„Be here now”, povestea unei familii care se distrează organizat și trăiește de-adevăratelea
Știm cu toții că relațiile nu înseamnă numai lapte și miere, așa că, în luna iubirii, punem reflectorul pe o poveste reală, cu bune și cu rele. Laura și Lucian se pot lăuda cu o relație de 17 ani, un copil minunat de 14 ani, un divorț de-o vară, sute de excursii, o tolbă de amintiri și câte un plan cu câte cinci, șase călătorii pe an. Trăiesc acum și aici, în prezent, într-o viață în care pășesc des în Paradis.
Laura și Lucian s-au cunoscut în toamna anului 2000, într-o întâlnire de afaceri. Pe 9 ianuarie 2001 au avut prima întâlnire, trei zile mai târziu se mutau împreună, iar peste trei luni, Lucian a cerut-o pe Laura de soție.
„Prin 2000 nu aveam în cap decât să mă mărit, așa că schimbam prietenii la fiecare două luni, dacă nu mă cereau de nevastă”, scrie femeia pe blogul său, noi3.life.
Lucian a avut parte de aceleași presiuni, așa că la trei luni de la începutul relației, a făcut marele pas, numai că a fost o cerere în căsătorie cu peripeții. Pe la jumătatea lui martie, de ziua Laurei, se aflau la Slobozia, la un picnic cu marea familie a fetei: 12 unchi și mătuși din partea mamei și 3 din partea tatălui, plus o mulțime de verișori și nepoți.
„Eu și Lucian stăteam mai retrași, pe o pătură; restul familiei, ca la picnic – unii făceau grătar, alții jucau fotbal. La un moment dat, Lucian îmi zice să îi bag mâna în buzunarul de la geacă. Am băgat și am scos de acolo o cutiuță de bijuterii. Copiii văd și aleargă către ai mei: «Lucian o cere pe Laura în căsătorie!». Eu deschid cutiuța, mă uit în ea, era goală. Îl întreb pe Lucian dacă glumește; între timp vede și el că nu e inelul înăuntru, mie îmi dau lacrimile, copiii se duc la ai mei: «Laura plânge». Lucian e nelămurit și el, avea inelul acolo, ținuse cutia în buzunar de câteva săptămâni, mersese cu ea la birou zi de zi. Probabil i-a furat cineva inelul între timp, îmi promite că îmi ia un alt inel, mai frumos decât ăsta, eu mă mai liniștesc un pic, copiii se duc la ai mei «Laura râde, se pupă cu Lucian!»”, a povestit Laura pentru Turism Club.
Au făcut cununia civilă în decembrie 2001, nunta, în vara lui 2002, iar luna de miere a însemnat o călătorie-maraton de 10 capitale europene vizitate în 14 zile, cu autocarul.
„În Grădinile de la Palatul Versailles se aude muzică. Ceva muzică clasică, dar veselă. Am un pantalon lung de in, un maiou și o cămașă albă, descheiată la nasturi. Sunt în luna de miere, sunt însărcinată în 3 luni și sunt fericită. Dansez și cămașa flutură pe lângă mine. Lucian zâmbește. Paradis”, scria Laura pe blog.
Maria, fetița lor, s-a născut în decembrie 2002, însă după o vreme lucrurile au început să meargă prost între cei doi, așa că au decis să divorțeze în 2005. A fost un divorț numai de-o vară, traumatizantă, ce-i drept, împărtășește Laura, însă apoi au hotărât să facă împreună ca lucrurile să meargă. Relația lor s-a sudat și s-au scurs, până acum, 17 ani de la prima lor întâlnire.
„17 ani, un copil, un divorț de o vară, vreo două-trei firme, două apartamente, câteva mașini, sute de excursii, mii de amintiri de neuitat și câteva pe care unul dintre noi (mai ales eu) le uită, dar i le reamintește celălalt (mai ales Lucian). Ne sprijinim amândoi pe amintirea fluturilor din stomac de la început, pe liniștea de acum, pe fericirea Mariei, pe planurile pe care ni le facem noi3”, a scris Laura pe site-ul său.
Acum, la 42, respectiv, 45 de ani, merg mână în mână mai departe, se sărută în locuri publice și spun că încearcă să îmbătrânească împreună. Ce au învățat în anii ăștia? „Să avem grijă să ne enervăm pe rând, nu amândoi odată”, spune sincer Laura.
„Be here now”, experimentează, simte, trăiește acum
Ce e special în relația Laurei cu Lucian? Că sunt mereu în priză. Explorează, călătoresc, sunt activi și au momente dese în care își dau seama că sunt norocoși. Că au o viață frumoasă, că-și iubesc joburile, că au fost în Paradis și nu o singură dată.
O dată Paradisul s-a numit, de fapt, Năvodari, când cei doi au petrecut un weekend liniștit pe o plajă goală. Altă dată, în Thassos, când Maria învăța să înoate, Laura citea lângă piscină, iar lui Lucian îi zâmbeau și ochii când își vedea copila sărind în apă. O dată Paradisul a fost în New York, altă dată în Kuala Lumpur, pe o plajă în Palawan, pe vreo pârtie sau la câte un mic dejun sau o cină cu repertoriu muzical bogat. Paradis, pentru ei, înseamnă să deschidă ochii larg și să fie recunoscători pentru ce au aici, acum. Dacă uită asta, îi privesc tatuajul lui Lucian pe care scrie „Be here now”, un mesaj pe care Andy Whitfield, actorul din Spartacus, a decis să îl poarte pe piele după ce a fost diagnosticat cu cancer.
„M-a impresionat ideea că viața e făcută din secunde pe care le trăiești de-adevăratelea”, a explicat Lucian.
Pasiunea lor comună o reprezintă călătoriile și încearcă să-i aloce locul cuvenit în programele lor.
„Lucian a moștenit pasiunea de la tatăl lui, care înainte de Revoluție a bătut toți munții României, iar după `90 a devenit abonat la călătorii în afară. A văzut până acum 65 de țări. De altfel, socrul meu este motorul multor călătorii de-ale noastre. Cât despre mine, îmi amintesc că la începutul relației noastre, decupasem o poză dintr-o revistă, cu un lac în mijlocul unei păduri, și o lipisem pe oglinda din baie, subtil, să înțeleagă Lucian unde aș vrea să mă ducă”, a povestit Laura pentru Turism Club.
Se distrează organizat, după cum spune o prietenă a cuplului, pentru că știu foarte bine ce vor face a doua zi, în următoarele săptămâni, ba chiar în lunile care urmează:
„În principiu, facem cam 5-6 călătorii pe an. Una mare – Asia, Statele Unite (10-21 zile), una în Grecia (7 zile), un city-break (3-5 zile) ca să alergăm un maraton (Lucian aleargă maraton, eu – semimaraton), una la ski în Austria (7 zile), un alt city-break pentru vreun concert (3-5 zile) și ce mai pică – de obicei vreo ofertă de nerefuzat de la vreo agenție de turism. De obicei călătorim cu lume multă – prieteni, familie, dar încercăm ca măcar o excursie pe an să o facem doar noi trei”, a mai spus femeia.
Au văzut cam toată Europa, din Africa – Maroc, în SUA – New York și coasta Californiei, în Asia – China, Indonezia, Filipine, Laos, Cambogia, Vietnam, Thailanda, Malaezia, Singapore și India, plus Hong Kong și Macao. La începutul anului 2018 erau în Myanmar și Sri Lanka.
Au un sistem bine pus la punct prin care pregătesc bagajele. Au primit o listă de la tatăl lui Lucian cu ce ar trebui să ia cu ei în călătorii, pe care au adaptat-o nevoilor lor, și care cuprinde absolut tot, inclusiv că trebuie să verifice dacă au udat plantele, au închis ferestrele, ușile și luminile și dacă au lăsat mâncare pentru animalele de casă.
Apoi, fiecare știe ce are de făcut: „Lucian se ocupă de hainele lui și tehnologie (aparat foto, camera 360, GoPro, laptop, tableta, telefoane, încărcătoare, baterii, cabluri, adaptoare priză etc.), eu de hainele mele și ale Mariei, cosmetice, medicamente”.
Când ajung în locuri noi, merg să vadă ce le-au recomandat cei care au mai trecut pe acolo, dar se lasă și purtați de intuiție. Se pierd pe străduțe mai puțin aglomerate și mănâncă în restaurante locale („Lucian mănâncă toate nebuniile de pe marginea drumului: insecte, intestine, ouă clocite”).
În plus, pe lângă plimbări prin lume, agenda lor conține alergări, excursii pe munte, festivaluri, filme, concerte, opere și piese de teatru. Tot ce aleg să facă e menit să le reamintească faptul că au o singură viață și că trebuie să o trăiască frumos. Aici și acum, așa cum e reminderul din tatuajul lui Lucian. „Be here now”.
Autor: Oana Racheleanu
Material publicat în ediția de februarie 2018 a ziarului Turism Club.
Despre Autor
S-ar putea sa iti placa
Bologna, oraşul veşnic tânăr
În ziua în care paşii vă vor purta către Italia, în acea zi, rezervaţi-vă zile de vacanţă pentru a vizita un oraş uimitor- oraşul turnurilor medievale şi al porticurilor. Un
Raliul maşinilor de epocă „Liege-Sofia-Liege” cu popas pe Transfăgărăşan
Dacă noi, românii, încă nu ne-am convins că Transfăgărăşanul este un drum spectaculos, vin străinii să ne arate acest lucru. În cursul zilei de 27 august, pe Transfăgărăşan s-a desfăşurat
În Mexic, în martie, vezi șarpele magic coborând pe pământ
Venirea primăverii și echinocțiul dintre 20 și 21 martie sunt sărbătorite în Mexic prin procesiuni, carnaval, artificii, muzică, dans și ritualuri ale căror sensuri se pierd în negura timpurilor. Dacă
0 Comments
Niciun comentariu inca!
Poti fi primul care comenteaza articolul!