Legenda celor 40 de mucenici

Legenda creştină spune că, în perioada când creştinii erau persecutaţi pentru credinţa lor, Cetatea Sevastia era condusă de un tiran, numit Agricolae, duşman declarat al celor ce credeau în Iisus Hristos. Când tiranul află că 40 dintre soldaţii săi erau creştini, îi aruncă în temniţă timp de o săptămână, după care îi cheamă la judecată. Deoarece oamenii continuă să refuze a se închina zeilor, Agricolae porunceşte să fie băgaţi într-un lac de munte. Noaptea, unul dintre ostaşi nu mai rezistă frigului muşcător şi iese pe mal, moment în care cade mort. Unul dintre paznici, impresionat, intră în apa rece, strigând că şi el este creştin. A doua zi, toţi cei 40 de ostaşi erau în viaţă. Înfuriat, tiranul din Sevastia îi condamnă pe toţi la moarte prin chinuri groaznice şi le arde apoi trupurile, pentru ca nicio urmă din ei să nu mai fie. La trei zile de la moartea mucenicilor, pe malul apei merge noaptea episcopul Petru, care le găseşte şi le adună oasele, ce luminau în întuneric. La noi în ţară se găsesc astfel de moaşte (la Mânăstirea Sfântul Antim, din Bucureşti, de exemplu), precum şi în alte locuri din lume, la ele închinându-se cu evlavie credincioşii.