În țară e mai tare ca afară! Află totul despre o vacanță cât 10

Cum ar fi să vizitezi Transilvania în 10 zile, de la vest la est? Până anul acesta am zis ”în
nici un caz”, pentru că aveam impresia că România nu mă atrage și că doar în alte țări
pot vedea minuni. Acum însă, după ce am făcut-o, zic: pe lângă faptul că e posibil, este
și minunat. A fost un fel de maraton Argeș – Hunedoara – Orăștie – Maramureș, în care
am bifat zilnic câte un obiectiv turistic.

TRANSFAGARAȘANUL

Drumul a început cu traversarea Transfăgărășanului, acea minunăție cu serpentine fabuloase și priveliști care îți taie respirația, devenită celebră în toată lumea. Am înnoptat la Valea cu Pești, apoi am decis să deviem puțin de la traseul de bază care ne-ar fi dus direct în Maramureș și am luat-o spre Hunedoara.

SITUL ARHEOLOGIC SARMIEGETUSA REGIA
Prima oprire a fost la situl arheologic Sarmizegetusa Regia, situat în satul Grădiștea Muncelului,
jud. Hunedoara. Capitală a Daciei, format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei și folosit ca un centru militar, religios și politic, de către Decebal, dar și ca zid de apărare și împotriva cuceririi romane, situl adună azi turiști din toată lumea. Din păcate, frumusețile zonei și istoria lui sunt umbrite
– ca la noi – de lipsa semnelor indicatoare și a unui drum asfaltat, accesul făcându-se pe 18 km de drum nepavat, plin de gropi și de pietroaie.

CASTELUL HUNIAZILOR

Și dacă tot am ajuns în zonă și văzusem doar în fotografii Castelul Huniazilor, am zis să nu-l ratăm. Construit în secolul XIV, pe locul unui vechi castru roman, lângă pârâul Zlasti, Castelul Hunedoarei e unul din cele mai importante monumente de artă feudală gotică din Europa. E foarte impresionant pe afară, dar puțin este cam dezorganizat în interior. Și cum am avut ghinionul să-l vizităm în timp ce era platou de filmare pentru o peliculă indiană, e lesne să vă dați seama că decorurile erau cam prea… colorate pentru sobra construcție.

CETATEA ALBA IULIA

A urmat Alba Iulia. Bine că a urmat! Citisem undeva, referitor la Alba Iulia, următoarea cugetare ”Trecutul are viitor”, iar când am văzut-o mi-am spus: ”Doamne, cât de adevărat!”. Cetatea Alba Carolina este un mic orășel, în mijlocul marelui oraș, închis între 7 porți și cocoțat pe o colină, parcă pentru a fi observat, în toată splendoarea, din toate părțile. Cănd am intrat în cetate îmi venea să caut un magazin, ca să-mi cumpăr o ținută adecvată anilor 1700, pentru că așa mă simțeam, ca după o călătorie în timp, trimisă în altă eră. Totul este refăcut, renovat, îngrijit, toate detaliile sunt puse la
punct, totul este foarte bine organizat, de la locuri de joacă pentru copii, la cafenele, terase de iarbă pentru odihnă și până la spectacolul și parada de prezentare și schimbare a gărzii. Nimic nu pare nelalocul lui, toate activitățile și construcțiile sunt un tot, un loc pe care cu greu îl vei uita și pe care sigur îți vei dori să-l revezi iar, și iar, și iar…

SALINELE PRAID ȘI TURDA

Amândouă sunt saline, amândouă sunt celebre, în amândouă s-a investit în ultimii ani, dar, totuși, sunt atât de diferite. Am comparat salinele Praid și Turda, pentru că le-am văzut la distanță de câteva zile și o să vă spun adevărul: prima m-a impresionat prin organizare, mărime, obiective și locuri de agrement, politețea și profesionalismul oamenilor, iar a doua, m-a dejamăgit prin proasta organizare, prin lipsa mijloacelor de acces – există un singur lift în care încap doar 7 persoane și aștepți prea mult să poți
coborî și mai apoi să ieși la suprafață – prin cele câteva zone de distracție din interior care nu funcționau și, parcă cel mai amar, prin lipsa de profesionalism și de bunăvoință a personalului.

CIMITIRUL VESEL SĂPÂNȚA

De îndată ce am intrat în Maramureș, dinspre Cluj, prin poarta tradițională, din lemn, realizată de sculptorul Teodor Bârsan din Bârsana, peisajul s-a transformat. Dealurile și munții au încremenit într- un verde profund, iar casele și oamenii și-au schimbat portul. Aveam senzația că toată lumea purta
straie de sărbătoare, deși era o zi de lucru obișnuită. Și parcă se așternuse o liniște peste noi. Am ajuns
la Borșa și visul a continuat. Am găsit o pensiune deschisă de 2 săptămâni, cu oameni primitori și tineri, care ne-au  găzduit de parcă le-am fi fost rude. Casa, peisajele, mâncarea și ospitalitatea au fost
la superlativ. Iar trei zile de stat în zonă au fost mult prea puține! Dar n-am stat locului nici o zi! Primul pe listă a fost Cimitirul Vesel din Săpânța, locul care te intrigă prin denumire, culoare și trăirile pe care le declanșează în sufletul tău. Unele mesaje de pe cruci sunt foarte triste, altele sunt atât de amuzante, încât îți vine să plângi și să râzi în acelați timp. E impresionant, dar trebuie să vezi ca să mă înțelegi!

MĂNĂSTIREA BÂRSANA

Apoi a urmat Mănăstirea Bârsana. Așezat pe un tărâm idilic, lăcașul impresionează prin întindere, priveliște, curtea imensă plină de flori multicolore, măicuțele care trebăluiesc sau se roagă în liniște și, nu în cele din urmă, prin biserica – atenție! – cu două altare, construite unul deasupra celuilalt. Și, culmea, de afară nimic nu arăta că în interior sunt practic două bisericuțe supraetajate.

VALEA IZEI ȘI VALEA VIȘEULUI
După ce treci prin Valea Vișeului și Valea Izei îți spui ”Gata, ajunge, nu mai pot vedea atâta frumușețe!”. Nu cred că am văzut pe undeva, prin lume, un peisaj mai frumos, iar ca să-l descriu în cuvinte ar fi necuviincios, ar fi mult prea puțin și sincer, nu cred că vorbele pot ilustra cu adevărat
minunățiile acestor locuri! Singul lucru pe care vi-l pot spune este: veniți să vizitați Maramureșul!

CASCADA CAILOR ȘI LACUL ȘTIOL

Alte două locuri de vis sunt Cascada Cailor și Lacul Știol. Accesul se face cu telescaunul, după care urmează traseul prin pădure. Drumul este destul de greoi pentru amatori, dar priveliștea finală îți taie respirația. Atât Cascada Cailor, cât și Lacul glaciar Știol sunt pur și simplu oaze de liniște, de aer curat, răcorit de apa rece ca gheața și de pădurea densă care inspiră doar pace sufletească.

SOVATA
Și a venit și ziua în care am pornit spre casă. După 10 zile cu peisaje mirifice, pașnice și calde, am părăsit Transilvania, am ieșit din Maramureș și ne-am îndreptat, fără viteză și fără tragere de inimă, spre Bucureștiul nostru zgomotos și prăfuit. Și ca să mai tragem de timp, am mai făcut o oprire într-o
stațiune în care nu am crezut vreodată că voi ajunge și care mi-a oferit cea mai mare surpriză: Sovata, un loc care, în plin sezon festival, părea că are mai mulți turiști decât Mamaia. Ei bine, Sovata este
o zonă la fel de frumoasă ca toate celelalte zeci de stațiuni balneare din țara noastră, dar nu este moartă
ca majoritatea lor, ci trăiește la maximum. Este renovată, curată, plină de atracții turistice, de la Lacul
Ursul până la parcuri pentru copii sau locuri de agrement și odihnă pentru toate categoriile de turiști. E renăscută din propria-i cenușă, iar oamenii de aici, muncitori și extrem de ospitalieri, au știut să pună în valoare cu adevărat ”farmecele” locului. Acum că am bifat aproape toate minunile de pe traseu și vi
le-am spus și vouă, pot spune, din nou, cu mâna pe inimă că a meritat fiecare din cei 1.800 de kilometri pe care i-am parcurs. În loc să ne obosească, ne-au încărcat bateriile și ne-au adus în suflete liniștea și pacea maramureșenilor, întipărindu-ne în minte și în inimi cele mai frumoase priveliști din lume. «

Autor: Steluța Gheorghiu