Doru Panaitescu, fotograful dintre păsări, reptile și animale

Doru Panaitescu lucrează în publicitate, dar în weekend-uri bate lumea la pas în căutarea viețuitoarelor pe care le fotografiază în mediul lor natural.

În anul 2000, Doru Panaitescu era director de marketing, învârtea bugete de zeci de mii de euro pe an și nu avea nicio pasiune. La un moment dat, într-un team building la Straja, a făcut ceva ce considera extrem: exerciții pe corzi, la înălțime. Monitorii din zonă i-au dat însă o altă provocare: „Dacă vrei să faci chestii faine, hai cu noi într-o peșteră să vezi oase de urs”. Atunci l-a atins „microbul” vieții libere.

După ce și-a făcut curaj cu câteva beri, a scris pe o parte a unui șervețel „demisie”, iar pe cealaltă „concediu” și i-a zis șefului său: „Nu mai vin la serviciu de luni!”. Și-a păstrat o geacă, un cuțit, cheile de acasă și banii de tren și a mai rămas o săptămână la munte, în apropiere de peștera cu oase de urs, dar și de o ursoaică ce dădea târcoale noaptea. Doru dormea în fiecare seară într-un refugiu, numai în compania unui câine pe care trebuia să îl țină de bot ca să nu latre, iar ziua mânca păstrăvi prinși cu mâna și explora zona alături de monitori. „A fost ca un fel de pumn în cap: „Băi, trezește-te. Asta e adevărata viață, nu ce faci tu la birou”. În anii ce au urmat, Doru s-a întors la Straja de cel puțin o sută de ori, a făcut câteva școli de speologie, iar de atunci n-a mai stat niciun weekend în București.

De multe ori, când mergea iarna spre zonele cu peșteri, vedea pe marginea drumului ceea ce el credea că sunt vulturi. „Într-o zi un prieten mi-a luat un determinator (n.r. ghid ilustrat) și mi-a zis: «Doctore, ăla este un uliu șorecar». Când am văzut cartea, din nou m-a pocnit. Băi, eu nu știu cum arată păsările din România”.

Următorul pas, după ce a terminat de studiat, a fost să se ducă în Delta Dunării și să fotografieze toate speciile pe care le-a văzut. Apoi și-a stabilit câteva ritualuri pe care le respectă și acum: fiecare plecare este precedată de o săptămână de documentare despre zonă și despre speciile care se găsesc acolo; weekend-ul începe joi și se termină luni; întocmirea unei liste de dorințe.

Dorințele pot lua, uneori, forma a 20 de reptile și amfibieni care trebuie găsite și fotografiate sau a unor specii care lipsesc din palmaresul lui Doru. „Numărul de specii noi este determinant în satisfacția unei ture. De exemplu, în Bulgaria, pe o plajă sălbatică, la diferență de cinci minute am văzut delfini și un cerb carpatin”, mărturisește el.

Anul acesta a împlinit 40 de ani. Din 2000 până acum, a văzut peste 1.000 de peșteri, a adunat peste un milion de kilometri în expediții (numai cu mașina), a fotografiat mai mult de 400 de specii de fluturi, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. De ziua lui, și-a lansat provocarea ca în următorii 40 de ani să fotografieze încă 600 de specii, iar acest proiect (#Expedition1001) trebuie îndeplinit alături de alți 1.000 de entuziaști de natură și de wild life, pentru a ajunge la 1001 specii.

„Vreau să provoc un curent: oameni care să fie «nature aware», care să știe că o destinație turistică nu înseamnă numai plajă și discoteci, ci înseamnă și natură. Mi-am propus ca oamenii să înțeleagă câtă natura au în jurul lor. Vreau ca oamenii să ajungă de la «hai să îi dărâmăm cuibul», la «hai să observăm ce se întâmplă»”, a mărturisit Doru Panaitescu pentru Turism Club.

În 2016, Doru Panaitescu are 12 obiective pentru aparatul foto, zeci de cărți despre natură, echipament, mașină de teren, trei cărți editate (ca autor sau coautor) și o a patra în lucru. În weekend-uri face fotografii, speologie, rafting, scufundări, offroad, doarme în hamac fie vară, fie iarnă. Doru cel din anul 2000, care spunea că exercițiile pe corzi, la înălțime, sunt sport extrem, nu mai e decât o amintire.

Întâlnire de gradul zero cu dropia

Dacă îl rogi pe Doru să-ți povestească despre o întâlnire memorabilă cu o pasăre sau un animal, îți spune în primul rând despre boa de nisip, căci a contribuit la descoperirea lui în România după 80 de ani. Apoi fața i se luminează, ochii îi zâmbesc și scoate din buzunar telefonul. „A doua este dropia, pentru care am mers 800 de kilometri timp de patru ani prin Ungaria, să o găsesc”. De pe ecranul telefonului te privește o pasăre elegantă, cu ochii negri, pene gri, albe și cărămizii. „Este o pasăre superbă. Am leșinat la prima întâlnire. Dropia are o distanță de siguranță de peste un kilometru și eu eram la 50 de metri de ea. M-a acceptat în zona ei. Nivelul de adrenalină este probabil la fel cu a vânătorilor”. De când privește vietăți prin obiectivul aparatului foto a văzut o femelă și doi masculi.

Sfaturi de la Doru Panaitescu pentru cei care vor să cunoască fauna

1. Grupurile de natură de pe Facebook. Acolo oricine poate posta o fotografie cu o viețuitoare, iar cei din grup îl vor ajuta să o identifice.
2. Să scoată ochii din telefon. Să se uite pe cer, să se uite în jur, să învețe să dibuiască fauna, să învețe despre herpetofaună.
3. Să observe fauna și când fac o altă pasiune (cross pasiune). „Ok, ești pasionat de bicicletă. Uită-te pe unde mergi. Ești pasionat de kayaking, uita-te după mamifere marine, că ele sunt. Există focă în Marea Neagra, există țestoase marine care vin accidental, există trei specii de delfini. Trebuie să te uiți după ele. Pleci în altă țară, uită-te după ele. Oriunde te duci găsești faună”.

De la Doru Panaitescu citire. Știai că…?

• Nicio broască din România nu îți dă râie și că broaștele nu au paraziți? Râie iei de la capre.
• În România sunt elani, șacali, bivoli sălbatici, nurci europene.
• În Marea Britanie, societatea regală a reginei de birdwatching are un milion de membri
• Lângă Veneția și lângă Salonic există câte o deltă.
• Pelicanul nu mănâncă numai pește, popândăul numai nuci și veverița numai ghinde. Majoritatea mănâncă și carne.
• În Europa sunt opt specii de viperă. Trei dintre ele sunt în România.
• În Europa sunt patru specii de vrăbii, în România sunt trei dintre ele.

Zone bogate în faună din România

Arcul carpatic, Cazanele Dunării, Delta Dunării, coasta Mării Negre (în special zonele sălbatice, neatinse), zonele cu lacuri de sărătură din Bărăgan, zonele de podiș din Ardeal.

Fauna în București

Locul cu cea mai mare biodiversitate din București este Parcul Herăstrău, spune Doru. Poți să vezi uliul cu picioare scurte (el l-a văzut numai de două ori în viața lui), piciorong (se întâlnește în Deltă), capântortură, caprimulg, pitulice sfârâitoare, muscar sur. La 30 de kilometri de București a fotografiat cerb lopătar, cerb carpatin, pisică sălbatică, nevăstuică, iepure, pelicani. „Peste tot găsești faună dacă știi după ce să te uiți”, spune Doru.

„Cu cât vezi mai multe specii, cu atât înțelegi mai mult. Asta îmi doresc de la oameni, să înțeleagă cât mai multe specii, să accepte că ele sunt, să se intereseze și să se entuziasmeze când le văd.” – Doru Panaitescu

Autor: Oana Racheleanu; Foto: Doru Panaitescu, Alessandro Zappala, Vlad Cioflec

Material publicat în ediția de septembrie 2016 a ziarului Turism Club.