Serbăm Dragobetele şi venirea primăverii

În fiecare an, venirea primăverii este sărbătorită într-un mod unic de către români. Obiceiurile de întâmpinare a anotimpului renaşterii încep încă de pe 24 februarie, de Dragobete, sărbătoarea dragostei, care le aduce celor care o ţin noroc în dragoste, linişte şi un an mai îmbelşugat. 

Dragobetele nostru este serbat mai aproape de sosirea calendaristică a primăverii şi are diferite forme de manifestare în funcţie de zona ţării, totul învârtindu-se însă în jurul petrecerilor în aer liber, a dansului, jocului, şi mai ales a logodnelor simbolice. În unele sate, pe vremuri şi poate că încă şi astăzi, fetele mari obişnuiau să păstreze cu grijă zăpada netopită de pe frunzele de fragi, căreia îi confereau proprietăţi magice. De asemenea, o vorbă veche spune că aceia care nu sărbătoresc Dragobetele vor fi singuri şi lipsiţi de dragoste tot restul anului. Aşadar, ocazii vor fi destule, fie că vă aflaţi la oraş sau la sat, cu siguranţă veţi auzi de vreo petrecere cu această tematică. În plus, dacă ştiţi de la bunici unul dintre obiceiurile străvechi, de ce să nu-le povestiţi prietenilor despre el, alături de care poate să şi-l refaceţi. Nu poate fi decât frumos să mergeţi la cules de ghioceii răsăriţi printre ultimele petice de nea, pe dealurile sau prin pădurile din apropierea locului unde locuiţi.

De exemplu, în Teleorman, pe 24 februarie şi în primele zile de primăvară, tinerii, îmbrăcaţi frumos, se întâlnesc în faţa bisericii şi pleacă în căutarea ghioceilor, viorelelor şi a altor flori folosite pentru descântece în dragoste. La întoarcere are loc o întrecere între fete şi băieţi – “zburătăritul”, iar feciorii trebuie să prindă fata dragă şi să o sărute în văzul lumii, fapt ce arată logodna lor. (Silvia Mirea)