Trucuri testate pentru călătoria cu copiii

Eu n-am copii, iar cu cățelul e relativ simplu când plecăm în vacanță: cu două bețe, unul de ros și altul pentru joacă, l-am făcut fericit. Dar îmi imaginez că uneori trebuie să fie dificil când pleci în concediu cu un copil, doi, trei, așa că am întrebat câteva mame ce le face viața mai ușoară atunci când călătoresc cu cei mici, ca să vă inspirați și voi.

Ina Barbila, mama a doi băieți, de 3 și 9 ani

„Distanțe mici până la plajă, mai multe locuri de mâncat (deci mâncare variată), locuri cu nisip și umbră, curți împrejmuite, pensiuni cu piscină și/ sau loc de joacă. Încă nu depindem tare de WiFi, dar probabil că va veni și vremea aceea. Dacă e posibil, trambuline și mai mulți copii (familii prietene cu copii, asta ajută). Dacă mergem la munte, contează să fie chestii de vizitat prin jur. La mare nu se plictisesc în același loc, dar la munte, da”.

Crina Mironenco, mama unui băiețel de un an și jumătate

„După ce s-a născut Alec, am făcut vacanțele în mare pe la prieteni sau cu prieteni care au și ei copii. Când am plecat din țară, ne-am gândit clar să fie zbor scurt și să mergem într-un loc unde să avem activități pentru cei mici. Da, acum mergem mai des la muzee, în parcuri, la piscină sau la diverse locuri de joacă.

În mașină s-a obișnuit, stă cuminte sau doarme. Dacă mergem la drum lung, plecăm pe «somnul lui» de prânz, ca să doarmă cât mai mult. Dacă se trezește, oprim, mâncăm ceva, ne jucăm un pic și pornim la drum. Îi pun și ceva melodii pentru bebei, are chiar și câteva jocuri, interactive, toate pe tabletă.

Eu cu Alec avem un bagaj mare care se umple rapid de ținute «pe zile» – îmi place să ne asortăm, iar pentru asta necesită un planning viguros, mult mai simplu decât să iei tot șifonierul. Mai iau în plus una, două ținute, una mai subțire, una mai groasă – pentru cazurile extreme (s-a udat copilul, a făcut baie în noroi, și-a pus ciorbă în cap etc.)

Mai punem în bagaj mâncare, lapte praf, cereale, semințe, batoane de cereale, ceva fructe proaspete, dar și câteva plicuri de fructe uscate. Veselă ușoară, un biberon, o sticlă pentru apă, termos pentru ceai, o linguriță, un castron și o bavețică. Peste toate mai adăugăm și ceva medicamente de urgență, doar dacă plecăm undeva unde nu avem acces la o farmacie.

Dar cel mai important peste toate cele sunt câteva cărticele, un puzzle sau două, mașinuțe și câțiva pești pentru joaca din timpul băiței de seară.

Când stăm într-un loc unde nu pot găti, clar mâncăm ce este mai simplu și neprăjit din meniu. De obicei optez pentru ceva ce știu că îi place, nu aș încerca mâncăruri noi sau rețete pe care nu le mâncăm în mod normal. În concediu, nu consider că pot să mănânc orice trăsnaie, ci ceea ce mâncăm zi de zi. Încerc să exclud pe cât posibil zahărul din alimentație, atât a mea, cât și a lui Alec, deci nu mâncăm prăjituri, sucuri, înghețată și alte trăsnăi”.

Alunița Voiculescu, mama unei fete de 9 ani

„Am pus-o de foarte mică în scăunelul de mașină și am folosit orice călătorie, fie că era prin București, fie că mergeam în provincie, drept pretext pentru discuții lungi, întotdeauna pe fond muzical. Aveam CD-uri «de mașină», niște compilații pe care le schimbam o dată la câteva luni, cu cântecele mai la modă atunci, cu evergreen-uri și cu câteva cântece pentru copii (alea îi plăceau cel mai puțin) și cântam des împreună.

Iar la drumuri deosebit de lungi, cum a fost prima dată cazul când am fost cu mașina în Skiathos, iar Luna avea 3 ani și jumătate, am luat laptopul cu noi și a văzut și un film, două, în acea zi foarte, foarte lungă de drum. În anii următori am fost și mai departe, în Corfu și în Lefkada (16 ore la întors), dar mereu a fost OK.

Și acceptarea centurii s-a făcut la fel de natural. I-am pus-o dintotdeauna, a văzut că și eu mi-o pun din reflex, cum urc în mașină, și nu a cârcotit niciodată”.

Diana Tivga, mama a doi băieți, de 9 și de 15 ani

„Cât am fost căsătorită și copiii erau mici, am ales să mergem cinci ani la rând în același loc în Grecia, optând pentru siguranță, confort și atmosfera ce a devenit familiară odată cu trecerea timpului. Copiii mai mici apreciază astfel de locuri, fără să simtă nevoia unei schimbări semnificative în dinamica vacanțelor de la un an la altul. Pentru a nu ne asuma niciun risc, am plecat la drum cu jucării favorite, am optat pentru un studio în care se și putea găti, în cazul în care mâncarea locală nu era pe placul copiilor, le-am satisfăcut mai multe capricii culinare (deh, e vacanță pentru toată lumea) și am ales să introducem treptat drumețiile în împrejurimi în programul de vacanță.

După divorț, am mai mers doi ani în același loc, în virtutea inerției, ezitând să ies din zona de confort. După perioada de acomodare în nouă formulă (4-1), mi-am luat inima-n dinți și am ieșit cu băieții în destinații noi, din ce în ce mai departe de casă.

Ce am învățat din experiența vacanțelor împreună:

1. Indiferent câte eforturi depui, certurile dintre frați sunt inevitabile și vor fi un fel de turn off în sejurul atent planificat.
2. E greu să găsești obiective turistice de interes comun, mai ales pentru frați cu diferența de vârstă atât de mare, așa că trebuie să împărți distracțiile pe categorii de vârstă și să le bifezi pe ambele. Nu trebuie să renunți nici la propriile plăceri. Copiii trebuie să înțeleagă că nu numai ei sunt în vacanță și că fiecare dintre voi are dreptul să se simtă bine.
3. În destinațiile exotice, puținele restaurante cu burgeri și cartofi prăjiți sunt greu de evitat
4. După plimbări lungi pe jos, în ciuda vociferărilor copiilor, singura modalitate să vă reîmprieteniți este o înghețată bună, într-un local cu wi-fi. Apoi o luați de la capăt.
5. Copiii se plictisesc repede și telefonul devine inamicul numărul 1 al unui program de vizitat bine pus la punct;
6. Confortul rămâne, în schimb, pe primul loc în ceea ce privește cazarea, când călătorești cu copii de orice vârstă. Dacă, singuri fiind, v-ar surâde să stați în locuințe lacustre, sub bătaia vântului turbat, copiii vor ignora sublimul peisajului și vor fi cu focus pe gândaci, țânțari, căldură. Adică jumătatea goală a paharului.
7. Nu vă enervați dacă par să nu aprecieze efortul de a-i duce într-un loc deosebit și de a le face toate hachițele, și, aparent, ar fi preferat să stea la televizor sau în fața calculatorului. Nu mică vă va fi mirarea când, la câteva luni de la întoarcerea acasă, îi veți auzi: „A fost cam șmecher în Thailanda” :))))”

Alina Mădălina Apostol, mama unui băiețel de doi ani

„Noi dacă mergem mai departe de casă (de exemplu, în Italia), încercam să plecăm noaptea, așa Aaron doarme. Pe zi, nicio șansa de liniște mai mult de o jumătate de oră, doar să ne pornim la ora la care știm că adoarme el la prânz (12-13), așa putem sta liniștiți două ore.

Cu mâncarea, încă încercam să nu îi dăm nebunii din comerț, Mc sau KFC. Ne oprim, îi cumpărăm de la un restaurant ceva comestibil și care nu ar putea avea prea multe nebunii, (legume la aburi, orez sau supă, în cel mai rău caz), dar de obicei îi fac eu acasă. Cât pentru jucării, avem saci de jucării și nu ne ajută la nimic, cărțile nici atât. În schimb, avem un ajutor mare de la chei – chei de casă, de mașina, orice fel de cheie, el o adoră! I le schimbăm și el mereu e vesel că vede ceva diferit”.

Calescu Teodora, mama a trei băieți, de 8 ani, 5 ani și 1 an și jumătate

„Când călătorim, nu mergem doar unde vor ei. Stabilim în principiu de comun acord, dar noi suntem mulți și e cam greu, așa că stabilim eu și Nelu și e mai simplu. Pe drum nu le dăm tabletă, telefon sau acel TV de mașină. În schimb, vorbim, bodogănim tot drumul.

Le plac mult ghicitorile și ne pun să le inventăm sau facem diverse jocuri.

În vacanța de vară, cum mergem la mare în afară și înghețata parcă e ceva mai bună, au voie în fiecare zi câte o cupă așa, ca o recompensă. Și îi lăsăm zilnic câte 30 de minute la ceva joculețe mai faine pe tabletă, să simtă că e vacanță”.

Autor: Oana Racheleanu 

Fotografii: Pixabay

Material publicat în ediția printată de iunie 2018 a ziarului Turism Club.