Unde mergem în Gorj

Silvia Mirea

Judeţul Gorj se află în sud-vestul ţării, pe cursul râului Jiu. Pe aceste locuri se întindea prin secolul al XIII-lea ţara lui Litovoi, unul dintre conducătorii despre care aflăm la şcoală că ar fi început organizarea administrativă a acestor regiuni. Gorjul are un potenţial turistic diversificat, beneficiind atât de monumente de artă şi arhitectură valoroase, dar şi de un cadru natural pitoresc şi variat.

De toate pentru toţi

Judeţul are câteva oraşe, care, alături de capitala Târgu Jiu, oferă cadrul citadin dezvoltării culturii şi vieţii moderne. Avem Bumbeşti-Jiu, Motru, Novaci, Târgu Cărbuneşti, Ţicleni şi Rovinari. Natura şi formele de relief sunt, aşa cum ziceam mai sus variate. Judeţul are şi munte, şi deal, şi câmpie. Şi râuri, mai mari sau mai mici, şi lacuri, şi ape subterane bogate, aşa cum sunt cele de la Săcelu, care sunt folosite pentru băi.

Munţii Gorjului sunt Godeanu, Vâlcan şi Parâng, ei ridicându-se până la 2.518 m, aşa cum este cazul Parângului Mare. Râurile Jiu, Gilort, Olteţ şi Cerna sunt cântate în melodiile populare culese de rapsozii din zonă. Acestora li se adaugă lacurile glaciare importante: Gâlcescu, Tăuri, Slăveiul, Mija, Pasărea şi Godeanu.

Când vorbim despre turism în Gorj nu putem uita patrimoniul folcloric şi etnografic al zonei, care este de mare valoare artistică, oferind încântare ochiului şi urechii turistului ce ajunge în satele din judeţ în preajma vreunei sărbători populare.

Turism în mijlocul naturii

Exsită peste 25 de trasee turistice de făcut cu piciorul şi acestea brăzdează mai ales munţii Gorjului. 2sunt de importanţă europeană, fiind de lung parcurs – vorbim aici de E3 şi E7.

Există şi: 3 zone pentru alpinism , 5 regiuni dedicate studiului speologiei si oferind cel mai mare potenţial speologic din România.

Zonele dedicate alpinismului sunt:

Cheile Sohodolului – Runcu

Cheile Galbenului – Baia de Fier

Cheile Olteţului – Polovragi.

Staţiunea Rânca devine si ea an de an una dintre cele mai cunoscute destinaţii de turism de iarnă, oferind pasionaţilor de schi tot ceea ce-şi doresc. Perimetrele de vânătoare şi pescuit nu lipsesc nici ele din aria acestui judeţ.

Casa boierului Măldărescu

Renumită şi vizitată de mii de oameni anual Casa boierului Dimitrie Măldărescu din Târgu Jiu, precum şi celelalte conace ridicate în secolele XVI-XIX  sunt obligatorii pe harta oricărui turist . Stilul arhitectural al acestora este deopotrivă elegant şi trainic, oferind informaţii despre stilul de viaţă al nobililor din aceste locuri, apropiat de natură și influențat de cultură.

Pot fi vizitate:

Casa Cartianu, aflată în satul Cartiu, din comuna Turcineşti, aflată nu departe de Târgu Jiu

Casele Cornea Brăiloiu, Barbu Gănescu sau Vasile Moangă, toate din municipiul reşedinţă de judeţ. Şi dacă tot pomenim de Târgu Jiu, nu putem lăsa la o parte operele artistului Constantin Brâncuşi, care şi-a aşezat aici o parte din operele sale, spre înfrumuseţarea şi îmbogăţirea spirituală a tuturor ce se opresc să le vadă.

Constantin Brâncuşi şi operele sale pline de simboluri

Primăvara aceasta se împlinesc 55 de ani de când a trecut în nefiinţă artistul român al cărui nume este rostit cu respect în orice muzeu al lumii şi ale cărui opere se vând în licitaţii internaţionale cu preţuri uriaşe. Născut la 19 februarie 1876, în satul Hobiţa, sculptorul a studiat artele în România, dar şi-a propus să se perfecţioneze la Paris. Din mândrie şi cu o ambiţie uriaşă, el parcurge o mare parte a drumului spre capitala Franţei pe jos. În această peregrinare, el vizitează multe muzee, ale căror opere îl impresionează şi îl inspiră.  Dar poate nimic mai mult nu l-a ajutat în opera sa mai mult decât modul în care se sculpta lemnul în ţara sa. Expoziţiile sale internaţionale cu seriile de „Păsări măiestre”, cu „Domnişoara Pogany” sau diferite variante ale „Sărutului” îi aduc celebritatea mondială. Fapt care însă nu l-a împiedicat să îşi construiască la Paris o gospodărie ca acasă, cu sobă cu plită, cu mobilă de lemn cioplită cu barda şi să-şi întâmpine prietenii şi clienţii cu mâncare făcută de mâinile lui. Sunt atât de multe de spus despre acest mare om încât spaţiul de aici nu ne ajunge.

Este bine de ştiut însă că aceia care au ocazia de a privi Coloana Infinitului, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii din Târgu Jiu se pot considera norocoşi că au onoarea de a admira operele unui om ale cărui creaţii sunt universale.

citat:

“Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.” Constantin Brâncuşi

Un oraş străbătut de Jiu

Municipiul Târgu Jiu este traversat de la nord la sud de vijeliosul râu Jiu, care a format de-a lungul timpului insule, despărţite de păduri seculare, care le ofereau locuitorilor protecţie împotriva năvălitorilor. Oraşul este menţionat pentru prima oară în 1406, într-o poruncă dată de voievodul Mircea cel Bătrân Mânăstirii Tismana. S-a dezvoltat frumos de-a lungul secolelor, datorită aşezării sale în calea drumurilor comerciale ce urcau dinspre Dunăre spre Transilvania. Principala atracţie turistică a oraşului de azi este formată de monumentele realizate de Constantin Brâncuşi, dar muzeele, parcurile şi străzile cu case vechi pot fi şi ele interesante pentru turistul care poposeşte în Târgu Jiu.

Biserici de vizitat:

În acest judeţ se află foarte multe biserici din lemn, şi deşi sunt atât de perisabile, oamenii le-au îngrijit cu suflet, o mulţime de lăcaşe vechi de peste 300 de ani întâlnindu-se ici şi colo. Biserica de lemn “Sfinţii Arhangheli” din Ceauru, comuna Băleşti, realizată în 1672 şi Biserica de lemn “Intrarea în biserică” de la Slăvuţa, din comua Cruşeţ, ridicată în 1684, sunt doar două din multele altele.

Portul popular din Gorj, plin de culoare

Femeile din Gorj purtau pe vremuri catrințe (cea din față numită fâstâc, iar cea din spate cătrințoi), apoi vâlnic, cămașă sau ciupag cu poale, cârpă de bumbac sau borangic, cojoc și șubă  timp de iarnă. Costumele din această parte de ţară se caracterzează prin armonie cromatică, în care predomină tonurile vii de albastru, roșu și alb, iar decorul variat al vâlnicelor este format îndeosebi din motive geometrice ca romburi, cruciulițe şi spirale. Bărbaţii purtau căciulă, cioareci, cămaşă de pânză şi, la vreme rea, şubă din dimie albă.

Gorjenii, meşteşugari pricepuţi

Principalul meşteşug tradiţional al localnicilor este lemnăritul, care s-a dezvoltat datorită bogăţiei pădurilor. În gospodăriile ţărăneşti, acest material era bun la construit orice, de la case, la blide şi unelte. Alte îndeletniciri ce presupun folosirea lemnului sunt dulgheria, tâmplăria, şindrilăritul, şi meşteritul de mobilier ţărănesc. La acesta s-au specializat, de-a lungul secolelor, rudarii, care fac de la lăzi de zestre, la linguri, albii de spălat, fuse şi blide. Locurile în care aceşti meşteri îşi desfăşoară şi azi meseria sunt Polovragi, Novaci, Baia de Fier, Buduhala şi Albeni. Dogarii, rotarii, făuritorii de instrumente populare muzicale se întâlnesc în mai toate zonele, cei mai pricepuţi devenind repede cunoscuţi. Olăritul este şi el bine reprezentat, la Costeni, Polovragi sau Roşia de Amaradia fiind descoperite vase ceramice chiar din perioada paleoliticului. Centre ceramice se găsesc la Glogova, Ştefăneşti, Găleşoaia sau la Stroeşti. Pictarea de biserici şi icoane a fost făcută de-a lungul timpului de clericii sosiţi în aceste locuri şi uneori chiar de localnici, fapt care este dovedit de straiele sfinţilor din biserici.

Motru, un ţinut vechi

Numele acestui oraş înseamnă apă limpede, curată, şi ar avea origine geto-dacă, spune istoricul Giurescu. În 1964, la Leurda, în apropiere de Motru, a fost descoperit de către mineri un tezaur roman, cu monezi din vremea împăratului roman Septimius Sever. În perioada medievală, în aceste locuri se aflau sate de moşneni, iar mulţi dintre cei din această zonă s-au înrolat în armata lui Tudor Vladimirescu. Datorită bogăţiei de cărbune din zonă, în 1966 începe organizarea orăşenească, deoarece se exploatau deja minele Horăşti, Leurda, Ploştina, apoi au fost deschise Mina Roşiuţa şi Motru-Vest, urmate de inaugurarea Carierei Lupoaia. Din anul 2000, oraşul Motru este declarat municipiu.

Rovinari, un oraş minier clasic

Este un alt oraş minier, care nu poate fi interesant pentru turişti decât din perspectiva studierii stilului de viaţă al celor care caută în măruntaiele pământului întunecatul minereu. Cărbunele se găseşte la Rovinari atât la suprafaţă, cât şi în subteran. Oraşul se mândreşte cu termocentrala sa, care este una dintre cele mai mari din Europa. Poziţia geografică a acestuia, între dealuri şi având în apropiere lunca Jiului, poate oferi ocazia dezvoltării unor trasee turistice în natură, dar şi a unor trasee industriale, dacă le putem spune aşa, pentru cei care vor să cunoască modul de exploatare a cărbunelui, deoarece există mulţi pasionaţi de astfel de lucruri.

Bumbeşti-Jiu şi istoria frigiderelor Fram

Numele oraşului Bumbeşti-Jiu aminteşte de cântecele patriotice ale anilor 70-80. Dar această localitate, situată la ieşirea Jiului din defileul oferă un cadru natural minunat. În plus, pe teritoriul său se află un castru roman şi Mânăstirile Lainici şi Vişina, cunoscute în întreaga ţară ca fiind fondate de Nicodim. Oraşul este mărginit de bogate livezi de pomi fructiferi, dar şi de dealuri cu viţă-de-vie bogată. Pe vremuri, pe dealurile din apropierea oraşului se înşirau şi numeroase turme de oi ale localnicilor. Oraşul de azi are două părţi, Bumbeşti, ridicat pe fostul sat, şi Valea Sadului, care este numită de localnici “colonia” şi care reprezintă zona în care locuiau muncitorii de la fabrica de frigidere, care  a produs celebrul Fram. Oamenii spuneau în vremea comunistă că aici era “fabrica de răcit oameni”, cu referire la camuflarea uneia dintre cele mai importante uzine de armament din ţară sub titulatura de “fabrică de frigidere”.

Turceni, un loc plin de veselie

La Turceni se află celebrele Mânăstiri Sfânta Treime şi Dealul, dar este frumos de mers aici în zi de târg. Iar târgurile se ţin săptămânal, ca să nu mai vorbim de cel anual, numit Strâmba Jiu, din 14-16 iunie sau cel din satul Gârbovu, din primele zile de septembrie. În luna aprilie, la Turceni are loc Festivalul de creaţie umorisitc “Al. C. Calotescu Neicu”, iar zilele oraşului se serbează de Sfântul Ilie.

La Tismana se ţes covoare minunate

Tismana este oraş de-abia din 2004, adică tocmai împlineşte 8 ani pe 5 aprilie. Localitatea este cunoscută pentru mânăstirea ce-i poartă numele şi unde s-a păstrat arta realizării de covoare. Teritoriul oraşului se află pe suprafaţa Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei şi se învecinează la nord cu Parcul Naţional Retezat.

La Novaci natura este importantă

Deşi este oraş, Novaci este locuit cu preponderenţă de oieri, care îşi păstrează cu mândrie tradiţia strămoşească. De aici se ajunge foarte repede la staţiunea Rânca, existând trasee de parcurs pe jos ori şoseaua, care are 18, denumită Transalpina DN67c, ce traversează Plaiul Novacilor. Oraşul este străjuit de cel mai falnic vârf al Parângului, denumit Parângul Mare, şi care are 2.518 m altitudine.