Staţiuni modernizate în ultimii ani

Ne-am tot obişnuit să luăm bilete în staţiuni balneoclimaterice din România, în care, deşi agenţiile de turism ni le prezentau în cele mai frumoase culori, odată ajunşi acolo am fost dezamăgiţi de… mai tot. Fie că hotelurile erau vechi şi părăginite iar parcurile neîngrijite, fie serviciile medicale erau la limita sărăciei, procedeele iar aparatura medicală moştenite din anii 80.

Dar, iată că, pe ici pe colo, se mai întâmplă şi lucruri bune. Cel puţin aşa ne-au povestit câţiva turişti care au avut amabilitatea de a ne trimite informaţii despre câteva locuri în care, dacă vom merge în vara aceasta, nu ne va părea rău.

Salina de la Ocnele Mari

Ocnele Mari a fost o staţiune în care, prin anii 80, veneau turişti din toată ţara, ba chiar deseori auzeai vorbindu-se şi franceză, germană sau engleză de pe cearşafurile din jurul bazinelor cu apă sărată sau cu nămol.Apoi, încet-încet numărul turiştilor a scăzut, lacăte mari şi geamuri acoperite cu scânduri era tot ce vedeai dacă te încumetai să faci cei câţiva kilometri din Râmnicu Vâlcea spre localitatea Ocnele Mari.

Extragerea sării în această zonă se face din anii când dacii stăpâneau aceste locuri, iar Buridava era o cetate înfloritoare, bogăţia acestor pământuri, sarea, plecând spre  diverse popoare cu care dacii aveau legături de comerţ. Începând de anul trecut, pe internet au tot apărut informaţii despre redeschiderea salinei de la Ocne, pentru interes turistic dar şi pentru tratament. Cum rinitele alergice şi alte boli ale aparatului respirator sunt tot mai dese printre tinerii de azi, vestea s-a dus repede. La salina de la Ocnele Mari e bine să mergi în concediu. E curat, e bine organizată şi ai şi locuri de distracţie. Pe lângă calităţile indiscutabile ale aerului sărat din interiorul uneia dintre puţinele saline rămase deschise publicului din România. În plus, există câteva pensiuni şi câteva minihoteluri, atât în Ocne, dar mai ales pe dealurile din jurul Râmnicului, unde oamenii locului încearcă să dezmorţească turismul local.

În salină se merge cu autocare, care îi aduc pe turişti de la exterior până în pântecele pământului, unde există ca atracţii: cea mai mare biserică subterană din ţară, sculpturi, locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport pentru adulţi, locuri de relaxare, spaţii comerciale. Vinul fiert care se vinde aici se pare că are, de asemenea, calităţi curative, el fiind produs pe dealurile din jur.

În căutarea liniştii, la Băile Olăneşti

Tot în aceaşi zonă, a Râmnicului Vâlcea, se află şi mica staţiune Băile Olăneşti, în care se pot face tratamente pentru multe boli, numărul mare de izvoare tămăduitoare aducând alinare turiştilor veniţi din întreaga Europă, care aleg să vină timp de mai mulţi ani la rând, mulţumiţi de rezultatele obţinute. Deşi o vreme şi această staţiune a căzut în uitare, anul acesta au apărut câteva elemente atrăgătoare. Parcurile, aleile sunt amenajate, multe dintre pensiuni şi hoteluri au fost renovate, iar spaţiile destinate tratamentelor sunt modernizate. Frumuseţea principală a acestei staţiuni este natura, iar un element care o individualizează este acela că este foarte liniştită, fiind ascunsă între munţi, pe de o parte, şi dealuri, pe de alta. Bunicii cu nepoţi reprezintă majoritatea celor care se plimbă, agale, pe drumurile şerpuite până la izvorul 24, de unde porneşte drumul forestier spre munte şi spre câteva mânăstiri (Mânăstirea Iezer, Schitul Pătrunsa şi Schitul Pahomie) despre care se povestesc multe legende.Lacul cu nuferi şi vila construită pentru Nicolae Ceauşescu sunt alte câteva atracţii pe care mulţi turişti vor să le vadă odată ajunşi la Olăneşti şi la care se poate ajunge uşorodată porniţi la plimbare prin staţiune.

Fagurii cu miere, fructele de pădure şi legumele crescute în grădinile de pe pantele înalte ale dealurilor, neafectate de nici un fel de poluare şi vândute de localnici turiştilor, sunt alte câteva lucruri rare de apreciat la Băile Olăneşti.

3 locuri de trecut pe lista de concediu

Staţiunea Moneasa este ideală pentru tabere şcolare şi se află la 100 de km de Arad. Aici, în ultimii ani se organizează tabere de elevi care au început să devină cunoscute şi în străinătate. Pe lângă calitatea aerului acestei frumoase staţiuni de munte, amenajările făcute pentru distracţia tinerilor sunt la fel de atractive. Condiţiile de cazare sunt bune, mobilierul şi lejeria fiind noi, iar terenurile de sport, piscinele şi mâncarea făcută din produse locale sunt câteva dintre lucrurile de bine despre care scriu pe bloguri elevii care au fost la Moneasa. Drumeţiile făcute pe munte şi concursurile de tot felul care au ca scop sădirea dragostei pentru natură şi păstrarea ei cât mai nealterată sunt alte vorbe de bine alăturate fotografiilor cu staţiunea Moneasa.

Staţiunea Păltiniş, deşi este mai atrăgătoare iarna, a beneficiat de o serie de modernizări, inclusiv repararea drumului de 32 de km de la Sibiu, iar acum, în sezonul cald, aici se pot face o mulţime de drumeţii în mijlocul naturii, pentru a beneficia de aerul ozonat. La înălţimi mari se mai pot chiar întâlni petice de zăpadă. Păltiniş este cea mai veche şi cea mai înaltă staţiune montană din România, aceste două calităţi fiind suficiente pentru măcar o vizită.

La Balvanyos, în judeţul Covasna, este un alt loc de vis, unde se află o serie de pensiuni cochete, cu o arhitectură aparte şi cu meniuri foarte diverse, impuse de numărul mare de turişti străini care sosesc an de an pe aceste meleaguri. Este o staţiune destinată relaxării, în care locurile de distracţie zgomotoase lipsesc cu desăvârşire. Cetatea Balvanyos şi lacul Sfânta Ana sunt cele mai importante puncte de atracţie, iar cei răbădători pot observa de pe geamul pensiunilor, la vreme de seară, chiar urşi care coboară la plimbare pe aleile retrase ale staţiunii.

Silvia Mirea