Ea e Cristina Bucureștean, femeia care a dansat cu vulpea

A crescut pe munte până la 14 ani, apoi, multă vreme, a mai urcat pe înălțimi doar în câte un weekend, cu prietenii și atunci mai mult stătea pe la cabană. O cheamă Cristina Bucureștean (foto) și spune că era un om al cifrelor care uitase să se bucure de frumusețea care o înconjura. Simțea stresul până în măduva oaselor, până într-o zi, când a mers într-un weekend pe munte și a reușit să se detașeze complet, de tot. Acum e alta. 

Când o auzi vorbind despre munte, despre tradiții și despre oamenii locurilor ți se face pielea de găină.Își pune sufletul în cuvinte și ajungi să te întrebi cum de nu ai văzut și tu minunile de care vorbește. Apoi îți dai seama că ești acel om care era și ea cândva și că atunci când mergi la munte privești peisajul de la fereastră și nu bați decât drumuri umblate.

”M-aș muta cu totul în munte și n-aș avea nevoie de nimic. Nu mai pot fără el. Când trec câteva zile simt un dor de boală și în ziua următoare, dacă Alin lucrează, urc singură. De tot mă bucur… de flori, de cascade, de iarbă, de soare, de zăpadă. Și parcă nu mă satur de urcat. Acum câteva săptămâni Nu am dormit 3 zile din cauza dorului de munte, dor să miros muntele, să-l respir, doar atât, să fiu cu el 2-3 ore, atât am avut la dispoziție, așa că am plecat de la Hunedoara să beau o cafea sus în Parâng, am eu „cafeneaua” mea preferata la cota 1700, să mă plimb cu telescaunul…”, mi s-a destăinuit Cristina. Acum, hunedoreanca încearcă să-i învețe și pe alții să se bucure, pentru că, spune ea, sunt oameni care nu știu ce e la ei în oraș, iar pe munte nici atât.

Dar cu Alin Morușcă, omul care îi e alături, îi place cel mai mult să urce. ”Când mergem doar noi doi, mergem la viteză și ajungem pe vârfuri mai neumblate. Atunci iau mereu cu mine un steag al României, să-l pun acolo. Fac asta după ce am urcat pe un vârf care nu avea steag, pentru că fusese distrus de vânt. De atunci am tot timpul unul la mine, dacă e nevoie, să-l înlocuiesc. Unii îmi zic că fac paradă, dar nu e așa și nu-mi pasă. Mi-e drag să-l port cu mine și gata”, a mai spus Cristina Bucureștean, care recent a creat o pagină specială pe Facebook, pentru a promova țara. Se numește România by CristAlin, adică semnătura sub care Cristina și Alin își postează fotografiile de prin călătorii.

Cel mai mult îi place în Parâng și regretă că prea puțină lume vine să-l vadă. ”Nu e promovat decât de oamenii care au cabane acolo, dar e prea puțin. În plus, dacă acum doi ani dădeam 30 de lei pe cazare, acum să dau 50-60 de lei, mi se pare cam mult. Aici sunt zone unde stă timpul în loc. De văzut sunt multe”, susține hunedoreanca.

Momentul trăit la
Lacul Bucura a fost unic

De departe însă, unul dintre cele mai frumoase momente din viața ei le-a trăit în Parcul Național Rezezat, în timpul unei excursii la Lacul Bucura. ”Eram cu șase prieteni când s-a apropiat de tabăra de corturi o vulpe. Era de poveste. S-a tot apropiat de noi. A venit pana la jumătate de metru și am lăsat-o să cerceteze, apoi i-am întins ceva de mâncare, pentru că era singură prin tot locul. Se încăpățânase să rămână pe înălțimi, în loc să coboare ca suratele ei după mâncare. Așa a surprins Alin pozele cu mine și cu vulpea. Apoi s-a apropiat și de el și l-am pozat și eu. Parcă dansa vulpița aia în două picioare. Două zile a stat cu noi în zonă. Am mai urcat și altă dată acolo însă, n-am mai vă-zut-o”, a povestit Cristina, experiența unică ce i-a umplut sufletul de bucurie.

A vrut să participe
la o cursă de sănii

Mult mai recent, o altă experiență i-a lăsat un gust amar. Pentru prima dată în istorie, a vrut să reprezinte România la o cursă cu sănii trase de câini, într-o competiție care va avea loc în acest an în Norvegia și Suedia. ”Era o cursă pentru oameni normali, oameni ca mine, care merg în munți, fac drumeții, iubesc natura și de asta voiam să ajung acolo, să demonstrez că se poate. Am fost pe locul 1, apoi contul meu a început să fie tot timpul blocat și oamenii nu puteau să mă voteze. Înainte de asta președintele Estoniei lansase un îndemn să fie susținut concurentul estonian. De atunci a fost blocat link-ul”, povestește Cristina.

Într-o postare pe contul ei de Facebook, ea a subliniat: ”Vreau să închei subiectul concurs «Fjallraven Polar», o să scriu în română la mine pe profil, la ei dacă aș scrie probabil că ar sterge, să răspund în acelasi timp și mesajelor. România a luat locul 2, a avut 45070 voturi, concursul s-a încheiat în data de 10, îmi stă pe suflet ce vreau să spun și anume că nu au fost corecți. În data de 2 decembrie, când ne-a întrecut Estonia link-ul meu de votare a fost blocat cu desavârsire, deși am trimis mesaje în Suedia mi s-a raspuns că este server-ul căzut, în timp ce pentru Estonia au intrat mii de voturi în aceeaș i zi. Nu trebuie să fiu expert IT să știu ce înseamna un server căzut și unul care merge doar pentru unii. De fiecare dată când am apărut la tv același lucru s-a întâmplat: link-ul meu de votare blocat”.

Marea ei bucurie legată de participarea la acest concurs a fost că cel puțin un milion de oameni din toată lumea au văzut imaginile din România postate de ea. Iar asta contează cel mai mult!

Recent, suedezii i-au trimis mesaj să participe la alt concurs, cică un fel de a doua șansă, dar le-a dat cu flit. ”Și dacă mi-ar trimite un avion vopsit în roșu, galben și albastru, nu-mi mai trebuie. Când te-am văzut că nu ești corect, pentru mine nu mai exiști”, a subliniat românca.

Când se face cald va
fi tot timpul pe munte

Preferă să aștepte primăvara pentru a urca din nou pe munte șase zile din șapte, cu bețele de trekking și își dorește să-și găsescă un loc de muncă, cu un salariu minim, care să-i permit să lucreze de acasă, la calculator, pentru că, poate nu vă vine să credeți, dar după o viață de economist, nu-și mai dorește ore petrecute la birou și șefie, însă și așa, de circa un an nu și-a găsit nimic de lucru. Noroc cu pasiunea pentru antichități care o mai scoate din încurcătură. «

Autor: Corina Rob