegi ținutele (de regulă 4-5 ținute), cum să combini texturi, croieli, culori, cum îți pregătești bijuteriile, cum îți alegi desuurile, sfaturi despre păr, unghii, piele. Fiecare femeie își ia din acest ghid ce simte că o ajută. De regulă, după ce primesc acest ghid continuăm discuția pe WhatsApp sau Skype, îmi arată ce ținute și-au ales și atunci mai facem mici ajustări. Unele cliente vin direct machiate și coafate, alte aleg să fie machiate la studio de către colaboratoarea mea.

Cum îți vin ideile despre cum să le ceri clientelor să stea la poză? E o inspirație de moment sau în funcție de personalitatea pe care crezi că o au?

Fiecare dintre noi avem un fel de a ne purta corpul, când discutăm cu o altă persoană ne poziționăm într-un fel anume, la fel când ne așezăm pe scaun. În cea mai mare parte a timpului, facem aceste mișcări fără să le conștientizăm. Când intrăm într-o cameră, tindem să mergem către un anumit colț și să ne orientăm corpul către persoana cu care dorim să interacționăm. Observ lucrurile acestea și pornind de la poziția naturală a corpului, direcționez persoana din fața camerei astfel încât să ajung la o imaginea pe care și-o dorește. Dacă încerci să așezi un om într-o poziție pe care  nu o simte naturală, imaginea va exprima disconfort.

Dincolo de poziția corpului și a mâinilor, mult mai important este ce transmit ochii persoanei fotografiate, iar aici ne întoarcem la interacțiunea cu fotograful. Eu iubesc să fotografiez oameni, în special femei și parte din ce se vede într-o imagine finală este și oglinda mea.  

Care-i povestea albumului Girls day out, de pe site-ul cristinaadam.com?

Cam prin martie m-a purtat gândul la prietenele mele și mi-am dat seama că nu avem fotografii în care să apărem toate trei, în afară de niște selfie-uri din telefon. Îmi sunt prietene de 23, respectiv 18 ani. M-am gândit că asemeni mie sunt și alte femei care își doresc fotografii care să celebreze prietenia lor. Și atunci am postat pe pagina mea un anunț pentru o ședință foto cu prietenele.

Doriana își dorea o sesiune foto pentru ea, vroia să își facă un cadou de ziua ei, dar după ce a văzut anunțul meu a spus că „dar din dar se face rai” și că ziua ei ar fi mai frumoasă dacă ar împărți cadoul pe care și-l face ei cu alte două prietene, așa că le-a invitat la sesiunea foto. Ne-am simțit foarte bine și am descoperit prietenia frumoasă pe care o împărtășeau cele trei. Am râs mult, ne-am jucat, au adus rochii din categoria „mi-aș dori să o port, dar nu am unde” și, după sesiune, machiate și pline de energie cum erau au ieșit în oraș să continue să sărbătorească.  

S-a schimbat percepția clientelor asupra lor după ședințele foto? Au plecat diferit de la tine de la studio?

Categoric da, este copleșitor să fii în studio când vin să își ia portretele. „Nu știam că sunt atât de frumoasă!”, „Uau, recunosc expresia asta, asta sunt eu de fapt!”, „Ai surprins ceva la care nu m-am gândit”, „Îmi place de mine” sau se mai întâmplă să se lase tăcerea. La una dintre sesiuni am avut 30 de minute de liniște în care nu știam ce se întâmplă, urmată de lacrimi și apoi zâmbete largi.

De multe ori se întâmplă să rămân conectată cu cele care îmi sunt cliente și revin cu întrebări pentru că vreau să înțeleg care este impactul portretelor în timp. Recent, am vorbit cu Dana despre o ședință foto de la care a trecut ceva vreme și mi-a zis: „Fotografiile mi-au crescut stima de sine. Eu nu sunt fotogenică, tu ai surprins instanțe pe care le cunosc, dar pe care nu credeam că le poate surprinde aparatul. Pozele făcute de tine sunt de referință, când am o perioadă în care mă simt nașpa, scot imaginile și mă reîndrăgesc pe mine. Mă uit în ochii mei și sunt at my best, efectiv îmi ridică moralul, îmi zic: «eu asta sunt»”.

„Un fotograf nu este doar un «apăsător de buton». Fotograful de portret oprește timpul în loc pentru tine, captează imaginea ta și expresia pe care gândurile tale o imprimă, iar acea imagine, printată, pusă în ramă sau album poate deveni una dintre cele mai de preț amintiri pentru cei dragi ție.”

Ce presupune o ședință foto?

Clienta primește un ghid online și consultanță înainte ședinței foto. Apoi, sesiunea în sine durează între o oră și jumătate și trei ore. La final, Cristina alege fotografiile despre care crede că vor bucura clienta, le printează pe hârtie fotografică de foarte bună calitate și invită modelul la propria sa expoziție.

Costul unei sesiuni PhotograpHer pornește de la 120 de euro pentru întreaga experiență și trei portrete alese de clientă, în format electronic și tipărite, iar prețul poate crește în funcție de câte fotografii cumpără aceasta în plus.

Sfaturi de la Cristina Adam pe care le poți aplica înaintea unei ședințe foto

• Alege haine pe măsura ta. Hainele care arată forma corpului sunt potrivite pentru fotografii, indiferent de conformație. Hainele trebuie să „îmbrățișeze” corpul în special în zona taliei și a bustului. Rochiile fără talie, bluzoanele, mânecile evazate nu ne avantajează în fotografii.
• Dacă la o ședință foto aduci mai multe ținute, asigură-te să ai variație în special în ceea ce privește croiala decolteului.
• O altă regulă generală referitoare la cum ne alegem hainele: sunt de evitat modele sau imprimeuri contrastante (dungi, carouri, imprimeuri florale)
• Cel mai bun machiaj este hidratarea și odihna. 

Cristina Adam te învață cum să arăți mai bine în poze

• Fiecare corp este diferit și nu toate posturile pe care le vedem în reviste ne avantajează.
• Găsește-ți „partea bună”. Mai toți avem o preferință pentru a fi fotografiați din semiprofil, din stânga sau din dreapta. Dacă nu ai descoperit „partea ta bună”, așează-te în fața oglinzii ca și cum ai ține o prezentare în fața unei săli. De cele mai multe ori, corpul se va așeza astfel încât partea cea mai vizibilă să fie cea care îți place. Dacă nu funcționează așa, încearcă o serie de selfie-uri și îți vei da seama care parte a feței o preferi. Sunt și excepții de la regulă, adică persoane care au fața simetrică și care arată perfect fotografiate orientându-și fața direct către cameră.
• Găsește lumina. Dacă ești într-o cameră și știi că e posibil să fii fotografiată, așează-te aproape de o fereastră, cu fața orientată către lumină. Dacă ești în plin soare, lumina puternică va lăsa umbre dure, așa că e de preferat ca pentru fotografii să găsești umbră.
• Alungește-ți corpul. Din diverse motive, când vedem camera foto avem tendința de a ne face mici, ne lipim brațele de corp, tragem aer în piept și îl ținem acolo, nu știm ce să facem cu mâinile și le lăsăm să atârne pe lângă corp. Te sfătuiesc să respiri normal, să simți corpul cum se alungește, vertebrele se așează una de-asupra celeilalte, pășește spre cameră cu încredere. Pasul înainte va da corpului o formă plăcută. Mișcarea pornește din șolduri și nu din umeri.
• Nu duce bărbia în piept, lasă gâtul alungit și adu bărbia în față. 
• Râzi din toată inima, cu toții avem dinți, râsul e molipsitor și e ca o trusă de machiaj instant. Un zâmbet reținut nu va transmite niciodată deschidere și bucurie.

Autor: Oana Racheleanu; Fotografii: Cristina Adam
Material publicat în ediția de august 2018 a ziarului printat Turism Club.