Un drum la Humulesti, să ne amintim de copilărie

„….şi satul Humuleşti, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit şi lipsit de priveliştea lumii, ca alte sate; şi locurile care încunjură satul nostru încă-s vrednice de aminitire”. Ion Creangă

Indiferent de câţi ani s-au scurs din vremea copilăriei noastre, indiferent de copilul care am fost sau de locul în care ne-am petrecut anii inocenţei, un loc va rămâne veşnic în amintirea tuturor: Humuleştii lui Creangă. Am râs cu toţii citind Amintiri din copilărie, râs sănătos şi bună dispoziţie, căci nimeni altul nu a reuşit mai bine decât Creangă să atragă atenţia lumii asupra locului în care a copilărit, să-i descrie magia şi frumuseţea, lăsându-l moştenire întregului popor. Ei bine, şi astăzi, la fel ca în vremea lui Nică, trecând podul peste „Ozana cea limpede şi frumos curgătoare”, ajungem la Humuleşti.

Locul, în prezent cartier al oraşului Târgu Neamţ, păstrează cu sfinţenie casa natală a lui Ion Creangă. Localnicii te îndrumă bucuroşi către clădire, construcţie modestă şi simplă, construită în jurul anului 1830 de către Petre Ciubotariu, bunicul din partea tatălui al scriitorului. Casa a rămas moştenire din generaţie în generaţie până în 1965, când Zahei Grigoriu, unul dintre urmaşii povestitorului, a ajutat la transformarea acesteia în muzeu.

În faţa ei, te încearcă un fior de sfială. Casa aceasta mică de pământ, albă şi simplă intimidează, căci aici, păşeşti pe urmele celui care, pentru totdeauna, va fi un reprezentant perfect al sufletului omului de la munte, al copilăriei şi al satului moldovenesc.

Construită din bârne groase lutuite, casa are o prispă îngustă de lut şi un acoperiş larg de draniţă. Interiorul modest este compus din doar două încăperi: tinda, ce pe vremuri adăpostea gura cuptorului, şi o odaie joasă şi spaţioasă, cu trei ferestruici, cu cuptorul şi „…stâlpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crăpau mâţele jucându-se cu ei”. Albul pereţilor evidenţiază pentru vizitatori lăiţa bătrânească, acoperită cu laicere, opaiţul înegrit de vreme, furca, roata de tors şi masa la care Nică a descoperit scrisul. Cum răcoarea camerei te îndeamnă la odihnă, rămâneţi un moment în această încăpere, întipăriţi-vă în minte aşezarea aceasta, căci este parte din copilăria fiecăruia din noi, parte dintr-un sentiment de fericire inocentă ce nu o trăieşti decât copil fiind. Vizitatorii păşesc pragul casei şi zâmbesc. Este poate, gestul cel mai des întâlnit printre turişti. Acest zâmbet nostalgic cu iz de copilărie.

Devenită unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale din ţară, casa reprezintă un exemplu excelent al arhitecturii populare din zona Neamţului.Intrarea scundă, adăpostită de ploile verii printr-o prispă lată de câteva palme, răsună vara de paşii repezi ai celor care vin să viziteze locul ce a inspirat magia Amintirilor.

Bustul lui Creanga şi ceaslovul amintit în memoriile sale aşteaptă aşezate pe masa joasă de lemn, degetele curioase ale copiilor. O curiozitate pe care tinda casei, prin expoziţia ce cuprinde operele marelui scriitor, documente de arhiva, scrisori şi fotografii încearcă să o satisfacă prin păstrarea pentru generaţiile prezente şi viitoare a câtor mai multe artefacte din viaţa celui care a fost Ion Creangă.

De asemenea, expoziţia cuprinde toate cele 14 lucrări de grafică realizate de plasticianul Eugen Taru, ce au fost folosite la ilustrarea ediţiei din 1959 a volumului „Amintiri din copilarie”.
Humuleştiul s-a schimbat cu trecerea timpului.

Locul ce odată era ¨satu mare si vesel¨, ¨sat vechi razasesc , intemeiat in toata puterea cuvantului…cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul , in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Nemtului , de-atatea veacuri …impartit in trei parti , care se tin tot una : Vatra Satului , Delenii si Bejenii¨ a evoluat de-a lungul timpului odată cu oamenii. Casele s-au mai schimbat, dar sunt tot case româneşti, mari şi frumoase cu împrejurimi ce au fost modelate de cerinţele prezentului.

Iar Humuleştiul rămâne satul lui Creangă. În centru, la intersecţia drumurilor, sunt biserica şi scoala, în faţa căreia statuia lui Ion Creanga le reaminteşte tuturor celor care vin să aici că satul va trebui mereu privit cu ochii de copil. ( SM)

Programul de vizitare:

Muzeul memorial „Ion Creangă”

str. Ion Creangă nr.8;
zilnic: 9 – 17 (octombrie – martie); 10 – 18 (aprilie – septembrie). Luni: închis.