Richiș, satul sibian în care preoții l-au îmbrăcat pe Sf. Ioan Botezătorul

Biserica fortificată din Richiş

Biserica din satul sibian Richiș este un loc al ciudățeniilor. Pe pereții acesteia se văd și acum urmele făcute de degetele păcătoșilor puși să se căiască, iar în interiorul ei, la tot pasul, e plin de figurine bizare. Mai mult, statuia Sfântului Ioan Botezătorul a fost îmbrăcată de preoți, pe motiv că femeile nu se pot concentra la slujbe.

Figuri horror sculptate și ascunse sub tencuiala groasă 

Așa arată una din figurinele stranii din interiorul bisericii fortificate

Biserica fortificată din Richiș a fost construită în anul 1.400, mai întâi
ca lăcaș catolic, așa că aceia care au realizat-o nu au făcut economie la decorațiuni și la podoabe. Când sașii au transformat-o mai târziu în biserică evanghelică, decorurile opulente nu-și mai găseau locul și au fost acoperite cu un strat de var, gros de un deget. Minunile de pe pereți au ieșit la iveală 500 de ani mai târziu, când sătenii au curățat cu periile, la îndemnul unui preot, toată tencuiala care le ascundea. Atunci au fost descoperite și figurile umane horror, unele cu coarne, sculptate în piatră în colțurile bisericii. În 1990, când sașii au plecat din țară, Johann Schaas, unul dintre cei mai vechi locuitori ai satului, a fost numit curator al bisericii din Richiș. Prim ul său gând a fost să afle unde sunt figurile ascunse și ce reprezintă ele.
A găsit foarte multe, unele cu coarne, altele purtând frunze. Atunci le-a botezat <drăcușori>, conform celor povestite chiar de el. Nouă ani mai târziu, curatorul a reușit să dezlege misterul. O turistă din Elveția, care studiase la facultate acest stil de artă, i-a spus că figura cu frunze reprezintă o zeitate celtică numită <Omul verde> sau <Grunemann>, un fel de talisman care te apără de duhurile rele și le spune oamenilor să păstreze pământul așa cum e dacă vor să supraviețuiască. De atunci bărbatul nu le-a mai zis drăcușori, ci omuleți verzi.

Una dintre statui poartă haine și desagă

Statuia Sf. Ioan Botezătorul se află în partea stângă a altarului

Altarul reprezintă însă cea mai frumoasă parte a bisericii. Icoanele pictate pe el, care redau scena răstignirii lui Iisus sunt străjuite de sculpturi spectaculoase, de chipuri de îngeri și de ornamente extrem de fine. Iar de o parte și de alta a lui tronează două statui impresionante: cea a Sf. Ioan Botezătorul (în stânga) și cea a Sf.Pavel (în dreapta).

Prima e însă cu adevărat deosebită. Potrivit poveștilor lui Johann Schass, aceasta a fost îmbrăcată de localnici și de unul dintre preoți și i s-a pus și o desagă, în urmă cu peste 100 de ani, pe motiv că femeile venite la biserică nu erau atente la slujbă, ci la formele statuii care, pe atunci, era acoperită sumar, doar cu o bucată de piele, în jurul brâului. Dovada: hainele de pe statuia Sf. Ioan Botezătorul se mișcă precum un carton, în timp ce ale Sf. Pavel sunt sculptate, ca și statuia.

În loc de mătănii, păcătoșii făceau găuri în pereți cu degetul

Oamenii locului nu aveau nici pic de milă față de păcătoși
și îi pârau imediat la consiliul bisericii, care îi pedepsea punându-i să stea în genunchi duminica, la intrarea în lăcaș și să răsucească degetul mare pe perete, câte o zi întreagă. Astfel, cei pedepsiți erau dați ca exemplu întregului sat. Gropițele lăsate de degetele lor răsucite de mii de ori, până rămâneau fără amprente, se văd și acum pe coloanele care străjuiesc intrarea principală a vechii biserici (foto dreapta).

Biserica – Biserica fortificată din Richiş

Text și foto: Corina Rob