16 mai 2018 Comentarii 0 Turism Club

Agropensiunea din Luncavița, printre puținele din țară cu respect față de persoanele în scaun cu rotile

Ce șanse ai, ca persoană imobilizată într-un scaun cu rotile, să te bucuri de viața la țară, dar și să te cazezi într-un loc care îți respectă drepturile? La prima vedere, nouă ni se pare că mici. Există totuși o agropensiune în comuna Luncavița, județul Tulcea, care a fost construită cu respect față de persoanele cu mobilitate redusă, dar și față de tradițiile locale.

În România, legea 448/2006 conține articole dedicate accesibilității persoanelor cu dizabilități. În plus, există cerințe tehnice pe care trebuie să le îndeplinească construcțiile cu privire la accesul persoanelor imobilizate în scaun rulant.

Am vrut să vedem ce șanse ar avea o persoană în scaun rulant să se bucure de frumusețile României din zonele rurale, așa că am făcut o scurtă simulare. Am dat căutare pe booking.com o agropensiune, oriunde în România, care să ofere facilități pentru persoane cu mobilitate redusă.

În rezultate au apărut șase astfel de unități de cazare, din care trei nu aveau nimic specificat în ceea ce privește cerința noastră, în descrierea uneia era precizat faptul că accesul la etajele superioare se face pe scări, iar despre a cincea am aflat că e localizată în totalitate la parter. Pe primul loc în căutările noastre, ținând cont de scorul din comentarii și preț, a apărut Agropensiunea Valea Fagilor din comuna Luncavița, județul Tulcea. În descriere, la capitolul accesibilitate, o întreagă listă: „toaletă înaltă, toaletă cu mânere, întreaga unitate accesibilă cu scaunul cu rotile, unitate localizată integral la parter”.

Marian Ilie este imobilizat în scaunul cu rotile din 2002, în urma unui accident, iar ideea de a construi agropensiunea Valea Fagilor, situată în localitatea cu același nume, s-a născut în urma experiențelor neplăcute pe care le-a tot avut de-a lungul timpului.

„Sunt o persoană care iubește călătoriile și mergând cu prietenii peste tot, am tot fost nevoiți să ne cazăm în diferite locuri. Dificultățile pe care le-am întâlnit au fost de la accesul în unitatea de cazare cu scări la intrare sau cu rampe «de ochii lumii» care urcă spre cer, la uși înguste, praguri peste praguri, paturi joase sau prea înalte, uși la băi înguste pe care nu pot intra, chiuvete sub care nu intră căruțul, oglinda este la înălțime, ba chiar locul unde se ia masa sub care nu-mi pot intra picioarele… Sub nicio formă nu am găsit una care să fie în totalitate cu acces și pentru persoanele cu dizabilități în fotoliu rulant. Nu am de unde să știu, poate chiar or fi prin țară astfel de pensiuni, numai că eu nu am văzut și nici nu am auzit despre ele”, a explicat Marian pentru Turism Club.

Tânărul de 37 de ani a primit chiar răspunsuri halucinante atunci când a sunat să se asigure dacă se va simți confortabil într-o anumită unitate de cazare, cum ar fi: „Lăsați că mai avem noi un băiat pe aici care să vă ajute să intrați în pensiune și să urcați scările” sau „Vă putem aduce un lighean în cameră în care să vă spălați”.

Pentru că lucrează în domeniul managementului proiectelor europene, Marian și-a propus să pună cunoștințele în practică și pentru a-și realiza visul de a construi o agropensiune cu respect față de cei cu dizabilități motorii. În 2012 a depus proiectul pentru finanțare, iar în 2016 a început realizarea lui, cu un buget de aproximativ 105.000 euro, din care 15% bani proprii.

La jumătatea lunii decembrie a anului 2017, bărbatul a primit din partea Reprezentantei Comisiei Europene în România premiul I la Secţiunea „Schuman-ul european în Poiana lui Iocan!” (dedicată proiectelor din mediul rural, agriculturii şi pescuitului) pentru realizarea primei agropensiuni din România destinată persoanelor cu dizabilităţi.

Trei camere cu specific dobrogean

Agropensiunea Valea Fagilor e mică și cochetă. Are doar trei camere, fără etaj, dar are câte ceva reprezentativ pentru toate etniile din Dobrogea, cum ar fi albastru lipovenesc sau costumele populare specifice. Încăperile sunt mobilate cu obiecte realizate de tâmplari din zonă, dar și din Valea Prahovei, și sunt decorate ba cu țoale și mileuri, ba cu câte un fus, o ladă de zestre, un felinar sau unelte vechi, din lemn, adunate din sat de pe la bătrâni. La bucătărie, toată vesela este făcută de meșteșugarii de ceramică tradițională.

Nu există nicio treaptă, iar persoanele ca Marian au acces neîngrădit peste tot, în casă și în împrejurimi, ca să se bucure de viața la țară. Pot pescui în lacul din apropiere, pot juca tenis de câmp în fața pensiunii, pot ajuta la întreținerea pomilor din livadă și la culesul fructelor. Ba mai mult, pot face plimbări pe potecile de pădure din Parcului Național Munții Măcinului.

Desigur, toți turiștii pot lua parte la evenimentele și serbările locale, care au loc frecvent în comuna Luncavița, ba chiar pot învăța un meșteșug local de la un meseriaș.

Bucătăria din casa de oaspeți a lui Marian respectă cerințele unei agropensiuni, cu alimente produse în gospodăria proprie ori de la producători locali autorizați.

„Îmi place tare mobilitatea economică locală creată prin unitatea noastră, căci nu numai noi câștigăm, ci și meșteșugarul local care-și vinde prin noi un coșuleț din papură (local numită paporniță), și crescătorul de animale care-și vinde laptele, brânzeturile și păsările, ori apicultorul care-și vinde mierea de albine. Cu toții suntem în avantaj, cu mărețul țel de a-l face pe turist să se simtă bine într-o zonă cu specificul la care noi ținem foarte tare”, a mai spus bărbatul.

Cu drag față de locurile natale, de tradiții și de natură, Marian și soția sa, Daniela, fac tot ce le stă în puteri pentru ca turiștii să simtă că viața la țară e fascinantă chiar pentru toată lumea, iar persoanele în scaun rulant nu fac excepție.