Călin Cyfer, 100 de zile de alergat pe Postăvaru

Călin Cyfer este muzician și frugivor convins, iar în 2015 a vrut să-și facă un cadou special de ziua lui: 100 de zile de urcat, consecutiv, din Brașov pe Vârful Postăvaru. Ținând cont de faptul că mie mi se pare greu și chiar să fac o poză pe zi, timp de 100 de zile, trec în revista ce a însemnat Postăvaru Challenge pentru Cyfer: 3.727 de kilometri, 384 de ore și 129 378 metri urcare, adică echivalentul a 14,6 ture pe Everest.

În 2010, Călin Cyfer pe numele său adevărat de Adrian-Călin Turcanu, era stresat, sedentar, supraponderal și cu sistemul imunitar la pământ, iar când s-a ales cu zona zoster a înțeles că trebuie să facă ceva cu stilul lui de viață. A refuzat să mai cânte în locurile în care se fumează, a început să alerge și să facă meditație, a locuit o vreme în Sud Estul Asiei și o altă bucată de timp în Franța, a devenit vegan, raw vegan, iar din septembrie 2011 este frugivor, adică mănâncă aproape numai fructe.

În 2015, în data de 27 mai, a pornit într-o provocare ascetică: urcarea timp de 100 de zile consecutive din Brașov, pe Vârful Postăvaru (1799m). În traducere liberă: aproximativ 28 de kilometri parcurși în cinci – șapte ore, cu 1300 de metri ascensiune în fiecare zi. Și-a programat să finalizeze marea încercare pe 3 septembrie, în ziua în care a împlinit 40 de ani. Așa și-a oferit câteva cadouri memorabile: cinci kilograme în minus, amintiri cât până la următoarea provocare, și, mai presus de toate, o minte ca un ocean cu apele îmblânzite.

„Mai ales la început, minții îi era foarte greu să accepte enormitatea provocării ce urma. E greu și să numeri până la 100. Să știi că vei face zilnic de 100 de ori același lucru, e mai greu de acceptat. La început, fizic nu stăteam atât de bine, iar turele erau oricum dificile. Nu exista nicio motivație să continui. Mă puteam opri oricând. Ce am făcut pentru a continua a fost doar să mă concentrez pe fiecare respirație, pe fiecare pas, pe fiecare parte a traseului. Astfel, dacă mintea este concentrată pe momentul prezent, realizezi că o mare parte din dificultăți sunt doar proiecții ale minții, ele nu există de fapt”, a declarat Cyfer pentru Turism Club.

Provocări suplimentare

Dacă la început i-a fost greu, cu un timp scos pe traseu de cinci ore și 26 de minute, în ultimele ture a început să meargă fluierând și a scos pe aceeași distanță trei ore și 25 de minute. Ba mai mult, pe parcursul celor 100 de zile, de cum simțea că un ritm anume îi devenea zonă de confort, ieșea imediat de acolo.

„Să ajung până pe vârf și să cobor într-un timp decent nu mai este o provocare, de aceea am început să introduc alte provocări pentru a continua să-mi dezvolt abilitățile fizice și mentale”, scria muzicianul pe blogul său.

Așa că a introdus varianta duatlon, adică urca cu bicicleta până în Poiana Brașov și apoi pe jos până în Vârful Postăvaru, a adăugat ture rapide, cu intervale la un nivel ridicat de efort, atât pe picioare, cât și pe bicicletă, ba chiar a și urcat desculț.

„Cel mai plăcut a fost pe potecile cu pământ moale, fără pietre și prin noroi. Era excelent să-mi adâncesc picioarele în noroiul moale. Chiar dacă am mers într-un ritm foarte lent, când am ajuns acasă eram terminat de oboseală pentru că am folosit alți mușchi, neantrenați. Un lucru rămâne de neprețuit din toată experiența: fețele drumeților pe lângă care treceam”, se amuză Cyfer.

„Pădurofia”, frica de animalele pădurii

Dacă i-a fost frică de ceva? Da, de toate pericolele pe care le ascunde pădurea, adică urși, lupi sau câini de stână. A numit aceasta frică, generic, „pădurofobie”.

„Pe măsură ce zilele treceau și petreceam mai multe ore singur în pădure, am început să simt o latură întunecată și apăsătoare a pădurii. Am devenit din ce în ce mai alert la orice zgomot pe care-l auzeam. Orice foșnet de frunze, orice zgomot de crăci de copac, croncănit de ciori, mă făceau să tresar. Aceeași tensiune continua noaptea, când visam același lucru, mers prin pădure, cu pericole la tot pasul”, dezvăluie bărbatul.

Care erau momentele când uita de pădurofie? Când alerga desculț și trebuia să fie atât de atent pe unde călca, încât uita de cei 900 de urși din județul Brașov și de lupi și de tot. Până la urmă, în Postăvaru Challenge a scăpat fără să dea ochii chiar și cu un pui de urs.

Pregătirea corpului pentru provocarea zilnică

Pentru că cele 100 de zile nu aveau cum să fie ușoare pentru organism, Cyfer avea grijă ca în fiecare zi să îi furnizeze cele necesare: apă, nutrienți și odihnă.

„Dimineața, înainte de plecare, consumam un litru de apă și eventual câteva fructe zemoase. Pe traseu nu luam de mâncare, iar pentru apă mă bazam pe izvoarele de pe traseu. Consumam aproximativ un litru de apă, în funcție de cât de cald era. După tură, începea partea de recuperare cu trei – patru kilograme de fructe zemoase și o salată de verdețuri”, explică acesta meniul zilnic.

În plus, seara își masa picioarele cu un aparat electric și dormea pe noapte în jur de nouă ore.

Cu ce s-a ales din Postăvaru Challenge

În timpul celor 100 de zile atât de intense ai zice că Cyfer visa numai la un concediu de vreo două săptămâni în care să lenevească pe vreo plajă. Nici gând.

„Pentru că totul merge atât de bine fizic, simt că, la acest nivel de efort, aș putea să duc la nesfârșit această provocare. […] Nu număr zilele până la final, aștept cu interes să văd ce mai descopăr în această călătorie interioară. […] De obicei am tendința să mă gândesc la programul următor, la ce voi face după 3 septembrie”, spunea bărbatul.

Ba mai mult, în ziua turei 81 a susținut un concert în București, așa că, după tura de dimineață a condus până în Capitală și înapoi, pe timpul nopții, iar a doua zi dimineață și-a văzut de provocare. E drept, după aceea s-a „odihnit” preț de cinci ture.

După aceste zile de meditație în mișcare, în care n-a auzit decât ce se întâmpla în mintea lui și în inima pădurii, Cyfer a devenit, pe alocuri, alt om.

„Pe măsură ce am înaintat în provocare, mintea a devenit din ce în ce mai calmă. Dacă la început era ca un ocean nervos, cu valuri venind din toate părțile, acum e ca un lac în care reflexia lunii se vede clar”, a concluzionat artistul.

Cele 13 schimbări cu care se mândrește:

• A rărit numărul concertelor şi al turneelor
• A devenit interesat în meditaţia zazen şi yoga (noiembrie 2010)
• A renunţat la cafea (februarie 2011)
• A ţinut un post negru de 7 zile (mai 2011)
• A devenit vegan, raw vegan şi apoi frugivor (mai – septembrie 2011)
• A refuzat să mai cânte în locaţiile în care se fumează (iunie 2011)
• A mers singur cu bicicleta Bucureşti-Braşov şi retur(168 kmx2, aprilie 2012)
• La 37 de ani şi după 17 ani de sedentarism, a început să alerge şi a participat la 6 semi-maratoane (2012)
• A lansat un album gratuit, liber la descărcare (februarie 2013)
• S-a relocalizat în Sud Estul Asiei pentru 3 luni (mai 2013)
• Şi-a petrecut 10 zile în refugiul Buddhist de la Şuan Mokkh (iulie 2013)
• A făcut 7 ture montane consecutive, 7000m diferenţa de nivel, mâncând pepeni (august 2013)
• S-a relocalizat în sudul Franţei (octombrie 2014).

Provocarea de 100 de zile

Această provocare este practicată de unii călugări maratoniști japonezi din secta Tendai. Pentru 7 ani la rând, călugării merg câte 100, apoi 200 de zile consecutive în maratoane și ultramaratoane în jurul muntelui Hiei. Provocarea este atât de dură, încât doar câțiva au reușit să o ducă la capăt din perioada medievală până în timpurile noastre.
Sfat pentru începătorii în plimbări pe munte

Oamenii neantrenați trebuie să meargă în ritmul la care pot vorbi fără probleme. Așadar, dacă gâfâie în timp ce discută cu tovarășii de drum, trebuie să încetinească ritmul. Să nu uite să se hidrateze bine și să consume fructe uscate.

Autor: Oana Racheleanu