Vacanță nostalgică în lumea burgheziei franceze: muzeul mătăsii lioneze ṣi casa de la Cossieux

Mi s-a întâmplat ca în vara blândă ṣi senină a lui 2012 să-mi petrec luna august într-o familie franceză din regiunea Ron-Alpi, moṣtenitoare a unui mod de viaţă pe care l-aş defini ca fiind „bourgeois”, care m-a frapat prin ordine ṣi bunăstare, ca un film de epocă. Strămoṣul familiei, Jean-Claude Bonnet, a fost un industriaṣ de succes, a cărui fabrică de textile din mătase naturală, ridicată la Jujurieux, e acum muzeu. Am fost curioasă să văd acest muzeu ṣi, cu această ocazie, am fost invitată să petrec câteva zile la reṣedinţa de vară a familiei, construită de acelaṣi strămoş, la Cossieux.

Imperiul mătăsii lioneze

Aṣteptăm să înceapă turul ghidat al fostei fabrici de mătase naturală, împreună cu un grup de copii. Mă uit la Odile Riondet, strănepoata prin alianță a lui Jean-Claude Bonnet (1786-1867), fondatorul fabricii, cum ascultă atentă explicațiile doamnei care ne spune poveṣtile mătăsii. Sunt fascinată de multitudinea de maṣinării pentru obținerea stofelor, de tipare, de fire ṣi culori. Pare să fi fost o muncă migăloasă ṣi dificilă. Fotografii, busturi, citate ale lui Jean-Claude Bonnet prezidează încă spaţiul fostei fabrici. La ieṣire vizităm muzeul, plin de fotografii ale lucrătoarelor angajate în fabrica de mătase, de obiecte de uz didactic ṣi practic… şi iarăṣi fotografii ale lui Jean-Claude Bonnet. Stăruie un fel de sentiment de admirație pentru omul care a ridicat un mic imperiu industrial ṣi a lăsat în urmă nu numai o moṣtenire materială, ci ṣi una spirituală, cu valoare patrimonială pentru Franța.

Istoria mătăsii începe în China, iar secretul bine păstrat mii de ani ajunge în Europa ṣi îṣi împleteṣte povestea cu cea a modernităţii Europei occidentale. Deṣi primii care fabrică mătasea în Europa sunt italienii, Franța dezvoltă o industrie importantă a țesăturilor de mătase. Povestea mătăsii lioneze îṣi are originile în Renaṣtere : Louis al XI-lea creează prima manufactură de mătase la Lyon în 1466, iar această industrie prosperă rapid. Din 1540, Lyon se bucură de monopol asupra producerii mătăsii, iar începând cu secolul al XVI-lea, oraṣul devine capitala europeană a mătăsii. Ţesăturile produse la Lyon se îndepărtează încet-încet de influența orientală, sunt produse modele tot mai variate, care să satisfacă cerințele modei aristocrate franceze ṣi europene.

Unul dintre cei mai importanți producători de mătase a fost industriaṣul lionez Jean-Claude Bonnet. Acesta fondează în 1810, la Lyon, Casa Bonnet, iar apoi construieṣte, în 1835, la Jujurieux, locul său de naṣtere, fabrica de țesături din mătase pe care o vizităm. Firul de mătase naturală este produs folosind o formulă originală, la fel de originală fiind opțiunea de a folosi forță de muncă feminină, oferind angajatelor pensiune completă în interiorul fabricii, mai ales cu scopul de a evita furturile de materie primă. Tinere din regiune sunt angajate în jurul varstei de 11-14 ani, iar industriasul încredințează unui ordin religios activitatea de îngrijire a acestora. Măicuțele în grija cărora se află tinerele lucrătoare lioneze organizează munca în două echipe: fiecare echipă de fete lucrează pe rând pe linia de obținere a firului de mătase, iar apoi merg la ṣcoală. E o oportunitate de a-ṣi continua astfel educația: tinerele învață să scrie, să calculeze, dar ṣi croitorie sau bucătărie. Atunci când se căsătoresc, tinerele părăsesc fabrica, dar primesc o sumă de bani care a fost depusă în anii de lucru într-un cont la Casa de Economii în numele lor. În plus, primesc un trusou: lenjerie, pânzeturi pentru bucătărie ṣi casă. Această organizare a fost posibilă pentru că, la acea epocă, localnicii sărăciseră ṣi era dificil pentru o tânără fată să se căsătoreasca fără dotă, mi-a explicat Jean Riondet, sociolog, urmaṣ direct al lui Jean-Claude Bonnet.

Aceasta fabrică de obținere a firului de mătase a evoluat repede, devenind una de țesături de mătase, ajungând să aibă mai bine de 1000 de salariați. În epoca sa de înflorire maximă, fabrica industriaṣului Jean-Claude Bonnet producea țesături de mătase pentru Lyon ṣi regiunea înconjurătoare, lucrând cu mai bine de 3000 de artizani locali. În total, aproximativ 9000 de persoane lucrau în serviciul acestuia: o întreprindere enormă, reprezentativă pentru perioada de dezvoltare industrială modernă din zona Lyon. De la sfârṣitul secolului al XIX-lea, producția lioneză de mătase devine complet industrială, maṣinile iau locul manufacturierilor, iar în 1884 contele Hilaire de Chardonnet inventează mătasea artificială, care începe să înlocuiască ţesăturile de mătase naturală, mai scumpe. Familia Bonnet a vândut fabrica în 1920; acum mai bine de 10 ani, aceasta a fost transformată în muzeu, pentru că devenise ineficientă pe piața stofelor de mătase.

Un Sans-Souci burghez: casa de la Cossieux

V-ați dorit vreodată să ṣtiti cum se trăia la 1800 într-o familie înstărită din Franța? V-aţi imaginat că ați putea păşi voi înṣivă în lumea magică a unui mic castel de țară, să-i cunoaşteți poveṣtile ṣi proprietarii? Răspunsul la o astfel de dorință trebuie să fi fost vizita mea la Cossieux: o reṣedinţă de vară ascunsă între colinele unui mic cătun împădurit din regiunea Bugey.

După o călătorie cu maṣina printre dealuri, văd în sfârṣit semnul ascuns de copaci care marchează intrarea pe proprietatea familiei Riondet. Maṣina se opreṣte la marginea unui teren de tenis ṣi spre noi aleargă cațiva copii, iar adulții ne fac semne cu mâna. Suntem acasă, toată lumea surâde, un aer de simplitate ṣi eleganță mă înconjoară. După ce sunt instalată într-o cameră enormă, cu vedere spre pădure, gazdele încep să-mi prezinte casa. Pentru că sunt mai bine de 30 de camere, după o parte din casă se scuză că au de pregătit cina ṣi-mi spun să deschid cu încredere toate uṣile şi să descopăr singură. Dincolo de bucurie, simt o mică spaimă că aṣ putea să mă rătăcesc, dar mă asigură că vor veni să mă caute dacă nu apar la cină.

Pentru că organizarea casei mi-a stârnit curiozitatea, am cerut informații de la soțul doamnei Riondet ṣi am aflat că, aṣa cum se vede ea acum, „la maison bourgeoise” a fost lăsată moṣtenire familiei sale de către fiul faimosului industrias lionez Jean-Claude Bonnet. Parterul, cea mai veche parte a casei, pare să dateze de pe vremea Regelui Henric al IV-lea (aproximativ 1553-1610). Alte corpuri ale construcției actuale au fost ridicate de-a lungul anilor. Pe la 1800, între familia industriaṣului Jean-Claude Bonnet ṣi cea a faimosului Jean-Anthelme Brillat-Savarin se stabileṣte o legătură de rudenie; a doua parte de construcție a casei datează din acea vreme, îmi imaginez deci că ating pereţi pe care s-ar putea să-i fi atins ṣi cel mai faimos teoretician al gastronomiei moderne franceze ṣi europene.

Jean Riondet, strănepotul lui Jean-Claude Bonnet, îmi explică „Victor Bonnet, fiul lui Jean-Claude Bonnet, a construit corpul principal al casei, aproximativ pe la 1870, conform standardelor epocii: camere mari cu tavane înalte, în acord cu teoriile igieniste ale vremii – miasmele umede se «diluau» în volumul mare de aer. Toaletele, din acelaṣi motiv, se află în exteriorul casei. La moartea sa, cele cinci fiice, în loc să împartă moṣtenirea, aleg să păstreze casa în regim de indiviziune juridică, pentru a-ṣi petrece aici vacanţele, dând astfel posibilitatea copiilor să se cunoască ṣi să petreacă timp împreună”.

Această tradiție continuă ṣi astăzi, căci casa rămâne deschisă din iulie pană în august pentru toți descendenții lui Victor Bonnet care vor să-ṣi petreacă vacanța în familie. În unele perioade, numai 3 sau 4 persoane vin să petreaca timp aici… alteori între 60 şi 80 de persoane împart cele mai bine de 30 de camere ale casei. Există o regulă: femeile nu trebuie să gătească sau să se ocupe de curățenie. Toţi cei prezenți iau parte la organizarea treburilor gospodăreṣti, sunt angajați doi bucătari ṣi câțiva îngrijitori, în funcție de numărul de persoane care anunță ca vor veni. Aşa că femeile se pot bucura de vacanţă: tocmai asta a fost ideea care a stat la baza acestei moṣteniri de familie simbolice: Cossieux e locul de vacanţa al mamelor!

„Les Bonnets – Riondets”, de la copii la bunici, discută cu uṣurință, inteligență şi ironie pe cele mai variate teme, într-un mod în acelaṣi timp plăcut şi profund – la masă, la umbra copacilor din curtea interioară, la cafea, în pavilionul oriental. Remarc organizarea rațională a timpului – de la orele de masă la jocurile copiilor, semne ale modului de viața asociat modernității, pe care francezii îl simt amenințat sau îl critică, dar care s-a transformat în fapt cultural şi defineṣte profund relațiile umane actuale: stilul de viață burghez.

Amintirea lui Jean-Claude Bonnet stăruie cu pietate ṣi în casa de la Cossieux. Deṣi pline de portrete ṣi fotografii de familie, camerele sunt organizate comod ṣi păstrează atmosfera unei locuințe. Nu e căldura unei case locuite permanent, dar nu e nici pe departe un muzeu. Un fel de Sans Souci bourgeois…

Angelica Marinescu