Cățelul Tic, la plimbare cu bicicleta, trenul sau longboard-ul

Ce faci cu cățelul tău când trebuie să pleci în plimbări, pentru o zi, două sau câteva luni? Îl lași la prieteni? Îi cauți o pensiune pentru animale de companie? Domnul Tic este un bichon maltez plimbat prin lumea mare, ba într-un coșuleț de bicicletă, unde îi place cel mai tare, ba cu trenul, autobuzul sau chiar pe longboard. Stăpânii lui nu se îndură deloc să-l lase acasă.

Acum trei ani și jumătate, scriitoarea Laura Baban refuza vehement un cadou: un ghem de blană și de viață, cu patru picioare și doi ”năsturei” umezi. ”Crezi că nouă ne trebuie cățel? Ce facem cu el când plecăm? Doar știi că noi mereu suntem pe drumuri”, discuta ea la telefon cu prietenul ei. ”Nu am nevoie de cățel, că viața mea e destul de dezordonată și numai o ființă cu patru picioare, dependentă întru totul de mine nu-mi lipsea”.

Laura a luat decizia în goana bicicletei, dar când a ajuns acasă, i-au trebuit mai puțin de trei minute să se răzgândească. Aveau să-l păstreze și să caute modalități prin care să se plimbe împreună.

Și au găsit. Bicicleta a fost primul mijloc de transport cu care s-a plimbat Tic, și asta încă de când era atât de mic încât nu vedea deasupra coșului și zărea lumea printre zăbrele. Apoi a mai crescut și a schimbat, treptat, trei coșuri, până a găsit unul atât de comod încât să se poată culcuși la drum lung, când Laura pedalează din greu, și să tragă un somn bun, cât și pentru stăpână.

„S-a obișnuit de mic să stea în coș și să miroasă lumea din mers. Este incredibil de cuminte când stă în coș, de cele mai multe ori el se cere sus, ba chiar se aruncă de fund ca să mă ajute să-l urc”, povestește scriitoarea pentru Turism Club.

După bicicletă, Tic preferă trenul. „Zici că e la el acasă ori de câte ori urcă în tren. Se duce și salută pe toată lumea, sare în brațe la duduile care miros frumos, adulmecă bagajele și se joacă cu petele de lumină de pe culoar. Apoi obosește și se așază ca un bibelou în geam, cu fundul pe măsuța aia mică”, spune stăpâna sa.

Pentru că e mic, sub 8 kilograme și nu e mai înalt de 30 de centimetri, a călătorit gratis cam peste tot, în România și în străinătate.
„Are voie să circule gratis, căci îl pot ține în brațe, deși niciodată nu stă în brațe, că-l iubește tot trenul”, se amuză fata.

Domnul Tic, care este personajul principal în două cărți scrise de stăpâna sa, a fost plimbat și cu mașina, căruța, maxitaxi-ul, autobuzul, metroul, tramvaiul și cu vaporul, iar din rândul mijloacelor de transport mai puțin obișnuite, cățelul are pe listă placa de surf (când avea numai 3 luni) și sania.

Cu siguranță, cel mai neobișnuit tablou pe care poți să ți-l imaginezi despre o modalitate de a te deplasa: un longboard, un fotoliu peste, apoi Laura și în brațele ei, Tic. Toate astea împinse de Andrei, prietenul Laurei, și el personaj în cărțile „Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini” și ”Domnul Tic și alte iubiri de prin lume”.

Tic are și o listă neagră unde trece mijloacele de transport în care ar urca atunci când o vedea bichoni maltezi zburând pe cerul liber, asta dacă nu cumva îl duc în locul lui preferat, în pădure, unde are voie să zburde cât îi poftesc urechile. Momentan pe lista asta se află numai motocicleta, care îl poartă prea cu viteză, chiar și prin curbele amețitoare.

„Dar cu orice am pleca, el e fericit și nu contează dacă e 3 dimineața și fugim să nu pierdem trenul sau dacă e dupăamiază și tocmai s-a făcut colăcel ca să doarmă. Imediat se activează, de parcă i-ai fi apăsat un buton”, mărturisește Laura.

Tic se adaptează în funcție de destinație

Tic e un cățel educat, iar Laura spune că nu neapărat de ea, cât de plimbările prin care l-au tot purtat. „E un câine plimbat. La concerte a stat ca un miel pe ceafa mea, la ședințele anuale a stat cuminte 8 ore sub scaunul meu, la ceainării stă în coșul bicicletei sau în brațele cuiva care îl îndrăgește, iar când e rost de pădure, se zbenguie de zici că-i alt cățel.

Se obișnuiește repede în orice casă, îl pot lua cu mine la nunți și în baruri și la televiziune și la radio, iubește orice animal, îl pot lăsa în compania oricui, îl pot lăsa singur în casă atunci când e nevoie ori mă așteaptă oricât în fața unui magazin”, se mândrește Laura cu
cățelul ei.

Plimbări prin străinătăți

Tic s-a plimbat cu stăpânii săi, Laura și Andrei, prin multe locuri din România, dar și în Elveția, Germania și Franța. Următoarea destinație este Italia. „Din bagajul lui Tic nu lipsește la întoarcere o piatră pe care o ia de oriunde mergem. E regulă să aducă o piatră în casă și o păzește de zici că-i o bijuterie”, ne-a povestit Laura.

Ce acte îți trebuie ca să călătorești cu animalul de companie

Ca să călătorești în străinătate însoțit de animalul de companie, trebuie să te asiguri că patrupedul este identificat corespunzător, în conformitate cu normele UE și cu cele internaționale. Pentru asta, îi sunt necesare următoarele:
– realizarea unui implant cu microcip;
– vaccinarea antirabică la zi;
– carnetul de sănătate;
– paşaportul, corespunzător completat*

*Paşaportul este un carnet de sănătate cu valabilitate internaţională în care se regăsesc informaţiile din carnetul de sănătate obişnuit, legalizat însă de ANSVA (Autoritatea Naţională Sanitar- Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor).

DE REȚINUT:

» cele mai multe companii aeriene de linie permit transportul animalelor (în special câini și pisici).
» animalele de companie mici, câini sau pisici, sunt transportate întotdeauna în cuști speciale. Greutatea cuștii împreună cu cea a animalului transportat nu trebuie să depășească 6 kg/ 8 kg (în funcție de compania aeriană).
» toate companiile aeriene, atât low-cost, cât și cele de linie permit pasagerilor cu handicap de vedere să călătorească împreună cu un câineghid, care va fi transportat gratuit.

Text: Oana Racheleanu; Foto: Laura Baban, Andrei Melinte Photography.