Meșterul popular Dan Gherasimescu face opere de artă din orice bucată de copac
În tinereţe, Dan Gherasimescu a bătut ţara în lung şi-n lat, cu piciorul sau cu bicicleta sa de lemn, în căutarea meşterilor care să-l înveţe să sculpteze. Din dragoste pentru lemn și grație talentului său, a ajuns cunoscut și peste hotare. Americanii i-au spus „Omul-pasăre al României”, iar japonezii i-au expus lucrările la loc de cinste.
Mama lui Dan Gherasimescu, Filofteia, i-a gândit acestuia viitorul înainte ca el să se nască. Avea să fie un băiat sănătos, cu o mână iscusită şi care va şti o meserie frumoasă. Femeia casnică, ţesătoare în război, a respectat tradiţiile locului aşa cum se transmiteau din bătrâni, în Valea Danului, din judeţul Argeş. I-a făcut băiatului prima baie în copaie de salcie roşie, le-a dat de mâncare ursitoarelor şi acestea l-au răsplătit pe băiat cu un briceag ce avea să-i fie prieten pentru tot restul vieții. După ce a mai crescut puțin, Dan a trecut cu brio proba de foc, cea a salamandrei. Amfibianul cu corp negru, pete galbene și cu aspect de șopârlă trebuia trecut peste degetele copilului, iar cel ce-și învingea frica urma să aibă o mână iscusită.
Eforturile mamei n-au fost în zadar, căci băiatul fura meserie de unde prindea. A învățat sculptatul de la tatăl său, învățător și crucer în sat, dar și de la bunic. Și-a făcut singur jucăriile din lemn, ba chiar le făcea și copiilor din sat, la schimb cu păzitul oilor.
Când n-a mai avut ce învăța de la rude în ale cioplitului în lemn, a plecat la pas prin țară. Bătea pe jos zeci de kilometri spre casa meșterului despre care auzea că face blide sau se ținea scai de câte vreun cioban care avea un toiag cu model interesant. Pedala sute de kilometri pe bicicleta pe care și-a construit-o din lemn, către mănăstiri care adăposteau călugări pricepuți sau spre păduri unde se refugiau rudarii.
După liceu, din grijă pentru oameni, Dan Gherasimescu a urmat școala sanitară la Râmnicu Vâlcea. Când a trebuit să-și aleagă o comună din județul Gorj în care să fie repartizat, acesta s-a gândit că Peștișani i s-ar potrivi, fără să știe că acesta fusese locul natal al lui Constantin Brâncuși, Hobița. Asistent medical la serviciu, meșter popular în timpul liber, Dan era mereu în căutare de lemn bun și de sculpturi deosebite. Și a strâns câteva, astfel că, atunci când a participat pentru prima dată la Festivalul național „Cântarea României” avea deja o colecție impresionantă de furci, bastoane și jucării din lemn, dar și obiecte folosite de obicei la stâna tradițională, linguri, linguroaie, bâte ciobănești. Premiile l-au motivat să se perfecționeze și mai mult, așa că acum poate face două linguri legate printr-un lanț, din aceeași bucată de lemn, icoane de vatră, cruci, troițe, reproduceri în miniatură ale scenelor importante din viața omului, dar și păsări măiestre cu aripile desfăcute.
A fost invitat la muzeele din toată țara, apoi au auzit și străinii de el și l-au poftit în vizită. Prima țară în care a pus piciorul, în afară de România, a fost Germania, apoi s-a tot plimbat până a ajuns și în America, chiar și la Casa Albă, iar obiectele sale au fost expuse în Bulgaria și Japonia. Cei de la Institutul Smithsonian, din Washington, au fost atât de impresionați de păsările maestre pe care le face Gherasimescu dintr-o singură bucată de lemn, încât l-au numit „Omul-pasăre al României”.
Îi învață pe tineri secretele sculpturii
Acum, la cei 65 de ani ai săi, omul care împletește lemnul ca nimeni altul inițiază tinerii în sculptura populară tradițională. Le povestește despre ritualul tăierii unui copac și îi învață rugăciunile pe care un meșter trebuie să le spună înainte să se apuce de treabă. „Le arat tot ce știu, ca ei să nu fie nevoiți să ia țara la pas în căutarea unor dascăli, așa cum am făcut eu”, ni s-a destăinuit artistul. Localnicii din Valea Danului îl vor primar, dar lui îi place mai mult printre lemne și dălți, decât printre hârtii.
Culegător de tradiții
Lui Dan Gherasimescu i-a rămas de la tată pasiunea pentru sculptură, iar de la mamă, dragostea pentru tradiții, așa că nu s-a mulțumit doar cu lucrările sale, ci a adunat din Valea Danului tot ce a crezut că e de valoare. Obiectele pe care sătenii le-ar fi pus pe foc fără să clipească sunt expuse acum într-o cameră a primăriei. Și nu sunt deloc puține: de la ii până la furci vechi și butoaie. Ce n-a încăput se află la el acasă, la un loc cu obiceiurile și tradițiile pe care le-a adunat de pe unde a umblat și pe care și-ar dori să le lase moștenire în câteva cărți.
Text și Foto: Oana Racheleanu
Despre Autor
S-ar putea sa iti placa
Asociația Incoming Romania, mesaj disperat, pentru salvarea turismului
Asociația Incoming Romania (AIR) a lansat un mesaj disperat către autorități, pentru salvarea turismului. Printre revendicările orgnizației se numără urgentarea finalizării și aplicării ajutorului de stat pentru turism, prin acordarea granturilor măsurile 1
Oferă fericire! Fii mai bun, dar nu doar de Sărbători!
De câte ori aud, mai ales înainte de Sărbători, că trebuie ”să fim mai buni”, ca să ne primenim sufletele pentru Crăciun sau pentru Paște, întotdeauna mă întreb de ce
18 artiști plastici pictează în tabăra ”Transfăgărășanul Artiștilor”
Cel mai frumos drum din lume este, la acest final de ianuarie, muză pentru 18 artiști plastici din toată țara, care participă la a treia ediție a Taberei de pictură
0 Comments
Niciun comentariu inca!
Poti fi primul care comenteaza articolul!