Sărbători populare de iunie

Sărbători populare de iunie

Sărbătoarea şoarecilor

Multe sărbători se ţin la noi în sate şi fiecare are o socoteală clară şi un înţeles ce a rămas în amintirea oamenilor de secole. Aşa este şi ziua Sfântului Onofrei. Pe 12 iunie, ziua acestui sfânt, se ţine sărbătoare,

iar femeile se abţin să coasă, să toarcă sau să meşterească altceva prin gospodărie, pentru a se feri de viermi şi de şoareci, în unele sate chiar acesta fiind numele sărbătorii: Ziua Şoarecilor. Dacă nu ţin ziua Sfântului Onofrei, recoltele sunt în pericol. Se mai spune că dacă nu plouă pe 12 iunie, nu vor fi şoareci tot anul.

 

Drăgaicele şi Sânzâienele ies la dans

O altă sărbătoare importantă a verii este cea de pe 24 iunie, când ziua începe să se micşoreze şi oamenii se gândesc tot mai mult la apropierea iernii, anotimpul rece şi întunecos. În această zi, în Transilvania, Maramureş, Banat, Oltenia şi Bucovina ies sânzâinele la dans, iar în Muntenia şi Moldova ies drăgaicele. Acum fie că te întâlneşti cu mai asprele sânzîiene, fie cu blânduţele drăgaice, e bine să ai la cingătoare sau în sân câteva fire de floare galbenă, pentru a te proteja. Oricum ar fi, ziua lor trebuie ţinută, iar fetele şi băieţii să iasă la dans, până or rupe opincile.

Sân Petru de Vară se celebrează trei zile încheiate

Luna iunie este numită în calendarul nostru popular Cireşar. Coacerea cerceilor roşii ai începutului de vacanţă este evenimentul cel mai important al primei luni de vară pentru mulţi dintre noi. În vechime, romanii o sărbătoreau în această perioadă pe zeiţa Iuno, care era potectoarea femeilor căsătorite. Dar să ne întoarcem la tradiţia noastră. În iunie ţinem ca sărbătoare zilele de 11 iunie Sfântul Vartolomeu, 12 iunie Sf. Onofrei, 14 iunie Sf. Eliseu, 19 iunie Sf. Iuda, 24 iunie Sânzâienele sau Drăgaica, 29 iunie Sân Petru de Vară (Sărbătoarea lupilor) şi pe 30 iunie Pietrele lui Sân Petru.

Sfinţii Petru şi Pavel stau de o parte şi de alta a lunii, aşa spune o legendă veche. În Biblie aflăm cum Iisus Hristos i-a ales pe cei doi să-i fie ucenici apropiaţi, Sfântul Petru să fie “piatra” pe care se va întemeia biserica şi mai apoi păstrătorul cheilor raiului, iar Sfântul Pavel, sfântul neamurilor.

Calendarul ortodox îi serbează pe cei doi sfinţi pe 29 iunie. Ţăranii noştri însă ţin trei zile ale lui Sân Petru de Vară. Fratele acestuia, cel de iarnă, este serbat pe 16 ianuarie. Ambele sărbători sunt legate şi de legende cu lupi, femeile ţinând cu străşnicie şi post aceste sărbători, pentru a-şi feri vitele de lupi, atât iarna, cât şi vara.

La Sân Petru se ţin şi Moşii de Vară, când se dau de pomană căni cu cireşe legate la toartă, pentru sufletele celor duşi pe lumea cealaltă.

Tot de Sân Petru apar şi licuricii. Despre aceste lighioane strălucitoare ale nopţii se spune că sunt scântei căzute pe pământ după ce Sfântul Petru plezneşte din biciul său. Sfântul face asta pentru ca licuricii să le fie de ajutor celor care se rătăcesc prin păduri.

Pe 30 iunie se ţin Pietrele lui Sân Petru. Oamenii respectă ziua aceast pentru a se feri de lupi şi piatră, adică grindina ce vine cu aprigele furtuni ale verii. Pentru aceasta, oamenii pun pe pragul casei nişte pietre albe, le lasă acolo o noapte întreagă, iar a doua zi le duc la biserică, să treacă preotul peste ele. După care sunt puse în staulul vitelor, să le ferească de cele rele.

Legenda licuriciului

Noi, cei care am mai apucat vacanţele la bunici, pe uliţele neasfaltate şi stropite seara de bunici cu apă proaspătă, ne mai amintim de nopţile de vară calde, parfumate şi pline de stele. Iar dacă stăteam la joacă până târziu, când liniştea nopţii era atât de mare, încât începeam să vorbim în şoaptă, apăreau de nu ştiu unde licuricii. Întâi vedeai unul, de parcă nici nu credeai c-ar fi. După care cu toţii începeam să-i vedem şi încercam să-i prindem în palme. Iar mititica făptură, odată capturată, clipea parcă speriată, luminându-ne degetele. Le dădeam repede drumul, cu un fel de veneraţie, erau ca nişte mici zâne ale nopţii.

De curând, am citit legenda licuriciului şi atunci mi-am dat seama că sentimentele noastre din vremea copilăriei trebuie să-l fi animat şi pe creatorul popular. Se zice că, venind odată Dumnezeu pe pământ, a luat cu el şi câţiva îngeri. Iar la întoarcerea către rai, aceştia regretau frumuseţile întâlnite în călătoria printre oameni. Şi atunci Dumnezeu i-a transformat în stele, pentru a putea vedea în continuare pământul pe care ei îl îndrăgiseră. Dar unul dintre îngeri chiar se îndrăgostise de o tânără ciobăniţă. Iar când a fost transformat în stea, aceasta a început să scapere, iar scântei din steaua îngerului îndrăgostit au căzut pe câmpul pe care se afla cu oile păstoriţa, iar scânteile acestea au devenit licurici. (Silvia Mirea)

 

Despre Autor

S-ar putea sa iti placa

Traditii & Folclor 0 Comments

„Năframa Amatori”, școala de dansuri populare unde fiecare antrenament e ca o petrecere

Pentru ce te-ai mai putea duce la sală în afară de zumba, pilates sau tae bo, de exemplu? Pentru dansuri populare. Dacă nu crezi că acestea pot fi un exercițiu

Traditii & Folclor 0 Comments

Tradiţii populare de 9 martie

La noi în ţară, pe 9 martie se serbează Mucenicii sau Măcinicii. Pe lângă tradiţia creştină, a pomenirii celor 40 de mucenici ucişi în cetatea Sevastiei pentru că credeau în

Traditii & Folclor 0 Comments

În noiembrie sărbătorim limpezirea vinului cu nunţi bogate

Toamna se apropie de sfârşit, serbările populare ale recoltelor se răresc, oamenii se pregătesc să ţină postul Crăciunului. Brumar sau vinar i se zice acestei luni, pentru că acum cade

0 Comments

Niciun comentariu inca!

Poti fi primul care comenteaza articolul!

Spune parerea ta