“Viața pe îndelete”, un stil de a călători… prin viață

Au plecat din țară pe 23 martie 2013 și s-au întors toamna, pe 23 noiembrie. Acum un an. Au vrut să călătorească vreme de 365 de zile, dar le-a fost prea dor de bunici, iar rulota bătrânică a vrut și ea înapoi acasă, că o luaseră “romatismele”. Dar ei spun că a contat fiecare minut, fiecare zi, iar experiența călătoriei, pe îndelete, prin Europa, a fost tot ce au visat. Cine sunt ei?

Nicoleta – mama, Bogdan – tata, și cei trei copii, Lilu, Tesa și Dragonul, care avea doar câteva luni la plecare. Pot fi considerați nonconformiști, dar mie mi se par familiști convinși. Vor să descopere lumea și să le-o arate copiilor lor cu tot ce are mai frumos, să învețe împreună să fie… oameni adevărați. Au făcut aproape 20.000 de kilometri cu o mașină veche de 8 ani și o rulotă de 15, au vizitat 12 țări, 100 de localități și peste 50 de muzee…

Eu i-am cunoscut cu un an înainte de marea aventură, la mare, în campingul Hacienda, la 2 Mai, unde am fost vreme de vreo 10 zile vecini: noi la cort, ei la rulotă. O familie mai frumoasă, mai veselă și mai pozitivă ca a lor nu mi-a mai fost dat să văd! Cel mic avea mai puțin de o lună și venea de la Lacul Roșu, pe care îl vizitase la 2 zile. Lilu și Tesa erau la vârsta întrebărilor și explorărilor necontenite – o perioadă grea, așa cum consideră mulți părinți, dar pe care ei o trăiau în armonie. Iar fiica-mea tocmai terminase clasa I. A făcut echipă cu “vecinii” imediat, iar orele de desenat, meșterit sau alergat printre corturi erau la mare cinste în programul lor zilnic. (Silvia Mirea)

“Ducem România în Europa și aducem Europa înapoi”

Turism Club: Cei care vor să afle despre călătoria voastră pe îndelete, prin Europa, pot citi și site-ul vostru: www.viatapeindelete.com. Dar, acum, după ce a trecut ceva vreme, și amintirile s-au așezat, ce le-ați spune cititorilor unei reviste de turism, care aud pentru prima dată despre proiectul vostru?

Viața pe îndelete: Să nu renunțe la vise, să încerce să se rupă de cotidianul obositor, poate confortabil, dar plictisitor și plin de rutină si să încerce ceva nou în viață. O călătorie ca aceasta făcută de noi îți deschide mintea, orizonturile, îți prezintă altfel lumea, cu bune cu rele, te apropie mult de familie, îți reconsideri valorile, revii la cele adevărate care merită urmate în viață. E o experiență pe care fiecare ar trebui să o trăiască și, mai ales, undeva mai la începutul vieții ca să ne dăm seama de poziția și rolul nostru pe lume.

Viața pe îndelete continuă… acum ne-am mutat mai aproape de munte, unde avem în plan să facem o tabără… pe îndelete și unde plănuim o nouă călătorie. Odată trăită o asemenea experiență, îți intră în sânge, nu te poți lăsa.

TC: Ce face acum familia voastră? Locuiați la marginea Bucureștiului, la casă… acum sunteți la Râșnov. De ce?

VPÎ: Dupa cum spuneam mai devreme, Viața pe îndelete continuă…nu s-a oprit la întoarcerea acasă, nu avea cum, e noul nostru mod de viață. Ne-am mutat la Râșnov pentru a fi mai aproape de munte, pe care-l iubim cu toții, de la mic la mare.  Am reușit, cu ajutorul bunicilor, să cumpărăm o bucată de pământ unde vrem să începem în primăvară să punem în practică toate ideile strânse pe drum, o tabără pentru copii și părinți în care să învățăm să trăim frumos, să împărtășim din experiențele noastre, să construim împreună altele noi.

TC: Ce face rulota? Dați-ne câteva date despre caracteristicile ei, ca punct de pornire pentru alte familii care se gândesc să ia drumul în piept în același fel.

VPÎ: Rulota e “pensionară” acum. Noi oricum am vrut o rulotă mai veche, în sensul de “vintage”. Am găsit un Swift Diamond, rulota englezească care excela la capitolul pat, lucru ce a contat cel mai mult în călătorie. Rulota a fost locul nostru de dormit, nu de petrecut ziua. Am recondiționat-o, homemade, schimbându-i aerul bătrânesc cu unul fresh, menit să ne împrospăteze privirile zi de zi. Cred că, adunate, materialele au costat vreo 150 de euro, iar manopera nu se pune, că am muncit noi. A fost bucățica noastră de “acasă” peste tot pe unde am fost și  a îndeplinit cu brio acest rol.

Am descoperit însă și neajunsuri la drum cu ea. Pentru Viața pe îndelete 2 plănuim, în funcție de banii pe care-i strângem, să cumpărăm un VAN, un Transporter e varianta cea mai bună. Modificat pentru dormit și cu multe alte accesorii gen dulapuri, chiuvetă, frigder, cort exterior. Este varianta cea mai flexibilă și mai ușor de gestionat. Rulota va fi vedeta în noul loc și o vom închiria în tabără. 🙂

TC: Vă gândiți, clar, la un “episod 2”!

VPÎ: DA! CATEGORIC! Chiar vara viitoare, într-o variantă mai restrânsă, în perioada vacanței de vară, dar DA!

TC: Cum v-a schimbat călătoria aceasta, pe fiecare dintre voi și pe toți, la un loc?

VPÎ: În primul rând ne-a unit mai mult, ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine, să împărțim timpul, lucrurile, experiențele. Ne-a făcut mai toleranți, ne-a deschis orizonturile, ochii și mintea asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat lumea, societatea și regulile ei scrise și nescrise.

Ne-a dezvăluit că fericirea nu stă în “Superofertele” de la supermarket și că vacanțele reușite cu experiențe de neuitat nu sunt întotdeauna cele “bombă” de la agențiile de turism.

Ne-a făcut să înțelegem că avem o singură viață care trebuie trăită frumos și din plin, că nu merită să alergăm jumătate din viață după bani, șubrezindu-ne sănătatea, iar cealalată jumătate, să încercăm să reparăm, eventual cu banii strânși, ce am stricat în prima parte.

Ne-a confirmat că valorile universal valabile nu s-au demodat și după ele trebuie să ne călăuzim, nu după cele de context.

Lilu: Mie îmi plăceau aventurile și locurile unde aveam ce să descoperim sau unde aveam unde să ne cățărăm. Că am alergat pe dune de nisip, că am înotat în ocean… Că mi-am făcut prieteni.

Tesa: Mie îmi plăcea ca am avut grijă de suveică (celebra suveică a mamei Ruța). Că mergeam la castele. Că ne-am mascat.

Bebe a plecat la 8 luni și s-a întors la 1 an și 4 luni, vorbește de vreo lună, deci el nu poate decât să fie de acord cu noi! 🙂

Concluzii după călătoria pe îndelete… în 10 puncte:

1. Ne trebuie mult mai puțin decât credem…

decât vrea societatea de consum să credem,  pentru a fi fericiți și mulțumiți.

2. Mai vrem, deja, într-o nouă călătorie.

3. Ne-am făcut foarte mulți prieteni pe drum, nu ne-am fi imaginat înainte o modalitate prin care să cunoaștem oameni de 15 naționalități si să stăm în casele a 27 de familii de prin țările prin care am trecut.

4. Copiii au învățat că lumea nu se termină la gardul curții, la marginea orașului și nici măcar la coasta Gibraltarului… deja tânjesc după Africa.

5. Au învățat să comunice, dincolo de bariera de limbaj, să lege prietenii, să împartă cu altii, să spună povești, să culeagă experiențe, să capete încredere în forțele proprii.

6. Ne-am dat seama că valori precum cinste, onoare, cuvânt dat, prietenie necondiționată, viață liniștită există încă în societatea asta ușor nebună și în plină viteză.

7. Ne place mai mult în natură.

8. O copilărie fericită nu este cea plină de jucării sau cursuri speciale, ci una alături de părinți.

9. Pentru copii, viața pe îndelete era atunci când alergau liberi în natură.

10. Experiențele acumulate sunt mai importante decât un an la școală.