Harry Mallia, un meșter al lemnului din Malta, le dă copacilor uscați o a doua viață

Pe Harry Mallia l-am găsit în atelierul lui Ochiul Lemnului din Rabat, un cartier select din imediata vecinătate a fostei capitale a Maltei, Mdina. Meșterea ceva la o bucată de lemn căreia, după cum mi-a spus mai târziu, urma să-i dea o a doua viață. La fel a făcut de-a lungul anilor cu sute de bucăți de copaci uscați sau de ramuri frânte, iar ce a ieșit este demn de toată admirația.

Pentru cei mai mulți dintre comercianții din zonă trecuse deja ora închiderii, așa că am poposit bucuroși pentru a-i admira lucrările. Nu înainte de a privi însă spectacolul pe care îl făceau, de o parte și de alta a intrării în atelierul Wood Eye Malta, cei doi canari care îi țin de urât cât e ziua de lungă. „Bine ați venit! Intrați, intrați!”, ne-a îmbiat Harry, în timp ce-și ștergea mâinile de uleiul cu ajutorul căruia masa pe toate părțile vazele, coșurile sau „piesele de șah” pe care le șlefuise după forma lemnului. Sigur, nu erau chiar piese de șah, dar puteau fi, cu puțină imaginație.

Ne-a lăsat să îi admirăm lucrările aranjate cu grijă pe rafturi, apoi, precum un copil dornic de o vorbă bună, ne-a întrebat dacă ne plac. Răspunsul se vedea, oricum, pe fețele noastre încântate, așa că i-am lăudat lucrările și l-am întrebat ce și cum.

„Este păcat că atât lemn bun este aruncat sau pus pe foc doar pentru că un copac s-a rupt sau a murit. Și lemnul merită o a doua viață, iar eu am încercat să i-o ofer, indiferent de esență. Am realizat piese din alun, din portocal, din măslin, cireș și tot felul de alte tipuri de lemn. De altfel, fiecare lucrare are o etichetă pe care este scris tipul de lemn din care a fost realizată, alături de un sfat de suflet pentru îngrijirea lemnului, semnătura mea și data la care a fost cumpărat”, a povestit Harry Mallia.

Drumul de la bucata brută și de multe ori găunoasă la produsul final este lung și extrem de migălos. Mai întâi lemnul este șlefuit, apoi i se dă forma pe care o vede îl el artistul, iar ulterior intră într-un fel de tratament SPA, cu uleiuri speciale, hrănitoare și parfumate. Și fiecare obiect are parte de vreo patru ședințe de acest fel, până când artistul consideră că fibra lemnului este suficient de hidratată și de protejată pentru a putea fi lustruită și ulterior expusă pe raft.

Iar asta se întâmplă indiferent dacă e vorba despre un cutter pentru plicuri, un „pion” de șah, un breloc-felie din lemn, un clopoțel, un brăduț decorat cu mărgele, o fructieră sau o vază încăpătoare.

„Lemnul are nevoie de îngrijire și după ce pleacă de la mine, așa că îmi sfătuiesc clienții să aleagă orice ulei natural preferă sau le dictează fantezia, plăcerea, dorința și să șteargă lemnul măcar o dată la un secol”, povestește amuzat artistul maltez.

I-am promis că îl vizităm din nou la următoarea venire în Malta și că atunci vom cumpăra cu siguranță una din piesele „grele” ale expoziției, dar tot nu am putut pleca fără câteva brelocuri-amintire, mai ales că pe fiecare era încrustat numele Maltei și cel al copacului sau fără câte o strângere de mână, o îmbrățișare prietenească româno-malteză și un zâmbet cam cât drumul din Malta până la București. «

Autor: Corina Rob / articol realizat cu susținerea Malta Travel