Zboară cu păsările, mai jos de nori. „Să mergi cu mașina e mult mai riscant decât să zbori cu parapanta”

Tu, ca turist, te simți un fel de zeu dacă ai zburat cu parapanta în tandem, fără să știi că de fapt nu ai făcut nimic extrem, nu ai riscat nimic. Petru și Mihai, de la SkyDreamers Brașov, m-au făcut să înțeleg asta. Ei zboară din pasiune de 5 ani atât în țară, cât și în străinătate.

În 2009 am zburat cu parapanta la Măcin, în județul Tulcea. Nu era vreo dorință aprinsă de-a mea, dar dacă tot am întâlnit membrii unui club de zbor, de ce nu? Nici bocanci nu aveam, dar compensa curiozitatea. Până mi-a venit rândul, am făcut ture-ture de emoții. Mi se părea că sunt atât de curajoasă, încât primarul ar fi făcut bine să-mi ridice o statuie, ceva. Când instructorul a început să-mi strige în ceafă „Aleargă, aleargă!”, inima mea o luase la trap demult.

Însă, atunci când picioarele mi s-au desprins de pe sol, s-a produs schimbarea. Am avut parte de un moment atât de liniștitor cum nu mai trăisem niciodată până atunci. Nu mai era nimic extrem, eram doar doi oameni în aer, la aceeași înălțime cu păsările, mângâiați de vânt și cu privirea spre Dunărea cea bătrână și spre munții cei tociți. Aterizarea de pe deal a fost iar cu „Aleargă, aleargă”, dar cu mulțumirea că tocmai înțelesesem ce înseamnă liniștea.

„Zborul în tandem nu are niciun risc. În cel mai rău caz poți să-ți murdărești blugii la aterizare. Să mergi cu mașina e mult mai riscant decât să zbori cu parapanta”, mi-au explicat zilele trecute Petru și Mihai, doi membri ai clubului SkyDreamers din Brașov.

Ei zboară de aproape 5 ani, fără să fie niște dependenți de adrenalină: „Parapanta nu e un sport extrem, doar pare din exterior. Poți să zbori extrem așa cum și cu bicicleta poți să faci chestii extreme dacă vrei, dar în sine e un sport normal”.

Clubul din care fac ei parte numără în jur de 50 de membri (din care 10 la sută fete), cu vârste între 23 și 75 de ani și care activează în cele mai diverse domenii: stand up comedy, stomatologie, IT, educație, asigurări, freelancing, corporații.

Sufletul clubului SkyDreamers îl reprezintă Istvan Ferencs (Feri), cel care le-a fost sau le este instructor multora dintre ei. Din pasiune pentru zbor le-a rămas tuturor mentor și îi strânge într-o mare familie.

Indiferent cât de des sau de rar reușesc să se întâlnească, au o tradiție pe care o respectă de 5 ani: în februarie și în septembrie pleacă la zbor în afara țării. În februarie întotdeauna în Monaco, iar în septembrie în alte locuri în care termicele sunt prietenoase cu parapantiștii.

„Termicele astea sunt ca niște coloane cilindrice de aer și trebuie să stai în ele cum stau și păsările”, îmi explică Mihai. De fapt, vulturii și alte înaripate cu care se întâlnesc în aer sunt ca niște dirijori de zbor: „Unde zboară ele trebuie să zbori și tu, că sunt experte să simtă termicele”.

Parapantiștii nu pot spune același lucru și despre nori, căci, oricât de romantic ar suna „să fii cu capul în nori”, pentru practicanții acestui sport pot fi un obstacol, dacă nu chiar o capcană. „Când intri într-un nor, în jos se vede clar, dar în față e totul alb, ca o ceață, și e foarte liniște. Eu de obicei când intru într-un nor, văd cum e și ies repede. Nu e chiar o plăcere să fii în nori pentru că nu ești in largul tău”, mărturisește Petru. „Ca idee, e interzis să zbori în nori cu parapanta. E logic, pentru că nu ai nicio altă metodă să te ferești de alți parapantiști sau de avioane”, completează Mihai.

În țară, zboară de obicei în Săcele (Brașov), Ozun, Moacșa, Zălan (Covasna), Șumuleu, Lazarea, Miercurea Ciuc (Harghita), Munții Măciunului, Dealul Mării și Priopcea (Dobrogea), Priseaca (Dâmbovița), Vârful Caraiman sau de la Cota 2000, Munții Bucegi.

Când vremea din România nu le mai permite să-și întindă aripile, pleacă în afara țării. Cele mai bune locuri sunt pe Coasta de Azur, Monaco, Italia, Grecia, Spania (tot timpul în sudul țărilor), Brazilia și Nepal.

Școala de zbor, mai grea decât cea de motociclete

Școala pe care au făcut-o Mihai și Petru a costat 450 de euro – acum costă în jur de 750 de euro –  și a durat până când instructorul Feri a decis că sunt apți să taie singuri văzduhul. Petru, de exemplu, s-a înscris imediat după ce a aterizat dintr-un zbor de agrement. I-a plăcut atât de tare încât a dat toți banii pe care îi avea atunci la el, numai să se apuce imediat de școală. Pentru el a durat un an până și-a luat licența, dar dacă stai aproape de Brașov și ai parte de vreme bună, poți să o termini și în două, trei luni, mă lămuresc ei.

Mihai, pe de altă parte, s-a îndrăgostit de parapantă atunci când era mic. Mergea la schi și îi vedea pe cer pe cei care erau pe atunci pionierii acestui sport. A început să-și strângă bani de parapantă din liceu, iar acum urmează să-și ia licența de pilot de avion, însă nu vrea să renunțe la prima sa dragoste.

„Îți dă satisfacții mai mari decât cu avionul, care e mai tehnic. Zborul liber nu prea se compară cu nimic altceva, plus că te solicită foarte tare pentru că e un exercițiu mental puternic. Trebuie sa faci calcule mereu. În avion nu trebuie să faci asta, că ai motor. Poți să faci parapantă toată viața, să te bucuri de ea. Zborul în aer, cu păsările, nu e același ca într-o carlingă, cu benzină”, spune acesta.

În școală ai parte de teorie, unde studiezi, printre altele, noțiuni de aerodinamică, meteorologie și, mai ales, reguli de aviație de care depinde viața ta. Practica de la început constă în a căpăta abilitatea de a manevra aripa (așa cum îi spun cunoscătorii parapantei) în timp ce ești cu picioarele pe pământ. Atunci când profesorul tău consideră că ești pregătit să zbori pe cont propriu, vei participa la o sesiune de examinare în care un instructor îți va analiza decolarea, altul aterizarea, și amândoi vor fi atenți la exercițiile pe care le faci pe traseu. Desigur, nici partea de teorie nu este ignorată.

„Eu fac acum școala de motociclete și mi se pare de 20 de ori mai greu la parapantă. E mult mai complex acolo”, mărturisește Petru.

Pentru cineva care a visat toată  viața să zboare, începutul poate să fie un zbor în tandem. Apoi, când înțelegi libertatea la un alt nivel, iar parapanta ți-a intrat în sânge până într-acolo încât să o detectezi când apare o fracțiune de secundă într-un spot publicitar, e cazul să-ți iei permis de zbor și să te faci pasăre de câte ori te cheamă înălțimile.

Zborul în tandem, zbor de agrement

Zborul în tandem sau la dublu se face cu o parapantă cu două locuri pe care le ocupă pilotul și pasagerul. Oricine poate ocupa locul pasagerului, indiferent de vârstă, singurele restricții fiind legate de greutatea de peste 120 de kilograme. Nu există senzația de „salt în gol”, ca la parașută, poziția este foarte confortabilă, iar fiecare echipament de parapantă conține o parașută sau două.

Un zbor în tandem pornește de la prețul de 200 de lei și se realizează în diverse zone ale României, printre care Vârful Bunloc, Brașov, Vârful Postăvaru, Poiana Brașov, Vârful Caraiman și Priseaca, Dâmbovița. Recordul mondial de distanță parcursă cu parapanta este de aproximativ 500 de kilometri, iar la noi în țară este de 200 de kilometri în aproximativ 6 ore de plutire.

Dacă nu vrei să superi parapantiștii, ține cont de următoarele reguli în exprimare: Cu parapanta nu sari, ci decolezi sau zbori. Nu există „a fost luat de curent” sau „gol de aer”, ci poate „a întâmpinat turbulențe” sau „vântul a fost prea puternic”.

Text: Oana Racheleanu. Foto: din arhiva intervievaților